2,295 matches
-
bucuroși de averea soției, babe dornice de maritiș etc. Marțial nu este deloc indulgent cu această lume: o persiflează și își rezerva bucuria unei poante finale reușite. Peste toate aceste, există la Marțial încrederea în propria menire, în iscusința "acului epigramei" care îi aduce gloria. Rămân memoriabile versurile următoare: "„Citind aceste versuri, găsi-vei printre ele/ Și bune și mai slabe, și foarte multe rele;/ Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.”" (Cartea I, XVI). A scris 15
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
aduce gloria. Rămân memoriabile versurile următoare: "„Citind aceste versuri, găsi-vei printre ele/ Și bune și mai slabe, și foarte multe rele;/ Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.”" (Cartea I, XVI). A scris 15 cărți de epigrame:
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 30 iulie 1894, Dorohoi - d. 17 martie 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" și "Vin și apă", trei cărți de proză: "Mici satisfacții", "Un porc de câne" și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci era din schit cea mai drăguță.” Avangardiștii români vor oferi și ei mărturii semnificative ale acestei fascinații a
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
Epigrama (din , prin ) este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
prin ) este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate. În
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
ca Simonide (Grecia), Voltaire (Franța), Lessing (Germania), Pușkin (Rusia) ș.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți alții. Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți constitutive distincte: La rândul ei, strofa epigramică, funcțional vorbind, este compusă și ea din două părți: O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți alții. Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți constitutive distincte: La rândul ei, strofa epigramică, funcțional vorbind, este compusă și ea din două părți: O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers. Cincinat Pavelescu arăta că o epigramă bună cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
arăta că o epigramă bună cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
de la Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu și cea a lui Macedonski în invidiosul poet Zoil. Macedonski îi răspunde cu o epigramă: Junimiștii nu ripostează acestor atacuri la adresa lui Alecsandri, decât în anul 1883, printr-o recenzie distrugătoare la volumul "Poezii", semnată de Petru Th. Missir. Polemica se încheie aici, iar Macedonski revine la sentimentele dinaintea polemici, recunoscând în Alecsandri un mare poet
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
confratelui” Eminescu, unele nesemnate, care-l acuzau de escrocherii și falsuri în calitate de director de prefectură la Silistra Nouă, încă din anul 1879. Astfel, zece ani mai târziu, în anul 1892, poetul amintea în "Literatorul": În anul 1883, Macedonski scrie o epigramă „inofensivă”, fără a bănui urmările catastrofale, care-i vor schimba cariera și întreaga viață: În urma acestei epigrame, Macedonski a fost sever sancționat de societate. Opinia publică, printr-o rară unanimitate, și-a dat mâna pentru a-l declara mort moralmente
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Nouă, încă din anul 1879. Astfel, zece ani mai târziu, în anul 1892, poetul amintea în "Literatorul": În anul 1883, Macedonski scrie o epigramă „inofensivă”, fără a bănui urmările catastrofale, care-i vor schimba cariera și întreaga viață: În urma acestei epigrame, Macedonski a fost sever sancționat de societate. Opinia publică, printr-o rară unanimitate, și-a dat mâna pentru a-l declara mort moralmente pe cel care a avut cruzimea să zvârle aceste sarcasme marelui poet când boala îl doborâse. Consecințele
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
răsunet.”" Anul 1903 este marcat de decesul mamei, Maria Macedonski, la 27 aprilie. Scrie articolul "Spre ocultism" în revista "Hermes" a lui Alexandru Petroff. George Bacovia se alătură cercului său literar și recită poezia "Plumb" care este primită cu o epigramă apreciativă de către Macedonski. La 20 octombrie 1904 se înscrie în Partidul Conservator și colaborează la "Liga conservatoare", iar în anul 1905 scoate revista "La Beau Blue Danube" unde publică un mănunchi de versuri în franceză. În același timp, continuă scrierea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea". Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar. Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-au
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
al XIV-lea prin ""La Divina Commedia"", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
În timpul domniei sale, encomiile au fost utilizate alături de portretele figurative într-o campanie menită a crea o imagine a „puterii și munificenței domnești”. Seria de documente elogioase despre Brâncoveanu este impresionantă prin număr, fiind compusă din prefețe de tipărituri și manuscrise, epigrame și encomii (inclusiv în corespondență). Printre toposurile puse în circulație de encomiile lui Sevastos Kymenitul este cel al omului providențial, alesul lui Dumnezeu, care este cuplat cu toposul refuzului alesului de a accepta onoarea. Un alt topos din scrierile lui
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Satiră și Umor „Mărul de aur", Bistrița; Premiul special „Marconi", conferit, la același festival, de Societatea Națională de Radiodifuziune — Studioul Teritorial de Radio Cluj pentru volumul de parodii ,Groapa cu (a)muze". 2005,16 aprilie — Premiul I la Concursul de epigramă cu tema „Nigrim" organizat în cadrul Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare", ediția a VI-a. 2005, 2 noiembrie — Diploma de excelență „în semn de recunoștință și apreciere pentru activitatea desfășurată la Postul de Radio Sighet, în calitate de colaborator
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Marconi", conferit, la același festival, de Societatea Națională de Radiodifuziune — Studioul Teritorial de Radio Cluj pentru volumul de parodii ,Groapa cu (a)muze". 2005,16 aprilie — Premiul I la Concursul de epigramă cu tema „Nigrim" organizat în cadrul Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare", ediția a VI-a. 2005, 2 noiembrie — Diploma de excelență „în semn de recunoștință și apreciere pentru activitatea desfășurată la Postul de Radio Sighet, în calitate de colaborator la realizarea emisiunilor umoristice", decernată de Societatea Națională de
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
secțiunea Creație literară a Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Mărul de aur", Bistrița - ediția a XXIII-a. 2008 - Premiul pentru antologia Apelul de seară, la Festivalul Internațional de Poezie de la Satu Mare. 2008, mai - Premiul II „A. C. Calotescu-Neicu", „pentru calitatea epigramelor trimise la Festivalul Internațional de Umor «Glume la... Masa tăcerii»", ediția a V-a, Târgu Jiu. 2008, 1-15 mai - Diplomă de excelență „pentru participarea la Zilele culturii maramureșene", Baia Mare, ediția a II-a. 2008, octombrie - Premiul Consiliului Local Desești
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
2008, 15 octombrie - Locul I la concursul de poezie organizat în cadrul Festivalului Național de Umor „Alo, Păstorel", de la Iași. 2009, 24 octombrie, Chișinău — Diplomă de excelență „Travestia" „pentru spiritul parodic", atribuită la ediția a V-a a Festivalului Național de Epigramă „Donici, cuib de-nțelepciune". 2009, 1 Decembrie, Satu Mare - Diplomă de excelență „pentru spiritul alert, harul și valoarea literară a epigramelor prezentate în cadrul Festivalului Național Multicultural «De dragoste, de neam, de țară»", ediția a IX-a. 2009, 22 decembrie, Bistrița — Premiul
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]