KorAP: Find »[drukola/base=după-amiază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...176 >

4,381 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

n-au venit să te vadă toată vara, care Își construiesc singuri casele alea pe care tu nu reușești să ți le imaginezi, fără băiatul ăla pe care l-ai prins sărutîndu-se cu iubita lui, cînd vine În sfîrșit o după-amiază, ba uite că aproape s-a făcut seară și băieții din cartierul Marconi n-o să ardă nici o chelfăneală nimănui, pentru că nu mai sînt acolo, cînd te uiți la apa care te face să-ți fie frig și vezi pietrele de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a Încuiat ușa. Tușește sau plinge? III Fetele din cartierul Marconi Își puseră caschetele și intrară Împreună În bazin, prin partea cu apă mai puțin adîncă. Era un moment bun, fiindcă străinul părea obosit după saltul mortal numărul paisprezece din după-amiaza aceea și plecase, dispăruse undeva În grădină, era ca o sfîrlează, dispărea mereu tocmai În clipa cînd ei voiau să-i dea o lecție, acum cîteva zile scăpase la fel ca azi, Dar n-avea nici o importanță, tot o să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de portărie și de alte posturi băși...“ Era să zică bășinoase, dar văzu că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
spuseseră lui Juan Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i cedeze Mercedesul lui Carlos, de trei ori pe săptămînă, ca să-l ducă pe Julius În centrul Limei, la lecția cu Frau Pro-serpina. La ora aceea se Întuneca probabil la golf și Juan Lucas făcea un duș după partida de după-amiază, În timp ce Susan Îl aștepta stînd de vorbă cu prietenele din iarna aceea, doamna marchiză, cîteva soții de ambasadori, cîteva soții de alți Juan Lucas sau de alți jucători de golf pur și simplu. Începuse să se Întunece la Lima cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu nimeni, fac pe seriosul și dacă se leagă vreunul de mine Îi ard o palmă să mă țină minte și pe urmă mă uit la el pînă-l văd că rămîne năucit și pleacă cu coada-n-tre picioare ca Martinto.“ În după-amiaza aceleiași zile, cînd ajunse acasă se uită În oglindă și În sfîrșit mutra numărul douăzeci și șapte i se păru cea mai potrivită pentru a-și Înfrunta noul destin, o exersa de o sută douăzeci și șapte de ori și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Condițiile mele sînt trei și anume: o leafă pe măsura așteptărilor mele, o cameră salubră și aceeași mîncare cu toată familia. O să aibă toate astea, chiar pe toate și Susan se duse cu gîndul la tinerețea ei și/sau la după-amiezele de la clubul de golf și vru să se ridice În picioare ca să-i spună: acum destul, Flora, dar nu se simți În stare, de parcă o apăsa pieptul enorm, rotund și provocator al metisei, simți că totul era comic și absurd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
e un nume care Îți stârnește rîsul, Universo părăsise acel colțișor și el Își ducea din nou paharul de vin la gură, „uitați-vă la caii de acolo, le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la Lima și Morales spuse ceva despre cutremure, Întotdeauna sînt cutremure cînd plouă atît de mult și maica stareță spuse că mai bine săreau peste recreație și rămîneau liniștiți În clasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se Întorcea acasă după ore. De cum se sculă Începu să se gîndească la tot ce visase, ca nu cumva să uite vreun amănunt important al visului. Descoperi atunci că era foarte obositor să se Întoarcă acasă pe jos În fiecare după-amiază și că dacă pe drum atingea lucrurile cu o crenguță și le punea nume noi tuturor reușea să-și Învingă frica pe care o Încerca traversînd maghernițele acelea nesfîrșite. Era cît pe-aci să descopere că-i era rușine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ar fi putut să-i spună intră, Celso, hai să stăm puțin de vorbă, dar povestea de aseară și tot ce i se Întâmplase mai Înainte Îl sileau să-i răspundă: du-te dracului! cu lacrimi În ochi. La două după-amiază știa că jos stăteau la masă și că lui Juan Lucas probabil că nu-i mai păsa de el nici cît negru sub unghie și că ocazia de aseară, cînd venise să-l roage sa iasă, o scăpase pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
din nou primul plan, n-o să mă uitați voi așa ușor, pui de lele ce sînteți! Ceața i se lăsă din nou pe ochi, și simți o foame de lup. Oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea?... La șase după-amiază se uită la ceas și era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bărbăție durerea de cap și pe cea din suflet. „N-avea nici o grijă, Bobby, Își spuse, uitîndu-se la el fără ca Bobby să vadă. Lasă c-o să mergem Împreună la Ancón cu camioneta, o singură dată, e de-ajuns, Într-o după-amiază, mergem și-i căutăm pe frații Lastarria și le tragem o mamă de bătaie, de ce pui atîta la inimă?, mai bine fac jurămînt de Îndreptare și nu mă mai gîndesc la asta fiindcă-mi dau lacrimile și sigur că unchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fiecare dată cînd lăsa să-i cadă poza pentru ca s-o descopere ceilalți, nu că avea o nouă iubită, ci că ieșea În lume cu o femeiușcă clasa-ntîi, descoperea că arde de nerăbdare să meargă s-o vadă. Într-o după-amiază cînd n-a găsit-o (uitase că ea avea o Întîlnire la televiziune. Chiar el Îi fasificase o scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura lui Juan Lucas), Bobby n-a avut altă soluție decît să-și continue goana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În fiecare seară. Singurul lucru bun era că nu se mai gîndea la Peggy, dar poate că era mai bine cînd se gîndea la Peggy. Și pe urmă, cine-a zis că nu se mai gîndea la Peggy? Chiar În după-amiaza aceea trecu prin piața Gutierrez și, cînd se aștepta mai puțin, o altă camionetă claxona cîntînd marșul de la rîul Kwai și Pipo Lastarria trecu cu Peggy alături de el și era mult mai drăguță ca Înainte. Porni, acceleră cît putu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se poarte În lume, fiindcă părinții ei fuseseră ambasadori În mai multe țări Înainte de a veni În Peru și i se părea normal la vîrsta ei să lase baltă un băiat și să intre În vorbă cu altul. Chiar În după-amiaza asta trecuse pe lîngă el și-l salutase pe Juan Lucas cu aceeași drăgălășenie din-totdeauna, era o fetișcană Încîntătoare. Lastarria nu-și Încăpea În piele de fericire, povestea Îi plăcea grozav de mult și mai ales acum, cînd Juan Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
serviciile unui asemenea lacheu. SÎnt zile cînd face totul pe dos... — Bine, dar ai Încă timp să mergi la spovedanie... — Vai, Juan! De cîte ori trebuie să-ți spun că părintele Pablo nu primește la spovedanie decît pînă la șase după-amiază? — Bine, bine, te spovedești mîine — Trebuie să semnezi aici... — Uite, Susana, despre asta am stat de vorbă destul, e o treabă Încheiată și uitată; chiar astăzi ne-am amuzat de incidentul ăsta cu Juan Lueas. Din Întîmplare i-am cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mea, singurul lucru pe care-l pot face e să nu-i mai dau bani de buzunar. Rău au făcut că nu i-au mai dat bani de buzunar. Bobby a Început să fure din poșeta lui Susan În fiecare după-amiază, pînă cînd ea a Înțeles de ce nu găsea niciodată nici un ban În portmoneu și a hotărît să ascundă banii În casa de fier a palatului. Dar Bobby nu s-a dat bătut și timp de cîteva zile și-a bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Juan Lucas a fost construit profitînd de Întreaga suprafață terenului de polo? Asta-l face să pară imens, mult mai mare decît este În realitate. Să n-aveți nici o grijă, doamnă; casa dumneavoastră o să fie mai mică. Cred că În după-amiaza asta am reușit să-l conving pe soțul dumneavoastră de acest detaliu. — Nici nu știi cît Îți sînt de Îndatorată, domnule arhitect... Juan, Pipo trebuie să meargă mîine la școală, la asta nu te-ai gîndit? — Ei, Juan, sînt la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Începutul lui noiembrie și Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de a-l lua la ultimele corride ale sărbătorilor, care ar fi putut fi mult mai reușite dacă neisprăvitul de impresar l-ar fi adus pe Briceno. Într-o după-amiază, la sfîrșitul lunii, rotofeiul Luis Martin Romero Îl chemă pe Juan Lucas la telefon ca să-l anunțe că Briceno o să debuteze Într-o arenă hispanoamericană, luptînd două duminici la rînd la Quito. Juan Lucas Îi spuse să nu Închidă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pentru prima dată pe faimosul toreador pe arenele din Lumea Nouă; Juan Lucas avea să-și rezerve un loc de cinste În istoria tauromahiei. Bobby așteptase nerăbdător o scrisoare de răspuns. Mare i-a fost surpriza cînd, venind Într-o după-amiază de la școală, Îi găsi pe Susan și Juan Lucas acasă. Întorși Înainte de termenul stabilit. „Da sau nu?“, Îi Întrebă zîmbind, văzînd că-l Întîmpinau cu zîmbetul pe buze. Susan Îl sărută și-i spuse: nu ne Întrebi cum ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Twenty years a-growing „Să-ți ții promisiunea e o datorie de onoare“, spuse Juan Lucas, arătîndu-i lui Susan telegrama. Cum, nu-și mai amintea că le promisese să-l aducă de Crăciun? Susan citi telegrama zîmbitoare: „Sosesc pe 24. Trei după-amiaza ora Limei Zborul 204. New York-Lima, Vin cu Lester Lang“, Bobby se simți nespus de bucuros. Santiago sosea peste cîteva ore. Au mîncat ceva la repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu camioneta. Juan Lucas a preferat să-l lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe Santiago nu-l mai interesa deloc răspunsul. — Urechilă! exclamă, pe neașteptate, zîmbitor, apropiindu-se ca să-l tragă prietenește de urechi, dar În clipa aceea parcă văzu Încă un Julius ceva mai Încolo. La culcare, spuse, cu privirea stinsă. În după-amiaza aceea, Țanțoșa era cam prost dispusă și, ca Întotdeauna, oalele s-au spart În capul lui Julius. Din fericire, se Învățase să n-o ia prea În serios și să-i spună, la fel cum Îi spunea Carlos, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se Îmbrăca. Amîndoi și-au tras hainele pe ei În fugă și s-au despărțit de fete, dîndu-le fiecare cîte o palmă la popou și făgăduindu-le că se vor Întoarce curînd. A doua oară s-au trezit pe la patru după-amiază, la palat Aici au putut să facă un duș și să bea suc de portocale. Apoi și-au făcut apariția la parter, unde Santiago Îl Întrebă iarăși pe Bobby dacă aveau haltere. Juan Lucas, care se afla prin apropiere, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Vlăjganului primindu-le cu băuturi la a căror preparare luase parte direct și În același timp făcînd comandă pentru mai multe taxiuri, ca să le ducă În apartamentul lui. Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul o numise, răcnind din răsputeri, un chiolhan strașnic, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
asupra pregătirii lor universitare În Statele Unite. Santiago explică Într-o zi că, odată ajunși acolo, era ușor să recupereze orele pierdute, dar nu se osteneau să explice de ce-și prelungeau mereu șederea. Susan avea totuși unele bănuieli. Într-o după-amiază a intrat Într-un magazin al firmei Welsch, ca să cumpere un ceas pentru Julius, care În curînd Împlinea unsprezece ani și administratorul i-a spus că băiatul ei trecuse chiar atunci pe acolo cu un prieten nord-american și cumpăraseră un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]