2,590 matches
-
a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea "Margites" i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al "Iliadei", cât și al "Odiseei"; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei "Batrachomyomachia", a "Cântecelor religioase homerice" și a epopeilor ciclice, acestea
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al "Iliadei", cât și al "Odiseei"; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei "Batrachomyomachia", a "Cântecelor religioase homerice" și a epopeilor ciclice, acestea fiind scrise ulterior capodoperelor "Iliada" și "Odiseea". Majoritatea savanților sunt de acord că "Iliada" și "Odiseea" au suportat un proces de standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic. Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic. Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele "nu au fost scrise de Homer, ci de o altă persoană cu același nume" și savantul clasic Richmond Lattimore, autor al unor traduceri poetice în engleză bine primite ale ambelor epopei, a scris o lucrare cu titlul: "Homer: Cine era Ea?". Samuel Butler a fost ceva mai direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea "Odiseei" (dar nu și a "Iliadei"), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri și fraze tradiționale pe care le memorase? Milman Parry și Albert Lord au relevat faptul că o tradiție orală atât de elaborată, străină culturilor literare de astăzi, este tipică epopeelor într-o cultură exclusiv orală. Cuvintele cruciale sunt "oral" și "tradițional." Parry a început cu "tradițional". Părțile mari de text care se repetă, spunea el, au fost moștenite de către poetul-cântăreț de la predecesorii săi și au fost folositoare poetului în compunere
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
până când cineva s-ar fi deranjat să le scrie. Decodarea Linearului B în anii 1950 de către Michael Ventris și alții, au convins savanții de existența unei continuități lingvistice între scrierile miceniene din secolul XIII î.Hr. și poemele atribuite lui Homer. Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura europeană. Prin poemul burlesc "Batrahomiomahia", lui Homer i s-a atribuit inventarea parodiei.
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
iar guvernanta, Alena Frolovna, care îi va marca profund copilăria, îi istorisește viețile sfinților ortodocși. Alena Frolovna va fi și cea care îl va introduce pe Dostoievski în fascinanta lumea a literaturii, citindu-i încă de la vârsta de trei ani epopei eroice, basme și legende. Părinții îi citeau de asemenea, mai ales seara, literatură rusă și universală: scriitori ca Pușkin, Karamzin și Derjavin, ficțiune gotică precum cea a Annei Radcliffe, opere romantice de Schiller și Goethe, povești eroice de Cervantes și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
legende. Părinții îi citeau de asemenea, mai ales seara, literatură rusă și universală: scriitori ca Pușkin, Karamzin și Derjavin, ficțiune gotică precum cea a Annei Radcliffe, opere romantice de Schiller și Goethe, povești eroice de Cervantes și Walter Scott sau epopeile lui Homer. Doctorul Mihail Dostoievski era și abonatul unei reviste periodice intitulate " Biblioteca pentru lectură" ("Библиотека для чтения"), în paginile căreia Feodor Dostoievski îi întâlnește pe Victor Hugo, Balzac și George Sand. Câteva din momentele copilăriei scriitorului și-au găsit
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
coroziunea în timp a vieții umane. Personajele sale devin astfel întruchipări ale unor idei spirituale și se sustrag timpului, sunt atemporale. George Steiner evidențiază, din acest punct de vedere, contrastul dintre Dostoievski și Tolstoi. În timp ce Tolstoi este un creator de epopei homerice, care se desfășoară minuțios pe spații largi și perioade temporale îndelungate, Dostoievski este poetul tragic prin excelență. Făcând aluzie la lucrarea "Nașterea tragediei" de Nietzsche, Nikolai Berdiaev declară: « Creația lui Tolstoi este apolinică. Cea a lui Dostoievski dionisiacă.. Ritmul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
revoltătoare, dar acurată”. Culorile primei ediții ale cărții au fost alese de Joyce însuși: albastrul și albul amintesc de drapelul Greciei, dar și de geografia elenă, cu insule albe răspândite pe fondul albastru-verzui al Mării Egee. Romanul se dorește a fi „epopeea a două etnii: israelită și irlandeză” și are în prim-plan trei personaje: pe tânărul scriitor Stephen Dedalus, pe Leopold Bloom (un evreu care lucrează în afacerile de publicitate) și pe Molly Bloom (o cântăreață de operă impresariată de propriul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de prezența mamei, copilul Stephen rămâne în grija bunicilor; la 18 decembrie 1940, înaintea ultimului Crăciun din viața lui Joyce, scriitorul și micul său nepot se aventurau într-un Zürich învăluit în zăpadă, pentru a căuta o ediție franțuzească a epopeilor grecești. Un oponent intransigent al autoritarismului, Joyce privește cu neîncredere instalările triumfale ale unor dictatori precum Mussolini sau Hitler, iar temele politice ca Războiul Civil Spaniol îl plictisesc. În 1938, după anexarea Austriei de către Germania nazistă, el înlesnește migrarea unui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de 267 000 de cuvinte (între 600 și 1000 de pagini, în funcție de ediție și traducere) și un vocabular foarte bogat, cu peste 30 000 de termeni distincți, cartea constituie o adevărată enciclopedie a tehnicilor literare, construită în jurul unui mit clasic, epopeea "Odiseea" de Homer. Fiecare capitol, din cele optsprezece, reprezintă o replică demitologizată, contemporană și parodică, dată unui episod din "Odiseea", iar cele trei personaje principale, Leopold Bloom, Stephen Dedalus și Molly Bloom, se identifică cu eroii Ulise, Telemah, respectiv, Penelopa
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
amintește de bușteanul în flăcări cu care Ulise l-a orbit pe Polifem; în "Circe", Bella Cohen, patroana bordelului, este asemănată cu vrăjitoarea care îi transforma pe bărbați în porci. Joyce a fost foarte preocupat și de etimologia numelor din epopeea greacă. Cuvântul „Telemah”, provenind din „tele + machos”, „departe de război”, sugerează destinul lui Stephen Dedalus, care hotărăște să se izoleze într-un turn de fildeș al artei, departe de pasiunile mărunte și înverșunările anodine ale vulgului. Pentru „Odiseu”, Joyce a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pietrele de temelie ale literaturii engleze. s-a născut pe 9 decembrie la Londra. Educat la St. Paul's School și Christ's College, Cambridge, Milton a fost un poet savant, a cărui ambiție era să creeze opere de talia epopeilor clasice și care avea puternice vederi teologice. În cursul anilor petrecuți la Cambridge, Milton a scris poezie în latină și engleză, inclusiv oda "On the Morning of Christ's Nativity" (În dimineața nașterii lui Isus Cristos, 1629). Dezgustul său față de
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate - doar în parte - mult după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra țiganilor", ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
fost cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă obscură, "Buciumul român" în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele douăsprezece cînturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile țiganilor înrolați în armata lui Vlad Țepeș, iar pe
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
publicată mai întîi într-o revistă obscură, "Buciumul român" în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele douăsprezece cînturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile țiganilor înrolați în armata lui Vlad Țepeș, iar pe de altă parte aventurile
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Cele douăsprezece cînturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile țiganilor înrolați în armata lui Vlad Țepeș, iar pe de altă parte aventurile lui Parpangel, în căutarea iubitei sale Romica, furată de diavoli. Ca în orice epopee care se respectă, eroii pămînteni au dușmani și protectori supranaturali. Autorul are simțul artei ca joc, subiectul și personajele fiind pretexte pentru o „comedie a literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
artei ca joc, subiectul și personajele fiind pretexte pentru o „comedie a literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), care parodiază motive literare consacrate, ca "ubi sunt" (eroii vestiți de altădată), muza inspiratoare, devenită aici o femeie cîrtitoare cu gură mare și minte puțină, sau lumea pe dos, căci epopeea
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), care parodiază motive literare consacrate, ca "ubi sunt" (eroii vestiți de altădată), muza inspiratoare, devenită aici o femeie cîrtitoare cu gură mare și minte puțină, sau lumea pe dos, căci epopeea începe cu defilarea ordonată à țiganilor și sfîrșește cu încăierarea acestora (întîi ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale cărei personaje sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului: Onochefalos, care se miră că Romica s-a putut transforma în
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Suita Karelia (Karelia- sarja)", "Vals trist", "Concertul pentru vioară în D minor (Viulukonsertto)", "Lebăda din Tuonela (Tuonen joutsen)"- cel mai popular poem al "Suitei Lemminkäinen", numită adesea și "Cele patru poeme ale Kalevalei". Opera sa mai include poeme inspirate din epopeea națională finlandeză, Kalevala; peste 100 de piese pentru voce și pian; 13 piese cu destinație de coloană sonoră; muzică de cameră; muzică pentru pian; muzică rituală masonică; 21 de piese special destinate corului. Începând cu data de 8 decembrie 2011
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]