7,503 matches
-
a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până nea Gică nu mai întreabă nimic, saturat peste poate, până când însuși tiribomba Tolea a uitat cu totul serialul. Dar nu, când nimeni nu se mai așteaptă, fleoșc!,docentul Vancea ține să ofere o încheiere. Într-o dimineață, când colectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nebunești pe care o comisesem în îndelungata și pestrița mea carieră de om. Și, când rămâneam fără povești despre mine însumi, aveam să scriu despre lucruri care li se întâmplaseră cunoscuților mei și, când și sursa aceasta avea să se epuizeze, urma să trec la evenimente istorice, consemnând nebuniile altor ființe omenești de-a lungul vremii, începând cu civilizațiile dispărute ale lumii antice și ajungând până la primele luni ale secolului XXI. Dacă nu altceva, măcar speram să stârnesc hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate de alții și inspirând aerul prăfuit și vechi. Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
revenea la rolul de soț și tată îndatoritor. Apoi s-a prăbușit peste el vestea morții lui Smith, iar Harry a început să intre în panică. Mai avea încă un număr de lucrări de vândut, dar stocul avea să se epuizeze în șase luni sau un an. Și pe urmă? Dunkel Frères și așa abia dacă reușea să se mențină pe linia de plutire, iar Bette băgase deja prea mulți bani în galerie pentru ca Harry să îi mai poată cere ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în Anglia, care preda biologia la Rutgers). Poate am putea cina cu toții într-o seară în oraș. Cândva curând, speram. În zilele sau săptămânile următoare, oricând era ea liberă. Treaba asta îmi luase mai bine de trei ceasuri și eram epuizat, secătuit atât fizic, cât și psihic. Dar nu se făcea să las scrisoarea să mucezească în apartament, de aceea am ieșit și-am expediat-o imediat, dându-i drumul într-una din cutiile poștale din fața oficiului de pe Seventh Avenue. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dură. Prea sigură pe ea. Are prea multe păreri. Femeile de felul ăsta nu m-au atras niciodată. — Tocmai de-aia e potrivită pentru tine. O să te țină în priză. Tom clatină din cap, suspinând. — N-o să meargă. O să mă epuizeze într-o lună. — Deci ești gata să renunți după o noapte. — Nu-i chiar atât de rău. O noapte bună și cu asta, basta. — Și ce se întâmplă dacă ți se strecoară iar în pat? O dai jos? Tom apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă duc și caut un pic pe internet, doar așa, din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amândouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și, cumva, bumbăcită, plină de vânătăi. Nu mă interesează absolut deloc misterioasa viață a lui Jack. Și nu vreau să mă mai gândesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are o ramă în mână! Ca să fiu sinceră, n‑am văzut pe nimeni cumpărând vreuna din ramele lui Suze. Adică, știu că trebuie să se cumpere, pentru că stocul se epuizează, dar nu am văzut asta întâmplându‑se în fața mea. Doamne, ce palpitant! Mă apropii ușor tocmai când clienta întoarce rama invers. Se încruntă la preț și inima îmi tresaltă ușor. — E o ramă foarte frumoasă, zic în treacăt. Foarte neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da, locul e alb și spațios, cu artă modernă pe piedestaluri, locuri unde să stai și oameni care se plimbă vorbind încet, în șoaptă. Așa cred că ar trebui să fie toate muzeele. Mici și drăguțe, ca să nu te simți epuizat din clipa în care intri. Cred că o jumătate de oră ți‑ajunge ca să vezi tot. Plus că toate lucrurile par foarte interesante. Cum ar fi cuburile alea roșii uluitoare, de sub geam! Și pictura asta abstractă, de pe perete. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic, mai agresivă și mai impozantă, Mao. Decembrie 1947. Mao epuizează, în sfârșit, trupele lui Chiang Kai-shek. Înainte de Anul Nou, Mao lansează un contraatac masiv. În timp ce se avântă înainte, soldații lui Mao strigă: Pentru Mao Zedong și Noua Chină! Lui Mao nu-i ia mult timp să-și înghită complet înamicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Când apare durerea și respirația îi devine superficială, ea scoate o șoaptă, un vers care a fost preferatul ei atunci când juca rolul Doamnei Taimo: Oare poate cineva să refacă un șirag de flori de iasomie dintr-un ceainic? 21 Mă epuizează să țin pasul cu Mao, deși tactica jocului a devenit mai simplă. Lupta în vederea înaintării s-a redus la trei persoane. Premierul Zhou, mareșalul Lin Biao și eu am devenit singurii rivali. În aprilie 1968, strategia mea e să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și de intra tiptil în bucètèrie, s-o îmbrèțișez pe la spate, opunându-mè imboldului, mulțumindu-mè cu închipuiri și aduceri aminte, revenind la rolul meu de Matei care stè cu copilul Corinei în timp ce ea pregètește de mâncare, Gata! exclamè bèiatul cu încântare, epuizând stocul jucèriilor și obiectelor ușor de purtat care au ajuns, prin hèrnicia lui, pe covor, în mijlocul camerei, sau sè-și fi isprèvit oare toate cuvintele cunoscute care desemneazè aceste lucruri?! privindu-mè cu mulțumire, începe sè batè din palme, experimentând admirația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Să mai fi reușit să păstreze nevândută o vioară, un violoncel Într-un colț al holului comun din apartamentul mirosind a varză În care membrii celor patru familii care Îl Împart se combină mereu pentru o nouă ceartă, tinzând să epuizeze toate variantele posibile pentru numărul dat de termeni? La patru, la șase, la opt generații de la cataclismul Marii Revoluții din Octombrie - câte generații trebuie să piară În frică și sărăcie până să ajungi la Mullova? Pentru că uite-o, ce incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna primadonei și o sărută apăsat. „Oceni, oceni crasivâi, daragaia maia!”... Și multe alte cuvinte de recunoștință pentru clipele de totală răpire pe care le trăise. Și, după ce epuiză cuvintele, luă imensul buchet de trandafiri roșii din brațele ordonanței sale ca să i-l ofere Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa stăteau lucrurile, dacă Manuc se temea într-adevăr pentru viața lui, de ce același Manuc făcuse atâtea eforturi pentru a grăbi încetarea ostilităților și semnarea tratatului? Mai discutase toate astea și cu madame. Își amintea perfect că nici ea nu epuizase dilema. La naiba! Era cu mult mai plăcut să savureze satisfacția de a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Plângea în hohote. Când auzi ușa deschizându-se, sări însă imediat în picioare, redobândindu-și expresia calmă și demnitatea. În cameră intrase Napoleon. Dante Negro privi drept în ochii împăratului. Zâmbi. Nu-i prea venea să zâmbească. Încerca doar să epuizeze momentul jenant al primului contact. Cursese prea mult timp, se petrecuseră o groază de evenimente de când nu se mai văzuseră. Împăratul se schimbase. Gâtul i se îngroșase. Capul i se micșorase. Părul rărit și tuns scurt păstra doar o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam același lucru ca și spionul, trăgând concluzia că Baba al Maimuțelor ar putea lua rabie. Domnișoara Jyotsna nu știu ce să răspundă la așa ceva și izbucni în plâns. Problema părea a nu avea soluție. Sampath era epuizat de discuțiile acestea, de parcă el însuși ar fi fost prins și tras în diferite direcții; de parcă ar fi fost călcat în picioare și bătut până se umpluse de vânătăi. Și totuși, deși era obosit, din când în când era cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că făcuse un copil cu altcineva, era imposibil ca Deborah să continue să exercite o influență atât de puternică asupra vieții lui James. Femeia avea să fie ocupată să schimbe scutece și să găsească grădinițe, avea să fie mult prea epuizată de nopțile nedormite, mult prea copleșită de viața cea nouă, alături de Paul, ca să-i mai dea nenumărate telefoane lui James. Sau măcar așa spera Julia. Intonându-și singură o melodie, Julia a scăzut focul de sub fripturile din tigaie, apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
împrejurimile erg-ului Tikdabra nu sunt puțuri, iar mai la sud începe „marele pământ pustiu“ ale cărui hotare nimeni nu le cunoștea cu precizie. Umblă toată noaptea, cu acel pas al său rapid și elastic, un pas ce ar fi epuizat pe oricine, dar care pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
drumul, în așteptarea primei lumini a zorilor, o lumină albastru-verzuie și imprecisă ce începu să se întindă pe cer, îngăduindu-i să admire imensitatea întinderii de apă ce se deschidea în fața lui. Dacă-și închipuise că zăpada, orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui, se auzea limpede nea Matei, blestemând cu năduf și parcă pieziș, adresându-se nu lui Rafael, ci altuia, care vede cum se alege praful de pescuitul lui. Peste două minute tăcu. Ostenise probabil. Ostenise și Rafael, fără să se epuizeze însă. Ar mai fi ținut-o o vreme în craulul acela susținut, dar n-avea rost să forțeze. Ziua abia începea și s-ar mai fi găsit destule de făcut până diseară. O jumătate de oră de înot la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fabrica de Mobilă din Câmpulung, și uite că deja Vlăduț își face planuri s-o ia și pe soră-sa în Austria, și pe cumnatu-său dacă ar vrea... Cum dracu’ să nu vrea? Toată lumea vrea, deh, Rafael rânjește atotștiutor. A epuizat de mult experiența asta. De oase rupte nu se plânge nici dracu’, oriunde-n lumea largă, mai cu seamă când ai douăzeci de ani, ca băieții ăștia. Mai interesant însă și decât aventura lor pe șantierele din Austria, e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Me, I’m Sick“, o melodie teribil de solicitantă, căci Îmbină un ritm vibrant cu pauze În care toată lumea rămâne stană de piatră ca să urle refrenul - acesta, În naivitatea sa lăudabilă, constă doar din titlu. Toată chestia asta m-a epuizat, coafura Îmi căzuse În bună parte de la locul ei, așa că am pornit-o În căutarea lui Tom. El se Întorsese la bar și m-am bucurat să observ că avea haina mea cu el. — Cum se cheamă ultima melodie? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]