2,897 matches
-
de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului. Mai de mult nu-i... Se așeză pe năsip, alături, și-și scoase pipa. Bulgarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe zare ca dungi de cărbune; și călărețul mergea gânditor, pe murg, spre hanul Aniței, prin visul negurii. Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simțea nimic în bătătură. Legă calul de veriga de la scară. Apoi împinse ușa. Se împiedică de prag și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată. Tudorița rămase încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate ale tale? Crezi că nu știu că ții calea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei; din vreme în vreme un fior îi alerga prin trup și buzele ei pline și roșii aveau un tremur ușurel. Maică-sa umbla prin casă după treabă; din când în când se oprea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu și Maica Domnului! Ion Rusu prinse a mormăi cu nemulțămire prin casă, se întoarse în loc cu o privire de mânie spre fiică-sa; dar Tudorița închisese ochii, și pe obrazu-i palid, ca niște dungi albastre, se cunoșteau semnele bătăii trecute. În ziua aceea n-a mai spus nici un cuvânt; a plecat întunecat, fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știu nimic!... Nu l-am văzut de două zile! Și poate nici în astă-sară n-am să-l văd... Puteți să mă bateți, puteți să mă omorâți, nu mă tem de voi!... Și privea cu sălbătăcie la maică-sa, cu dunga de cărbune între ochii arzători. Femeile cercau să o urmărească, să vadă unde se duce sara, unde se întâlnește cu Ștefan Bucșan; dar, la colțul hudiții, Haia se înturna cu ură spre ele: Ce-i? ce-aveți cu mine?... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vorbă cu Marghiolița - ș-apoi îi spune o mulțime de-ale ei... Ce să-i faci? N-a venit ea prin pustietățile noastre, pentru c-a alungat-o binele de pe unde-a fost... „Madama“ trecu iar grabnic, ca o dungă neagră, pe după geamlâc. Apoi se auziră pași îndesați și boierul deschise ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
100 ml de suc de roșii, 100 ml de sos de migdale, o lingură de smântână și un praf șofran. Toate la un loc le dăm 2-3 clocote, apoi cu acest sos ungem puiul pe platou. Peste sos, facem două dungi albe cu smântână. La sfârșit, decorăm platoul cu felii de roșii, felii de lămâie și frunze de pătrunjel. PULPE DE PASĂRE CU HRIBI ȘI SMÂNTÂNĂ 4 pulpe pasăre, 1 kg hribi, 4 cepe, 200 g unt, 2 linguri de făină
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de mândru în urmă cu două săptămâni, când porțile singurului liceu militar de marină se deschiseseră hămesite să-și primească noua promoție, uniforma asta a devenit ca tabla de la straturile de praf, jeg și zemuri uscate de struguri. Cele trei dungi albe de pe guler, despre care cineva apucase să ne spună că nu reprezintă altceva decât bătăliile de la Salamina, Lepanto și Trafalgar, nu mai sunt decât niște zdrențe de o culoare incertă. Pe vine, ca niște infractori, o pornim spre capătul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
r nova de culoare vișiniu-închis, până la singurul spital din oraș, adică șapte kilometri și jumătate. În mașină e frig și tăcere, iar de pe bancheta din spate privesc drumul luminat doar de farurile chioare. Întuneric. La o sută la oră, văd dungile intermitente de pe mijlocul drumului și le simt ca pe niște șerpi care-mi lasă pete prin suflet și-mi ridică părul de pe mâini. Mufid pornește radioul și-mi spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
roți. De noroc m-am împiedicat într-o duminică. Era dimineața devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-e rău, mă doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se bucure, încât încerca s-o întărâte, doar-doar o s-o scoată într-o zi din pepeni, făcând chiar și lucruri pe care poate nu le-ar fi făcut în împrejurări normale, precum dezvelitul sânilor și al pulpelor până către dunga chiloților, de față cu fiul ei, știind bine că și ea vede asta și nu înghite. Războiul era clar, deși nici una nu-l declarase pe față. Și ce-ar fi putut să facă decât să ceară divorțul și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda înaltă, pătată de vreme, ușor tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele din fața sa vede reflectarea neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă măcar pe ce sta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
facem, n-am înțeles greșit. Ascultă-mă pe mine, cel mai bine ar fi să...“ Dar Andrei nu-l mai asculta, stătea rezemat de tocul ușii, cu mâinile la spate, legănându-se ușor. Se uita în jos la cămașa decolorată, dunga ștearsă a pantalonilor, pantofii pudrați cu fire de praf, lemnul cenușiu al parchetului îmbucându-se cu zig-zaguri murdare. Gândind: nu asta le-am cerut eu, se teme, se teme pur și simplu să nu fie implicat în vreo chestie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răbdare. Adică, privind chipurile oamenilor, nu numai așteptând reacția la întrebările lui, i se păruse deodată că ele, chipurile, pot fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu cred asta, în orice caz era prins de un gând al lui și pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi vineții și roșii, umflate și dureroase, arătam ca dracu, tremuram toată de furie, de durere, de rușine, de ură, îmi venea să-mi pun capăt zilelelor, îmi ziceam că nimic nu e mai degradant decât să ajungi un obiect, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la medic, au pus fotografiile la dosar. Mi-era rușine, dar de data asta eram decisă până peste cap să scap de el... Aseară te-am rugat să stingi lumina din cauza asta. Nu voiam să mă vezi, mai am încă dungile vineții, mi-era rușine. Mi-e rușine și acum, de-aia nici nu te las să te uiți la mine pe lumină, deși acum e altceva. Habar n-am de ce-ți spun toate astea... Simt nevoia, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbră uriașă trecu peste sala de Întrunire și alergă pe pămînt spre gardul de perimetru. Un vîrtej de zgomot umplu aerul, din care ieși un avion de luptă cu un singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo trezeci de metri deasupra capului lui Jim, aripile avionului Mustang erau mai mari decît sala de Întrunire. Fuselajul era pătat de rugină și de ulei, dar motorul puternic mergea lin ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acolit. Cămașa lui cu mîneci lungi era decolorată, dar frumos netezită. După ce Jim spăla și usca toate cămășile, Basie le Împăturea Într-un pachet compact, În stil origami și le punea sub salteaua pe care dormea, de unde ieșeau cu o dungă, ca de la magazinul universal. Deoarece Basie se ridica rareori de pe priciul lui, Îi părea lui Jim chiar mai proaspăt și mai bine decît domnul Sekura și, În mai multe privințe, anii de la Lunghua fuseseră o Încercare mai ușoară pentru Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]