4,261 matches
-
încă din peristorie, dovadă fiind numeroasele meniruri și dolmenuri ce presărează insula. În timpul migrației bretonilor insulele au fost ocupate de către aceștia și tot ei au introdus creștinismul. Insulele Canalului fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al Angliei în 1066 și și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normandă a Angliei. În urma conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele Franței, acesta din urmă i-a retras
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
Actualmente administratorii insulei sunt Adrian și Pennie Wood Weyworth. Pe insulă au fost identificate rămășițele unei camere mortuare din neolitic. În secolul VI insula a devenit un centru monastic, iar în 933 a fost atașată, odată cu celelalte insule ale canalului, Ducatului Normandiei și a devenit o dependență a coroanei britanice din 1204. Treptat insula apierdut locuitorii monastici și între 1570 și 1737 a fost folosită ca teren de vânătoare. În secolul XIX insula a servit drept carieră de granit pentru fortificațiile
Herm () [Corola-website/Science/305666_a_306995]
-
de pe insulele britanice. O placă indică acest lucru . Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului Normandiei și din secolul XIII au intrat sub suvernaitatea directă a monarhului britanic. Regatul Franței a revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional: Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului Normandiei și din secolul XIII au intrat sub suvernaitatea directă a monarhului britanic. Regatul Franței a revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
a dezvoltat societatea medievală românească. De altfel, la Streisângeorgiu, acum cartier al orașului Călan, în zona de influență a Țării Hațegului, se găsește cea mai veche biserică românească, datată în prima jumătate a secolului al XII-lea. Limitele ipotetice ale ducatului lui Glad indică faptul că acesta ar fi cuprins și Țara Hațegului . Prima atestare documentară a Țării Hațegului (în original "terra Harszoc"), datează însă doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diplomă a Cavalerilor Ioaniți, care precizează: „Și mai îngăduim
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
murit fără descendenți și țara a rămas ocupată de ginerele său. Autorul lucrării Gesta Hungarorum nu a menționat astfel decât că doar Gelu era de origine română, că stăpânea un stat româno-slav. Menumorut și Glad erau de origine bulgară, iar ducatele lor erau sub suzeranitate bulgară sau bizantină. Nu sunt pomeniți românii între locuitorii țărilor lor. Ungurii care au ocupat țară lui Gelu au coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind localizată în districtul Suceava (în ). Aceeași soartă a avut-o și vechea capitală a Moldovei, orașul Suceava. Autoritățile habsburgice au desființat mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
de facto. Această fază a coincis cu ascensiunea Republicii Țărilor de Jos ca putere importantă și cu primii pași în construirea imperiului colonial olandez. Printr-o serie de căsătorii și cuceriri, o succesiune de duci de Burgundia și-a extins ducatul, formând Imperiul Burgundiei care a inclus și cele Șaptesprezece Provincii. Deși însuși Ducatul Burgundia a fost pierdut în favoarea Franței, în 1477, imperiul Burgund era încă la apogeul puterii sale, când Carol V (sau Carol Quintul) s-a născut în Gent
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
putere importantă și cu primii pași în construirea imperiului colonial olandez. Printr-o serie de căsătorii și cuceriri, o succesiune de duci de Burgundia și-a extins ducatul, formând Imperiul Burgundiei care a inclus și cele Șaptesprezece Provincii. Deși însuși Ducatul Burgundia a fost pierdut în favoarea Franței, în 1477, imperiul Burgund era încă la apogeul puterii sale, când Carol V (sau Carol Quintul) s-a născut în Gent. El a fost crescut în Țările de Jos și vorbea fluent neerlandeza, franceza
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
al Croației. Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
IV, nr. 1-2 (6-7), 2006 45. PREFAȚĂ 46. CUVÂNT ÎNAINTE 47. NUMERELE ANTERIOARE 48. ABREVIERI STUDII, COMUNICĂRI ȘI ARTICOLE 49. Rada VARGA - Legitimarea puterii imperiale - divae-le și domus divina, p. 11-14. 50. Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU - Reforma protestantă în Polonia-Lituania. Situația Marelui Ducat al Lituaniei și chestiunea Bisericii Naționale Reformate (secolele XVI-XVII), p. 15-18. 51. Silvia CARAUȘ - Schimbări conceptuale ale istoriografiei românești în problema Basarabiei la începutul secolului al XX-lea, p. 19-26. 52. Romică ȘTEFĂNESCU - Atitudinea Partidului Comunist din România față de Conferința
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
deputat de Galați pe listele Uniunii Naționale PSD+PUR. În această calitate, a făcut parte ca membru în Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic din Camera Deputaților, fiind și președinte al Grupul parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg. În iunie 2005, a părăsit Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, devenind deputat independent. El s-a înscris în Partidul Ecologist Român (PER), fiind ales ca președinte al acestui partid în urma Congresului extraordinar al PER, desfășurat la Cluj Napoca
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
râul care-l străbate. Orașul a fost locuit de germanii baltici. s-a dezvoltat în jurul Castelului Ordinului Livonian, de pe malurile râului Venta. A fost întemeiat în 1314 și a devenit un important oraș mercantil a Ligii Hanseatice. Ca parte a Ducatului de Courland, Ventspils a înflorit într-un centru de construcție a navelor maritime. 44 de vase de război și 79 de vase de comerț au fost construite în oraș, loc din care a plecat flotă Ducelui să colonizeze Gambia și
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
din Slovenia. se învecina la vest și nord-vest cu Comitatul Vas, la nord cu Comitatul Veszprém, la est și sud-est cu comitatul Comitatul Somogy, la sud cu Comitatul Varasd (care făcea parte din cadrul Regatului autonom Croația-Slavonia) și la sud-vest cu Ducatul Stiriei din Imperiul Austriac. El se întindea pe malul sudic al Lacului Balaton și în regiunea sudică a lacului. Râul Drau ("Dráva") forma limita sa sudică, iar Lacul Balaton limita estică. Râurile Mura și Zala curg pe teritoriul comitatului. Suprafața
Comitatul Zala () [Corola-website/Science/305382_a_306711]
-
el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. După moartea lui Henric al VI-lea
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
se îndepărtează de el, îl excomunică și favorizează alegerea lui Frederic al II-lea de Sicilia, pupilul său de odinioară, care între timp devenise major. Otto și-a pierdut toți susținătorii și a fost constrâns să se retragă în propriul ducat, unde moare în 1218. Deoarece și atitudinea lui Frederic al II-lea față de papă a fost oscilantă, râvnind și coroana Siciliei, lucrurile au fost de așa manieră rânduite de papă, încât Henric, fiul lui Frederic, care avea numai un an
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
amintirea Papei Inocențiu al III-lea, unul dintre strămoșii săi. "" l-a proclamat Doctor al Bisericii pe Sfanțul Isidor din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, în van, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papala. A refuzat să retragă Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
sa). La 19 martie 1513, la vârsta de 37 de ani, a fost încoronat Papă sub numele de Leon al X-lea. La momentul alegerii sale, Ludovic al XII-lea al Franței, în alianță cu Veneția, era determinat să recâștige ducatul Milanului. După eforturi zadarnice de a menține pacea, Papa Leon a intrat în liga Mechlin, la 5 aprilie 1513, alături de Împăratul Maximilian I, Ferdinand II de Aragon și Henric al VIII-lea al Angliei. Francezii și Venețienii au avut succes
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai târziu ducatul alamanilor a urmat exemplul. Sub regii carolingieni sistemul feudal a proliferat, iar mănăstirile și episcopii au devenit factori importanți pentru menținerea regulilor. În secolul al XII-lea ducii de Zähringen și-au extins autoritatea peste o parte din teritoriile Burgundiei
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
în exil, camarazii lor rămași în libertate nu au știut ce să aleagă: să candideze sau nu pentru Dumă? Despărțirile și diviziunile interne i-a menținut dezorganizați și lipsiți de putere pe radicali până în timpul primului război mondial. În Marele Ducat al Finlandei, greva generală din 1905 a dus la desființarea Dietei Finlandei și la înființarea Parlamentului Finlandei. Evenimetele anului 1905 au dus și la oprirea temporară a politicii de rusificare a Finlandei începute în 1899.
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
propria lui nepoată și verișoara lui Albert și a fratelui său mai mare, Ernest, cu Prințesa Maria de Württemberg. În 1825, unchiul lui Albert, Frederic al IV-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg, a murit. Decesul a dus la o rearanjare a ducatelor saxone și anul următor, tatăl lui Albert a devenit duce de Saxa-Coburg și Gotha. Cei doi frați au fost educați în primul rând de tutori privați și, mai târziu, la Universitatea din Bonn, ca mulți alți prinți. Acolo, Albert a
Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/313071_a_314400]
-
găsit biserica într-o stare ruinată, preotul paroh Kasper Słomiński descriind-o astfel: ""o bisericuță foarte săracă și mică; apreciată de autorități drept baufällig, poate fi închisă oricând"". Ei au hotărât să construiască o nouă biserică, mai mare, dar guvernul Ducatului Bucovinei care trebuia să suporte 1/3 din cheltuieli a tărăgănat acordarea autorizației de construcție. În aprilie 1903 s-au confecționat 21.000 de cărămizi pentru noua biserică. Prin eforturile pr. Słomiński și cu sprijinul arhiepiscopului Joseph Weber, lucrările de
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
la Palatul St. James din Londra cu Prințul Frederic de Württemberg, fiul cel mare și moștenitor al Ducelui Frederic II Eugene de Württemberg și a soției lui, Sophia Dorothea de Brandenburg-Schwedt. Tânărul Frederic i-a succedat tatălui său la conducerea Ducatului de Württemberg la 22 decembrie 1797. Ducele Frederic al II-lea a avut doi fii și două fiice din prima căsătorie cu Prințesa Augusta, care era fiica Ducelui Karl al II-lea de Brunswick-Wolfenbüttel și a Prințesei Augusta a Marii Britanii
Charlotte a Marii Britanii () [Corola-website/Science/313104_a_314433]
-
Are o fortăreață cunoscută drept fortăreața James.este la mai puțin de 2 mile de Albreda pe malul nordic al râului care a servit cu un scop similar pt francezi. Primii coloniști europeni ai insulei au fost germanii baltici din ducatul Curlandei și Semigaliei, care aveau de asemenea alte posesiuni coloniale în zonă. Au numit-o insula Sf. Andrei cu toate că puterea regală britanică o donase înainte unor două companii separate în 1588 și 1618. În 1651 coloniștii au construit o fortăreață
Insula James () [Corola-website/Science/314627_a_315956]
-
că o viitoare regina. În 1488, Francisc al II-lea Duce de Bretania a murit într-un accident de călărie, lăsând-o moștenitoare pe fiica sa în vârstă de 11 ani, Anne de Bretania. Anne, care se temea pentru independență ducatului ei în fața ambițiilor Franței, și-a aranjat propria căsătorie cu Maximilian I, care fusese căsătorit cu Maria de Burgundia în circumstanțe asemănătoare în 1477. Bretania a fost invadată de armată franceză, Maximilian nu a putut să ajute și Anne de
Carol al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/314772_a_316101]