2,465 matches
-
nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale a ieșit, în mare parte, din uz, am putea f i înclinați ca de aici înainte să renunțăm la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cândva, în Învățătorul Vasluian:,,Și noi suntem copii...Suntem frumoși, râdem și plângem la fel ca și voi! Vrem să ne jucăm, să,,vorbim”despre soare, despre flori, despre cerul senin și să,,auzim” împreună ciripitul păsărelelor, susurul izvoarelor, glasul duios al mamei. Oare vom reuși vreodată? Și totuși ne jucăm, comunicăm, învățăm așa cum doar copiii surzi știu să o facă, mândri, voioși, încrezători...... Căci și noi existăm....”. Vă invităm să surprindeți tristețea unui zâmbet, căci ne dorim să nu mai
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
ca slujitori ai sacramentului vieții, ai transformării ei În viață, În Dumnezeu. Dumnezeirea Euharistiei reprezintă forma supremă de manifestare a filantropiei Fiului În Trupul Său Tainic - Biserica și, din acest motiv, față de El, „sufletele pioase ale Bisericii manifestă o liberă, duioasă și harismatică mișcare centripetă, ca persoane” Sfânta Euharistie este centrul vieții În Hristos și țelul fiecărui credincios. Iubirea aproapelui devine, astfel, semnul distinctiv al creștinului. „Iubind pe aproapele, iubim Trupul lui Hristos - Biserica. Într-un fel, deci, ne iubim pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
nimeni din neam nu l-a mîngîiat cu vorbe și nu l-a cinstit cu băutură și mîncare. Supărat ,,cînd sufletul și mintea se vor veșteji am să-l rog pe sfinția Onxa, ca împreună cu orientalul Gomtaro să-mi cînte duios și tărăgănat, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM și să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu”. Această legătură istori- că între neamul nostru și cei din Orient arată că au existat schimburi de informații între cultura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
asigurătoare a epocii noastre contemporane." O anticipație la fel de fericită - în cazul lui D. R. Popescu: "Autor până acum, ca proză narativă, al unui roman (Vara olteniloră, al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator." Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. La Ion Lăncrănjan (Cordovanii, ediție și lectură nouăă se recunosc
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca sa pot fi o binecuvântare pentru lume!” (Din Child’s Appeal) Copilăria este un tărâm magic, este o lume fermecată,dulce și duioasă în care orice se poate întâmpla. Nu știm când și unde începe și nu știm unde și când se termină. Copilăria este singurul moment al vieții în care trăim cu intensitate, în care plângem și râdem în aceeași zi în
Caleidoscop by Mariana Dulgheru () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93239]
-
am făcut cunoscut numele Tău și-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în Ei. în neuitata noapte dinaintea patimilor sale, Mântuitorul a înălțat către Tatăl ceresc cea mai duioasă rugăciune care a putut fi rostită vreodată pentru că o rostește însuși Fiul lui Dumnezeu în pragul despărțirii sale de lumea pământească. Oare ce a dorit Mântuitorul Iisus Hristos în acea clipă de răscruce în istoria omenirii? A dorit ca toate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mie”. Cu atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se încredința din ce în ce mai domestic unor prelungi rigidizări - redescoperite fidel cu mult mai târziu de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina tocmai acolo, în toiul rătăcirii și abandonului de sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
doi colegi de breaslă ai părintelui, ambii din București. Copilăria și-a petrecut-o În București, crescând Împreună cu frații săi mai mici În casa părintească. A ascultat cântece de leagăn și povești, cântate și rostite de mama sa, o ființa duioasă. Familia pleacă În Germania, apoi se stabilește la Viena, unde și-a petrecut adolescența, și-a făcut studiile (medicină, matematică și filosofie) și a profesat ca medic. Apoi emigrează În Statele Unite. Biografii săi relatează cum se ocupa de frații săi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
acestei vârste, a copilăriei neîmplinite În aspirațiile ei Înalte. L-au descoperit criticii, unii au scris cu aplecare despre noul scriitor psiholog al vârstelor timpurii. Încă din prima sa carte, scria criticul literar Mihai Drăgan, se desprinde „o viziune lirică, duioasă, Învăluitoare, toate schițele sale fiind Încărcate de o poezie latentă fermecătoare, care le conferă o atmosferă particulară. Ele mărturisesc, prin vivacitatea narativă și finețea cu care sunt surprinse gesturile grave, mișcările sufletești imperceptibile ale copilului, virtualitățile unui talent autentic”. În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Julien. Ea interpretează un rol de compoziție, cel al domnișoarei neprihănite, pure și romanțioase. Îi servește replicile pe care el le așteaptă, reprimând în același timp gesturile și atitudinile adevăratei sale firi. În saloanele mondene, Maud deapănă alături de Maxime amintirea duioasă a zilelor petrecute împreună la Saint-Amand, unde se cunoscuseră. Fără să își ascundă cu totul senzualitatea, fata se arată în general rezervată, gravă și pudică. În timpul unei plimbări sub clar de lună, cu iola, pe lac, Maxime își declară sentimentele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întoarcă viu din expediția în Turcia. Prin urmare, la naiba cu morala și cu principiile! Între două bătălii, Basile îi scrie "nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate de spectrul morții omniprezente. Debarcat pe frontul din Dardanele, Basile își agață haina într-un gard de sârmă ghimpată, fiind cât pe-aci să fie străpuns de baioneta unui turc. Este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
reda atmosfera unei epoci. Închipuire sau realitate, ceea ce scrie despre flirt ilustrează foarte bine regula acestui joc erotic în "anii nebuni". Începând din septembrie 1919, naratorul din Au temps du Boeuf sur le toit, un tânăr foarte chefliu, încearcă o duioasă atracție față de Louise d'Espard, o domnișoară din rândurile înaltei aristocrații pariziene. Încearcă s-o abordeze, ceea ce este relativ ușor, de vreme ce fata se bucură de o mare libertate de mișcare. Mama sa o lasă să iasă fără guvernantă. "Ce-i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
luăm-naintea dimineții"117. Se dezvoltă astfel o nouă sensibilitate, pe care o exprimă perfect "nebunul care cântă" "înveșmântat în soare", Charles Trenet. Interpretul cunoaște primele succese abia spre sfârșitul lui 1937, însă atunci declanșează un adevărat "bum". Cântecele sale duioase, poetice sau hazlii, intonate pe refrene ușor de reținut, antrenul extraordinar, ochii de un albastru pătrunzător, cârlionții bălai care ies de sub pălăria de fetru, nelipsita garoafă purpurie de la reverul vestei... fiecare părticică a lui Trenet exprimă bucuria de a trăi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
degetul, așa cum își amintește Daniel Picouly în romanul autobiografic Le Champ de personne. În momentul "evenimentelor din Algeria", scriitorul însuși este prea tânăr pentru a fi familiarizat cu temerile și dilemele amoroase. El abia încearcă primii fiori ai dragostei, flirturile duioase ale copilăriei, cu gust de acadele, de caramel și de nalbă mare. La rugămintea colegului său de clasă "Bonbec", ceva mai neîndemânatic, el, ca o adevărată "maimuță cățărătoare", este de acord s-o facă pe "poștașul" în timpul recreațiilor. În schimbul unei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu părul castaniu și bogat, avea o față frumoasă, deschisă, plină de lumină, niște ochi vii, cu o privire plină de candoare, care te emoționau și părea așa de bun și sigur de sine, încât ar fi rămas lângă el, duioasă și statornică, o veșnicie. să-l mângâie, să-l alinte și să l apere de orice rău, pas cu pas. O viață împreună În ce privește ea , pentru el, era cerul și pământul vieții lui. Zâna Zânelor, cum nu o întâlnise pe
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
regionalisme, condensata fonetic, amestecata parcă cu peisajul specific, în tonul ogrăzii mari și a șoproanelor largi. Peste sunetul vocilor, se suprapune adesea vocea unui nepot venit să-și întâmpine drăgăstos bunicul. El se ridică în capul oaselor, să-l simtă duios. Bunica pregătește grăbita cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe-ntunecate O tragică osânda pădurilor de duzi” Îndoielnicul hamletian ,,a fi sau a nu fi” este predominant În scrisul sau. Duios că o căprioară și totdeauna aspru că un postulat, poetul vine dintotdeauna și pentru totdeauna. Alexandru Tăcu nu este simbolul poeziei sale și, În general (cultură ce o deține, cât și spiritul În permanență mișcare Îi permit să urmărească și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sat de răzeși, cu aspect economic atrăgător, cu oameni ospitalieri și cuminți, de mai mare dragul să te afli În compania lor. Delenenii se recomandă ca fiind buni gospodari și ingenioși Împletitori ai cântecului cu muncile agricole, ageri dansatori și duioși Îndrăgostiți de fete, cât și de nevestele lor. M-am convins de aceste calități atunci când am cerut elevilor mei să-mi aducă de la părinți poeziile de Eminescu, așa cum le țineau minte sau, eventual, cu golurile completate cum s-au priceput
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
forma actului didactic propriu-zis. Bârsănescu oferă o definiție problematizantă asupra fenomenului educației: ,, Distingem în educație trei termeni și anume: a. Educația e un complex de acțiuni, care izvorăsc (...) din iubirea pe care educatorul o simte față de copil (...); b. Această înclinare duioasă se manifestă în trei direcții fundamentale, prin trei forme de activitate: ca îngrijire, ca îndrumare și cultivare (...); c. Activitatea educativă își propune să apropie pe copil de un anumit ideal de om.” O asemenea definiție relevă faptul că adevăratul scop
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâiul gând a fost către poetul de la Mircești, acel care a cântat Unirea. Pâcleanu i-a trimis următoarea telegramă: „Studenții universitari, dându-și astăzi mâna de înfrățire pe malul Milcovului, salută cu căldură pe bardul care a cântat atât de duios Unirea românilor și a lucrat din toate puterile la îndeplinirea ei. Președintele societății generale a studenților, Pâcleanu“ Privesc cu mândrie înapoi la acele vremuri; au trecut de atunci 47 de ani și mă mândresc că am figurat în acel comitet
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]