KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

are cerul. Noi doi n-am făcut mai nimic să merităm aprecierea celor din jur. Nu ne-am cumpărat casă, nu ne-am cumpărat mașină, n-am fost la Paris, n-am fost În RFG, n-am făcut cunoștință cu dumnezeul T, nici cu dumnezeul Peyote ca să simțim armonia universală și să ne confundăm cu ea, am făcut doar cîteva cărți și un balerin la Opera Română. Băiatul vine și pleacă, vine și pleacă. E ca respirația lumii, ca vîntul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
n-am făcut mai nimic să merităm aprecierea celor din jur. Nu ne-am cumpărat casă, nu ne-am cumpărat mașină, n-am fost la Paris, n-am fost În RFG, n-am făcut cunoștință cu dumnezeul T, nici cu dumnezeul Peyote ca să simțim armonia universală și să ne confundăm cu ea, am făcut doar cîteva cărți și un balerin la Opera Română. Băiatul vine și pleacă, vine și pleacă. E ca respirația lumii, ca vîntul care umflă aripile și Încercăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
să vorbești despre lucrurile cele mai intime și mai jenante și cum faci de le afli pe toate? — C-o fi greu, ce să-ți spui? cînd stăm ușe-n ușe de douășișase de ani, că d-aia mi-a dat Dumnezeu ochi și urechi, ce ca dumneata care-ți vîri toată ziua nasul În cărți și nu vrei să vezi ce să Întîmplă pă lumea asta... țexistența În ficțiune ca și alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut un prieten care spunea că supremul omagiu pe care ți-l poți aduce este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul ăla de Albu) Și zice el: — Mendelsohn a fost evreu și Karl Marx și Mercadante și Spinoza. Și MÎntuitorul a fost evreu și tatăl lui a fost evreu. Dumnezeul vostru. N-a avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Albu) Și zice el: — Mendelsohn a fost evreu și Karl Marx și Mercadante și Spinoza. Și MÎntuitorul a fost evreu și tatăl lui a fost evreu. Dumnezeul vostru. N-a avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Mercadante și Spinoza. Și MÎntuitorul a fost evreu și tatăl lui a fost evreu. Dumnezeul vostru. N-a avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
jumătate. Fără Îndoială, era o scenă comică aceea și Dumnezeu rîdea cutremurîndu-și burțile ca un birjar și din rîsul lui s-au născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două roți / În rai Îngerii au două picioare / dar În pod mai sînt și alții cu trei / pe aceștia nu-i vede dumnezeu“. Nu știu dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la loc, azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

despre balaurul cu șapte capete? — Nu mi-a povestit - i-am răspuns eu. În general, nu. — Păi ea nu a avut șapte amanți? — Nu știu. N-am vorbit cu ea. Dar poate că a avut - am adăugat eu degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, săraca de ea. Vai, ce mame șirete sunt pe lumea asta. Mai e câte una care se apucă să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul personal și se întâlnea de mai multe ori pe zi cu El, când avea timp. Dar mai degrabă îi era milă și de El. Iar în afară de Dumnezeu, s-a mai înțeles bine, în felul ei, și cu mine, cât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu va fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit să-mi reducă doza, pentru că tratamentul nu poate fi întrerupt dintr-o dată, și mi-a prescris mult lapte. Dar Amália a tăiat o bibilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
vechile broaște. Privesc luna. A scăzut deja de patru ori, dar degeaba. Sunt eu și altcineva în același timp. Cea pe care o văd e tânără și străină, cea pe care o simt e temporară. Rugăciunea mea e fără nici un Dumnezeu. Mai degrabă omenească. I-o spun în fiecare seară: Oglindă, oglinjoara mea adumbrită, nu-mi arăta chipul, căci e umilitor cum cresc. Doctorul Egon m-a dus personal și m-a predat unui medic tânăr. E specialist, mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l cer spre păstrare. Dau din cap că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

pe care o întâlnea. Prin urmare destulă sporovăială, de care se pare că fiecare se bucura în secret, altfel s-ar fi despărțit cu ani în urmă. De fapt e Judy, a spus Tom. Nu te așteptai la asta, este? — Dumnezeule, nu! am zis pe un ton dezaprobator. Era tabu să te dai la cineva care locuiește în aceeași casă. —își cam taie craca de sub picioare. —Ești atât de feminină și sensibilă Sam, de aceea te iubesc atât de mult, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce faci aici, Lee? am izbucnit. Nu e chiar genul tău, este? „Dumnezeule, Sam, mi-am zis în gând, nu ai mai văzut-o de cinci ani și asta e tot ce poți să spui?“ — Uitasem cât de directă ești, Sam, a spus Lee zâmbindu-mi. M-a luat de braț în semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-a retezat vorba. — Te rog, știu exact pentru ce ești aici. Dumnezeule, ce repede se împrăștie zvonurile, nu-i așa? Ești a treia persoană care vine aici de când s-a întâmplat. Aerul meu de superioritate dispăru pe loc. — Nu cred că înțelegeți, am început, sunt... Nu-ți face griji. Știu. Presupun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
palidă ca de obicei și avea urme adânci de umbre mov sub ochii ei albaștri. Poți să mai iei dacă vrei, a spus nepăsătoare. Nu-i păstrez nimic lui Paul, nenorocitul dracului. —V-ați certat? am întrebat natural. —O ceartă? Dumnezeule, de unde să încep? A mușcat cu sălbăticie dintr-o altă felie, imaginându-și cu siguranță că e gâtul lui Paul. E despre slujba pe care o voiai? am întrebat. Pentru care ai rugat-o pe Lee să te recomande? S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
mi-a spus că secretarul doamnei Hammond nu a ajuns încă să îi ia - se pare că tot el este șoferul. Vrei să te uiți dacă nu e cumva afară? — Sigur, am răspuns. Sunt un cuplu impresionant, nu-i așa? —Dumnezeule, așa e. Știi cine sunt? — Ar trebui? Ea îmi pare cunoscută, dar nu știu de unde să o iau. —Clifford Hammond este directorul managerial la Wallenstein Trust, a spus ea numind o faimoasă bancă comercială. Și Catherine lucrează la Economic Research

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
au intrat în contact. Apoi buzele noastre s-au împreunat, timide la început, dar nu pentru mult timp. S-a întâmplat atât de repede - schimbarea de la atingeri exploratorii la mușcături pline de dorință, încât atunci când m-am desprins gâfâiam amândoi. —Dumnezeule! a spus, turnând pentru fiecare încă un pahar de votcă. Rămăsesem fără cuvinte. Rânjea din nou. Era un rânjet lipsit de umor, plin de îngâmfare. S-a întins pe saltea ca o pisică mare și periculoasă. Să vedem ce avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
temporar acolo. Gurile rele spun că ea țintește la o slujbă bine poziționată în bancă. —O va obține? Asta depinde în totalitate de influența pe care o are asupra lui Clifford Hammond. —Și ce știi despre soția lui? Catherine Hammond? —Dumnezeule. Că tot am vorbit de femei ambițioase. Acum Anne-Marie adoptase de-a binelea tonul de bârfă. —O admir pentru ce a realizat. E președinte la Economic Research Foundation, dar de fapt ea deține toată puterea. Sir Nail Fisher, șeful ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
meargă fiecare pe drumul lui, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu se întâmplă să știi numele asistentului lui Catherine Hammond, nu? Puteam oricând să sun la Economic Research Foundation. Dar nu era nevoie. Anne-Marie nu era degeaba editor-șef. —Dumnezeule, stai să-mi aduc aminte - ceva dickensian - Quincy, asta e. Poate William, prenumele... —Nu chiar. E Walter, am spus. Puteam chiar să-i dau adresa lui dacă era interesată. I-am mulțumit și am închis telefonul îngândurată. Lucrurile începeau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]