2,375 matches
-
segmentele genice CH și asemenea situsuri au fost denumite regiuni S. Procesul de comutare în sinteza catenei grele Ig poate fi mediată și de recombinarea intracromatidică (fig. 6.3). Gena imunoglobulinică funcțională în dirijarea sintezei unei catene grele imunoglobulinice este edificată prin mecanismul rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice disparate, V- D-J și C la nivelul macromoleculei ADN. Acest rearanjament poate avea în sine și posibilitatea realizării comutării clasei de catenă grea. Gena rezultată este apoi transcrisă într -un pre-ARNm în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind ocupat la nivel populațional de 10-50 variante alelice distincte. Polimorfismul genic CMH este printre cele mai înalte polimorfisme genetice întâlnite până în prezent. Pe acest polimorfism alelic se edifică enorma variabilitate serologică a populației umane pentru CMH, de unde, exceptând gemenii monozigotici, derivă unicitatea fiecărei ființe umane și din acest punct de vedere. După proprietăților lor imunologice, antigenele CMH se clasifică în trei clase desemnate CMH clasa I, CMH clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale tranziției, atât de dezbătute și controversate astăzi. Similar, toate celelalte capitole se opresc asupra paradigmelor teoretice majore relevante pentru acele teme: paradigma primordialistă (esențialistă) versus paradigma constructivistă în analiza identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și postmodernității (teoria diferențierii structurale, funcționalistă, culturalistă). Obiectivele ce au ghidat cercetarea au urmărit cele trei teme
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în străinătate, ei n-au schimbat cu nimic situația. Cărțile lor străine n-au circulat. Ele au fost marginalizate. Acuzația de cosmopolitism a fost constantă. Trebuia pur și simplu să ieșim din Europa, să fim protocronici în toate domeniile, să edificăm o cultură nouă. Sensul său era limpede: negarea întregii culturi anterioare, a face tabula rasa și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
inițiativa personală? Epigoni eterni doar în umbra marilor culturi majore? O astfel de creativitate, creditată ca potențial competitivă, nu înseamnă câtuși de puțin o aspirație naționalistă. O cultură deschisă, conștientă de posibilitățile sale, eliberată de complexe, propulsată cu toată energia, edificată asupra scopurilor sale de bază, consolidată pe fundamente și cu bune instrumente de lucru nu poate privi decât cu deplină încredere înainte, în viitorul său. Iar dacă îl va rata, atunci ea nu va mai putea da vina pe nimeni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
interlocutor real. Halucinațiile auditive pot coexista și cu alte tipuri de halucinații în contextul unor psihoze cum este schizofrenia, parafrenia etc. Din punct de vedere al apariției și structurării fenomenului delirant halucinator, în unele cazuri halucinația precede delirul, care se edifică pe acesta, alteori halucinația urmează delirul, fiind un derivat și consecință a unui delir primar. Halucinația auditivă este forma cea mai frecventă de manifestare psihosenzorială. Halucinațiile vizuale sunt percepții obiective de imagini ireale, cu alte cuvinte bolnavul vede ceea ce practic
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care oferă o bază pentru diferențierea și codificarea stimulilor din mediu care acționează asupra persoanei. Din perspectiva pacientului schemele cognitive sunt susceptibile să explice reacțiile și atitudinile diferite față de evenimente similare, instituite ca moduri de organizare și interpretare a experienței. Edificate pe baza experienței trecute, schemele cognitive sunt astfel pattern-uri cognitive stabile, tranșante și net delimitate, prin care persoana depresivă interpretează experiența actuală . Relativ recent, schemele cognitive au primit și o altă accepțiune, conform căreia experiența este privită din perspectiva
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
realul și imaginarul său. Cuvintele se aștern unul după altul (scrie pe hîrtie, cu stiloul, înainte de a trece textul pe calculator, căci o foaie imprimată îi pare autoritară, intimidantă!), paginile așișderea și ceea ce survine e ceea ce îi trebuie pentru a edifica romanul, indiferent dacă e vorba de o reminiscență de lecturi sau de călătorie, sau de fantezie pură. Dacă se așează la locul lor în construcția narațiunii, nu le întreabă de unde vin. Pretextul romanului e însă unul real, istoric. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai frămîntat decît și-ar fi dorit-o coreligionarii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
putere. Aceasta este condiția care a subminat realismul ca teorie explicativă și ca o cultură necesară pentru comportamentul diplomatic. Se poate spune că Gilpin și Strange consideră că doar ridicîndu-se la o nouă înțelegere a acestei legături, încercarea de a edifica o diplomație care să funcționeze ar putea fi încununată de succes. CONCLUZIE FRAGMENTAREA REALISMULUI Introducere Această lucrare argumentează că teoretizarea realistă din disciplina relațiilor internaționale poate fi văzută ca o continuă încercare, mereu eșuată, de a transpune principiile societății internaționale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
permițând edificarea de suprafețe fotoreceptoare importante la alge și instalarea În mediul aerian a hifelor târâtoare la ciuperci. La algele brune, talul atinge dimensiuni mari (peste 50 m lungime la Macrocystis) și prezintă o complexitate histologică aparte. Talul lor este edificat prin creștere terminală, plecând de la o celulă meristematică specială, care prin diviziuni repetate dă naștere la derivate ce formează un promeristem. Tot la algele brune se formează diferite țesuturi, Între care chiar și elemente conducătoare liberiene, ce amintesc de tuburile
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Jameson prin disoluția distincției dintre teorie și obiectul ei, scriitorul francez pare a fi, de cele mai multe ori, la adăpostul multiplelor acuzații care i-au fost aduse tocmai prin fondul supozițiilor pe care își consolidează teoriile. Concentrându-se asupra transpoliticului, Baudrillard edifică această etapă prin trei figuri principale: obezul, ostaticul și obscenul, ce neagă orice formă de transcendență, ignorând complet seducția. Dacă situația omului este descrisă în termeni de hiperrealitate, înseamnă că "realitatea se fărâmițează încet și ne pregătește pentru a intra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ajuns pentru șapte frați. Reluându-și călătoria, au ajuns într-un sat în sfânta zi a Rusaliilor, înainte de Liturghie. S-au dus să o asculte, iar unul dintre ei s-a și împărtășit. Lumea din sat a fost atât de edificată de simplitatea și umilința fraților, încât îngenunchea în fața lor și le venerau chiar și urmele pașilor. De acolo, trecând prin Würzburg, Mainz și Worms, au ajuns la Speyer. Aici, găsindu-l pe fratele Cezar împreună cu mulți frați, au fost primiți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ascultând predica sa și luând aminte la exemplul vieții sale, și anume că renunțase cu umilință la bunăstarea de care se bucura în Ordinul Fraților Teutoni și trecuse la un Ordin atât de umil și de auster, poporul era foarte edificat și, oriunde își ținea predica, toți cetățenii veneau să-l asculte. Din acest motiv, cei doi parohi ai orașului - temându-se că, dacă frații se vor apropia de unul dintre ei, poporul s-ar fi îndepărtat de celălalt - au oferit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură să vă depășească meritele înaintea lui Dumnezeu». Apoi a continuat: «Și fiindcă știința umflă (cf. 1Cor 13,4), dar iubirea este cea care edifică, mulți frați culți ce sunt foarte respectați... vor fi un nimic în împărăția veșnică a lui Dumnezeu»]. 70. Un lector eminent, care a studiat cu mine la Oxford, avusese întotdeauna obiceiul, în timp ce maestrul preda și disputa, să nu-l asculte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis de suveranul pontif la împăratul grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el, ci și pe patriarh, principi, prelați, întreg clerul și tot poporul. Nu a voit în niciun mod să accepte vreunul dintre numeroasele daruri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
început să-l calce cu picioarele, să-l ia și să-l aranjeze. Văzând aceasta, episcopul l-a disprețuit ca pe un nebun și s-a reîntors în oraș. Dar mai târziu, reflectând în sinea lui, a început să se edifice. Când, ulterior, Fericitul Francisc a venit la el, a fost primit cu reverență și evlavie, și, cerând permisiunea de a putea predica poporului, episcopul i-a acordat și dreptul de a întemeia un convent, promițându-i că îl va ajuta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează sugestia insecurității și limitează perspectiva salvării. VI Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu a scrie Înseamnă, În sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră În limbajul său. Nici aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limbă și să creeze o mitologie națională. Din Cartea cărților (Vechiul Testament), Heliade reține trei verbe active traduse În trei acțiuni esențiale: crearea, plasmarea (sau formarea) și edificarea (ci. art. Literatura = politica). SÎnt și verbele lui. A crea, a plasma, a edifica corespund unui vast proiect politic și spiritual. Acestea pot cuprinde și ordona lumea materiei și lumea spiritului. Ion Heliade Rădulescu se simte pregătit să exprime toate lucrurile, văzute și nevăzute. Ce orgoliu teribil, cîtă Încredere În puterea poeziei se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eminesciană se dovedesc complet arbitrare, nefiind justificate nici măcar de propria teorie privind evoluția epicului de la subiectiv la obiectiv. Teorie care, pe de altă parte, pare să contrazică nu doar subiectiva proză eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată pe tiparele romantice ale melodramei (racordate, desigur, la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale, fără niciun argument serios, care să pună la îndoială
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca specie asimilabilă genului "vieților romanțate") și, ulterior, pe o schemă compozițională hibridă (sugerând degradarea tragicului înspre absurd eu aș spune: spre melodramă prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ficțiunii. Și asta pentru că, în cultura română, doctrinele literare, în formele lor cele mai impresionante, nu au apărut aproape niciodată prin partenogeneză. Complexitatea modernismului românesc vine din aceea că ideologii săi se autoconstruiau ca scriitori în același timp în care edificau cadrele de receptare și validare ale culturii moderne. Inevitabil, literatura română modernă a purtat chipul lor și a integrat ca pe un mister constitutiv "contrazicerile" pe care aceștia le-au ascuns sau le-au exhibat, formalizându-le în moduri fastuoase
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]