16,546 matches
-
de pertinență și concizie pe care-l va avea ca scriitor francez. Strălucitor fusese și în Schimbarea la față..., dar acolo cu strălucirea unui exaltat. Aici, în Despre Franța, strălucirea e bine controlată, încă de pe acum, încât, deși el condamnă eseul ca pe o „Colecție de exagerări bolnăvicioase”, e de făcut un amendament la afirmația (mea), altfel justificată, că n-a fost mare decât ca autor francez. Nu-i vorba de câtă dreptate are - are destulă, iar adevărul, la el, va
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
în față și a reintrat îndată în ruminația ei satisfăcută. Pare să creadă că marea ei cultură este un dat. Se mai întreabă dacă Franța, în decadența ei, va fi în stare de „superbe negații”. Sensul ascuns, poate subliminar, al eseului este o educație. Vindecat de exaltări, Cioran deprinde decadența și se pregătește, bogat în primitivitate („De la stână la salon”), de mult inexistentă în Franța, să devină „Estet al asfințitului de culturi” și să enunțe mari negări. Ideea, pe care are
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
Premiului Nobel pentru Literatură, J.M. Coetzee, e numit „scriitor sud-american”(!), iar când se vorbește despre reprezentanții „Școlii de la Timișoara”, sunt citați Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, rebotezat ad-hoc, Dumitru Ungureanu (!). O revistă craioveană și nu numai Un frumos și substanțial eseu publică Virgil Nemoianu în revista SCRISUL ROMÂNESC despre Cercul literar de la Sibiu, în care autorul vede un „model cultural și etic”. Virgil Nemoianu își susține pledoaria pentru acest cerc literar pe care-l consideră „unul din fenomenele centrale, decisive, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
Vasilache începe că un studiu de istorie a mentalităților și se termină într-un ton de înaltă cozerie intelectuală. Subiectul însuși predispune la o asemenea turnură, prin inefabilul sau. În foarte puține cuvinte, Cinstite obraze, moftangii și domni este un eseu despre onoare. Mai exact, despre onoarea în literatură. (Nu în viață literară, unde o găsim și n-o găsim, în funcție de norocul fiecăruia). Conceptul e greu de definit în mod unitar. (Chiar dacă în spațiul academic occidental i s-au consacrat analize
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
citat, Umbră lui Istrate Dabija Voevod, conține simultan și efigia romantică și execuția parodica a acestei efigii (p. 46). Cum am văzut, moartea protagonistului din Inspectiune e tratată că un punct nodal. Drept urmare, lui Caragiale însuși i se rezervă, în eseul Simonei Vasilache, un mare număr de pagini. Nu lui îi datorăm, în fond, vorba „onorabile”, rostita că un tic în registru antifrastic, așa cum, în Shakespeare, o rostea și Antonius condamnându-l în for pe Brutus? Capitolul al treilea, Zodia moftului
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
nr. 9) se dovedește o revistă bună de citit: Cornel Ungurenu scrie despre „contele Dracula în versiunea Mușina”, Maria Nițu stă de vorbă cu George Ardeleanu despre „N. Steinhardt și experiențele spirituale radicale”. Centenarul Steinhardt este marcat și prin două eseuri semnate de Ioan Petraș și Elena Crașovan. Ancheta revistei pune o întrebare agreabilă: „Pentru Borges, Paradisul avea forma unei biblioteci. Dar pentru dumneavoastră?”. Vladimir Tirmăneanu îi face un portret lui Tony Judt, „un îndrăgostit de idei”. Regizorul Nikolaus Wolcz, „un
Timișoara literară by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4247_a_5572]
-
teatru, iubirea surorii pentru frate, iubirea semenului, iubirea miracolului. Spectacolul-document este dublat de un film-document. Un making of. Amîndouă se alătură unei cărți publicate recent tot de doamna Viorica Manea: „Texte regăsite” de Aureliu Manea. Trei piese, cîteva nuvele, un eseu, un scriitor-poet, decupaje ireale, aproape cinematografice, obsesii, alunecări onirice, iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă. Nicio sugestie culturală nu era refuzată, întreg semantismul moștenit pe hârtie era convocat la un nou festin artistic, cu o superioară „gastronomie” a spiritului asociaționist, căci, așa cum afirma Eliot în eseurile sale, tradiția însemna pentru el foarte mult, o sursă de texte vizionare, un cernoziom fertil al propriei creații, ca sursă de aluzii fie extrem de rafinate, fie, dimpotrivă, unanim delectabile. Ne poate da de gândit și astăzi curajul lui T.S. Eliot
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
experiență excepțională de viață, ne explicăm de ce amândoi au fost înclinați spre memorialistică. Romanele lui Țoiu sunt pline de tablouri ale lumii românești de altădată și de portrete ale unor personalități pe care le-a cunoscut personal. La rândul lor, eseurile lui Alexandru George dovedesc o intimă familiaritate cu un trecut care spune din ce în ce mai puțin tinerilor de astăzi și cu oameni de seamă, de care grăbita noastră actualitate se dezinteresează cu totul. Publicistica lui de după 1989 forfotește de informații rare sau
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
congener al lui Alexandru George, le mai știa la fel de bine. Au debutat amândoi relativ târziu. La 40 de ani, Alexandru George și-a luat inima în dinți și a publicat aproape simultan un mic studiu despre Arghezi, o culegere de eseuri critice și două de povestiri. În anii 1950, Constantin Țoiu stiliza traduceri la singura editură din țară. Adevăratul lui debut îl reprezintă Galeria cu viță sălbatică din 1976, când autorul avea 53 de ani, care a impus un romancier de
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
volum de povestiri destul de stângace atât literar, cât și ideologic de la finele deceniului precedent. Debuturile întârziate i-au cruțat și pe alții dintre scriitorii generației dinaintea noastră de compromisuri cu cenzura. Spiritul liberal al celui din urmă e pregnant în eseurile din anii 1970-1980, iar preferințele traducătorului merg spre scriitori ciudați și „reacționari” ca Villiers de L’Isle-Adam. În romanele lui Țoiu din aceiași ani, problematica politică e complexă și neortodoxă. Căderea în lume, de exemplu, pune față în față un
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
atitudine, un artist poate fi ori spontan și energic (ca anticii), ori reflexiv, analitic, înclinat spre melancolie (ca modernii, în speță romantici). Intersecția nu e imposibilă. Dimpotrivă. La noi, Ion Vartic a publicat în urmă cu un deceniu un strălucit eseu despre Cioran, văzut exact așa, naiv și sentimental. De curând, Orhan Pamuk și-a adunat conferințele asupra artei romanului într-o culegere, Romancierul naiv și sentimental (tradusă anul acesta în românește de Rebeca Turcuș, la Polirom). Rapelul lui Sociu nu
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
pe această scenă, în conceptul și coregrafia lui Willy Prager ( BG/DE ), trei interpreți, Sonja Pregrat, Tian Rotteveel și Willy Prager însuși, au evoluat în piesa Transformability, în care, spuneau ei, căutau interferența între filosofie și dans, pornind de la un eseu de Boyan Manchev. Posibil ca în eseu să fi existat interferența amintită, greu de descifrat însă în țopăiala continuă de circa 40 de minute, a celor trei, țopăială însoțită și de un zâmbet larg, ca pentru o reclamă la pasta
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
lui Willy Prager ( BG/DE ), trei interpreți, Sonja Pregrat, Tian Rotteveel și Willy Prager însuși, au evoluat în piesa Transformability, în care, spuneau ei, căutau interferența între filosofie și dans, pornind de la un eseu de Boyan Manchev. Posibil ca în eseu să fi existat interferența amintită, greu de descifrat însă în țopăiala continuă de circa 40 de minute, a celor trei, țopăială însoțită și de un zâmbet larg, ca pentru o reclamă la pasta de dinți. Cea de a treia lucrare
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
în scurte rafale în care întrevezi multistratificarea lumii așa cum este ea: primitivă, sălbatică, lipsită de compasiune. Gianni Brunoro a intuit natura ambivalentă (delicată și brutală) a lui Corto Maltese, atunci când și-a început cartea dedicată literarității citând un fragment din eseul lui Raymond Chandler, The Simple Art of Murder: „În tot ce poate fi numit artă există un soi de mântuire. Poate fi vorba de o tragedie pură, dacă este tragedie înaltă, sau poate fi milă ori ironie, sau poate doar
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
exclusiv scrisului. A debutat tîrziu în presa literară, la 39 de ani, în 1969, cu povestirea Nocturnă, în „Luceafărul”, iar editorial abia la 40 de ani, în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la numeroase reviste din țară. Alexandru George a publicat un număr impresionant de volume de povestiri și eseuri, de critică literară și publicistică. A realizat ediții critice și antologii de literatură română
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la numeroase reviste din țară. Alexandru George a publicat un număr impresionant de volume de povestiri și eseuri, de critică literară și publicistică. A realizat ediții critice și antologii de literatură română și străină. A scris pătrunzătoare volume consacrate unor clasici precum I. L. Caragiale, Mateiu Caragiale, E. Lovinescu și Tudor Arghezi. Romanul său Oameni și umbre, glasuri, tăceri
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
și, sub genericul Lecturi paralele, alte recenzii aparținând unor colaboratori permanenți ai revistei: Radu Ciobanu, Lucia Cuciureanu, Horia Ungureanu, Onisim Colta, D. Vlăduț, Simona Constantinovici, Petru M. Haș, Lavinia Ionoaia. Am citit cu interes poeziile lui Andrei Dosa, ca și eseul lui Ciprian Vălcan intitulat Delicatețea canibalului. Semnalăm prezența în revista arădeană, în cadrul proiectului european „Revistă în revistă”, a publicației culturale ”Apokalipsa” din Ljubljana, cu o selecție de autori și de texte care merită toată atenția. Voci minoritare În rubrica sa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
--- Alessandro Baricco s-a născut în 1958 la Torino. Și-a luat licența în filozofie cu Gianni Vattimo și a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale și două eseuri despre muzică bine primite de public: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988) și L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat în literatură în 1991 cu romanul Castelli di rabbia (Castele de
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
2002), Questa storia (2005), Emmaus (2009) și Mr Gwyn (2011). A publicat cronici în mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate în volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) și I Barbari. Saggio sulla mutazione (2006 - Barbarii. Eseu despre mutații, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer și Moby Dick al lui Hermann Melville. A scris două texte pentru teatru: Novecento. Un monologo (1994 - Novecento, Humanitas, 2002), după care Giuseppe Tornatore a turnat filmul Legenda pianistului de pe
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
acceptat, dar în același timp ocultat, a făcut ca textele sale - publicate în reviste sau în volum - să fie, de regulă, intens vizitate de cenzură, iar rezultatul a constat în diferențe, câteodată apreciabile, între dactilogramă și volumul tipărit sau între eseul publicat în revistă și versiunea care figura în carte. Niciodată reabilitat în întregime, scriitorul a fost urmărit, mai discret sau mai vizibil, de Securitate, ceea ce a făcut ca și manuscrisele sale să aibă trasee imprevizibile. Arhiva sa de la Rohia, de
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
ca primul servitor al statului, să-și facă temele spre a fi respectat, să fie, neapărat, cel dintâi dispus să ofere din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține. În acest sens, epoca noastră este epoca iluminismului, secolul lui Frederick”. Ideile derivate din atare prestigiu
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
întărești credința/ în tine, că doar pe tine te iubesc. Dar sunt mai/ neliniștit, tu ai găsit alt/ tunel de ieșire decât mine, care să te readucă pe lumea/ asta cu picioarele pe pământ...” De semnalat ni se pare și eseul lui Al. Cistelecan Neveste simboliste, o evocare a poetei Claudia Millian, „precoce și la scris poezie, nu doar la măritiș”. Un amplu grupaj cuprinde texte ale romancierilor participanți la ediția din acest an a Colocviul romanului românesc: Radu Aldulescu, Gabriel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
Varujan Vosganian. Dar, ceea ce este remarcabil, sumarul revistei este completat cu contribuții ale scriitorilor din Alba Iulia și din regiune. Sunt publicate pagini de proză și poezie, memorialistică, traduceri (din Jacques Prévert), cronici literare (sub generciul Cărți, cronici autori) ori eseuri (sub sigla Teme la alegere), ca și prezentări ale noilor membri din Filiala locală a USR. Toate aceste prezențe nu au un aer provincial, ci ilustrează convingător ideea că nu neapărat centrul este localizat în capitală, iar periferia în provincie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
găsim centrul peste tot unde există un nucleu format din intelectuali autentici. În cazul de față, e vorba despre Aurel Pantea, secondat de Cornel Nistea și Mircea Stâncel.) Despre personaje literare și mentalități În revista ARGEȘ (nr. 6) descoperim un eseu de mare întindere, care ni-l arată pe autor, D.R. Popescu, în cea mai bună formă. Intitulat „Poporul turmentat”, textul analizează cu subtilitate personajele din capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Benefiind de suportul unor asociații livrești surprinză toare, textul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]