5,880 matches
-
grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia, excentricii au fost Întotdeauna priviți cu bunăvoință, ba chiar cu admirație, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și mama se uita la noi. Tata scosese din pachet brânza și feliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru ca tații să se transforme în niște tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și a trebuit să-și întoarcă pe dos toate buzunarele. Tata era cumplit de uituc. Când el nu găsea un lucru, venea rândul meu. Atunci trebuia să caut cu el împreună, deși uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost lăsați înăuntru fără probleme. Se vede că ierburile bunicii și poza Madonnei începuseră deja să lucreze. Pe coridorul lung am văzut venind înspre noi un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
formă mai mult sau mai puțin umană, chiar dacă, așa cum am spus mai devreme, nu Într-atât Încât să aibă picioare, nu o făcuse ca să riște acum să se relaxeze și să se disperseze În interiorul lemnului unei uși sau al unui dulap cu haine care cu siguranță se afla de cealaltă parte. Moartea merse apoi pe coridor până la prima ușă pe dreapta celui care intră și pe acolo trecu În sala de muzică, căci nu pare că ar trebui dat alt nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai grea a muncii cu violoncelul și primește de la public mult mai puține aplauze decât mâna dreaptă. După ce termină cina, muzicianul spălă vasele, Împături cu grijă pe vechile Îndoituri fața de masă și șervetul, le puse Într-un sertar al dulapului și Înainte de a ieși din bucătărie se uită În jur să vadă dacă rămăsese ceva nelalocul său. Câinele Îl urmă În sala de muzică, unde moartea Îi aștepta. Contrar presupunerii pe care am făcut-o În teatru, muzicianul nu cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și consideră că era de preferat să schimbe subiectul, Unde ai găsit ceea ce ai pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că tu ai Înțelege mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mine încetișor, picătură cu picătură, adunându-se într-o băltiță formată în afara camerei, iar eu, diafană, lipsită de greutate, încerc să mă agăț de fereastra deschisă, plutesc prin cameră asemenea unei păsări vesele care a nimerit aici din întâmplare. Iată dulapul cel mare, lipit de zid, chiar ieri mă urcasem pe scară și dădusem jos hainele de vară, punând în locul lor hainele de iarnă, împingându-le adânc în raft, ca și când iarna nu se va mai întoarce niciodată, și Noga dă buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage, întorcându-și fața de la mine, ochii săi se despart cuprinși de teroare de obiectele din jurul său, se agață de dulapul de haine, de jaluzelele trase, de fotografia acelei case vechi, ce o fi acolo, deasupra acoperișului, nori sau umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
teroare de obiectele din jurul său, se agață de dulapul de haine, de jaluzelele trase, de fotografia acelei case vechi, ce o fi acolo, deasupra acoperișului, nori sau umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de pantaloni de trening, pentru a fi ușor de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe că va părăsi această casă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
contracții, care îmi frângeau trupul în două, și o perie și un sutien, dar deodată mă uit stupefiată în geantă, ce fac eu aici, împachetez lucrurile mele, nu pe ale lui, răstorn totul pe pat și mă îndrept spre rafturile dulapului unde se află hainele lui, iar el spune, îndeasă acolo și o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fix cu ochii lui sinceri, apoi se apropie de mine și îmi atinge părul, ai un elastic pentru păr, mă întreabă el, iar eu cotrobăi prin geantă și găsesc o agrafă, însă nu este ceea ce dorește, trage dintr-unul dintre dulapuri o bandă roșie, cu care îmi strânge părul, acum ți se vede gâtul, spune el, de ce îl ascunzi, ai un gât de lebădă, iar eu îmi îndrept ținuta sub privirile lui, nu mă mai simțisem niciodată atât de frumoasă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că eu am încredere în tine, dar îndoiala se cuibărește și în sufletul meu, privesc iscoditor cadrul acela, apoi scaunul cu rotile, o îndoială micuță, pe care de multă vreme o ascunsesem, așa cum se ascunde un șoricel în adâncurile unui dulap de bucătărie, un șoricel pe care nu îl poți vedea niciodată, dar ale cărui urme sunt evidente peste tot în casă și până la urmă se face atât de mare și puternic încât ai impresia că acea casă nu îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai rău că trebuie să plec, nici măcar nu am apucat să mă așez pe fotoliul acesta sau la masă, lângă fereastră, cu tristețe încep să împachetez hainele și să le așez în geantă, amestecând lucrurile mele cu ale lui. Iată, dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu fiecare zi ce trece de dimensiunile copilăriei, iar când trec pe lângă el dimineața, înfășurată în prosop, să îmi iau haine din dulap, mă simt și eu la fel de stânjenită cum eram pe atunci, o copilă înaltă, mare, în comparație cu băiețelul acela mititel, iată-ne acum, pe măsură ce el se micșorează, eu cresc, amândoi ne întoarcem la măsurile inițiale, ca și când tot ceea ce ni se întâmplase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe dată curaj, visam încântată la apropiata sa vindecare, dar el este deja înapoi în pat, slăbit din pricina efortului, iar vreme de o săptămână a refuzat să mai vorbească sau să mănânce, doar dimineața găseam câte o ușă deschisă la dulapul din bucătărie, câte un colț uscat de pâine, căutam semne ale existenței sale așa cum cauți urmele unui șoricel. Uneori îl întreb pe tonul unei educatoare, ce ai făcut astăzi toată ziua, iar el mi se plânge agresiv, nimic, ca și când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf. Îi cumpărasem imediat un Tanah nou, dar îl îndesase în dulap fără a-l deschide măcar, ca și cum poveștile pe care le iubea atât de mult nu s-ar fi găsit decât în cartea aceea veche, așa face cu toate cărțile pe care i le cumpăr, nici măcar nu le deschide, stă întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
formularele, în ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă ar fi vorba despre o cerere de eliberare a unui pașaport sau de schimbare a numelui, le pun în dosar, iau din dulap cadoul împachetat care conține un săpun și o cremă de corp, iar în momentul în care o întâlnesc pe Anat pe coridor, zic, spune-i lui Hava că am plecat la maternitate, iar ea întreabă surprinsă, deja? Dar tocmai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie de odihnă, își trece degetele prin părul unsuros, dar Noga îl roagă, așteaptă, tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc, ai înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie de odihnă, își trece degetele prin părul unsuros, dar Noga îl roagă, așteaptă, tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc, ai înnebunit de tot, de ce le-ai ascuns? Iar ea se plânge, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc, ai înnebunit de tot, de ce le-ai ascuns? Iar ea se plânge, am visat că ne părăsește în urmă cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la nesfârșit. Exact așa ascultau fiii lui Iehuda îngrijorați profeția încurajatoare, de ce să ne mire faptul că voiau să închidă gura profetului sumbru, care le ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe Noga zăcând paralizată în pat, prizonieră a unei boli misterioase. Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și i le arunc în față, acum înțeleg, urlu eu destul de tare cât să trezesc întreg cartierul, ai așteptat să îți termin de spălat toate hainele, iar acum pleci, ticălosule, lașule, om de nimic, ți-am spălat toate hainele din dulap, iar acum pleci, iar el îmi face semn să tac, cu buzele acelea iubite, termină, cât ești de josnică, asta te doare pe tine acum, mașina de spălat? Dar eu țip, mă doare ce se va întâmpla cu mine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]