2,466 matches
-
Psihozele metabolice și carențiale Psihozele metabolice și carențiale sunt tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice grave, cu evoluție cronică, incurabile, care se asociază secundar tulburărilor psihice severe, cu caracter specific. Acestea sunt, de regulă, de intensitate psihotică și sunt specifice etiologic. Din punct de vedere clinico-psihiatric trebuie să facem separația între psihozele metabolice, care sunt datorate unor afecțiuni somatice primare (insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra, avitaminozele B etc.). Le
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
configurație proprie, care se diferențiază de psihozele endogene, așa cum am arătat deja mai sus. 26. PSIHOZELE ENDOGENE I (Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ele sunt diferențiate în raport cu factorii etiologici care le produc. În sensul acesta distingem psihoze exogene datorate unor cauze externe care acționează asupra sistemului nervos (traumatisme, infecții, intoxicații, tumori cerebrale, tulburări metabolice sau endocrine) și psihoze endogene datorate unor factori constituționali, unei predispoziții interne, probabil genetice (psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ajutat permanent. Psihozele endogene Termenul de endogen este utilizat în clasificarea psihozelor pentru a desemna caracterul primar al naturii acestora, diferit de orice fel de altă cauză de origine externă a personalității bolnavului. Endogenitatea face referință directă la factori etiologici de natură eredo-constituțională ai individului. Termenul de endogen desemnează existența unei „cauze interne” care ține de natura personalității bolnavului, fiind un tip particular de etiologie constituțional-structurală. În egală măsură, pentru a sublinia latura caracteristică a etiologiei, se mai utilizează, destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensurile psihopatologice diferite ale acestora. K. Kleist consideră endogene numai acele boli psihice cu cauză necunoscută sau nespecificată organic, în raport cu cele a căror cauză fiind cunoscută se definesc drept „exogene”. Pentru K. Schneider noțiunea de endogen înseamnă renunțarea la ordinea etiologică, întrucât psihozele endogene nu au o etiologie organic-cerebrală lezională. Endogenul apare numai ca o posibilitate de a fi a persoanei, ca un mod particular de trăire patologică a acesteia. H. J. Weitbrecht consideră endogenul ca fiind similar cu „criptogenul” acceptând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puseele tuberculoase și poate constitui un fel de „echivalențe tuberculoase” ale schizofreniei; - psihoza apare, se dezvoltă și evoluează, de preferință, la un individ atins de tuberculoză latentă din punct de vedere clinic; - se consideră că tuberculoza poate avea un rol etiologic deosebit de important în cazurile hebefreno-catatonice ale schizofreniei. Deși relația dintre tuberculoză și schizofrenie ocupă un loc important, mai sunt semnalate și alte simptome somatice în cursul evoluției clinice a acestei psihoze: tulburări endocrine tiroidiene sau ovariene, tulburări de metabolism și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu ajutor și supraveghere permanentă și o relație individualizată cu îngrijitorul. Se pot obține ameliorări în dezvoltarea motorie și în ceea ce privește aptitudinile de autoîngrijire. Trăiesc în cămine protejate, iar unii dintre ei pot îndeplini sarcini simple sub o strictă supraveghere. Formele etiologice ale oligofreniilor Prezentarea de mai sus a formelor de oligofrenii, s-a făcut conform criteriilor psihopatologice, referitoare în primul rând la nivelul de dezvoltare mintală a acestei categorii de indivizii, respectiv QI. În continuare vom analiza, aspectele tipurilor de oligofrenii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Prezentarea de mai sus a formelor de oligofrenii, s-a făcut conform criteriilor psihopatologice, referitoare în primul rând la nivelul de dezvoltare mintală a acestei categorii de indivizii, respectiv QI. În continuare vom analiza, aspectele tipurilor de oligofrenii în raport cu factorii etiologici. Acest aspect are un caracter mult mai larg, întrucât „factorii etiologici”, despre care am vorbit deja, sunt responsabili de „modelarea” tipurilor de oligofrenie, în care aspectele legate de dezvoltarea intelectuală, reprezintă numai un sector. 1) Neuroectodermozele sau facomatozele Acest grup
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conform criteriilor psihopatologice, referitoare în primul rând la nivelul de dezvoltare mintală a acestei categorii de indivizii, respectiv QI. În continuare vom analiza, aspectele tipurilor de oligofrenii în raport cu factorii etiologici. Acest aspect are un caracter mult mai larg, întrucât „factorii etiologici”, despre care am vorbit deja, sunt responsabili de „modelarea” tipurilor de oligofrenie, în care aspectele legate de dezvoltarea intelectuală, reprezintă numai un sector. 1) Neuroectodermozele sau facomatozele Acest grup cuprinde afecțiuni degenerative, congenitale, ereditare și familiale. Ele se caracterizează printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situații critice de viață au, de regulă, un caracter psiho-traumatizant deosebit de brutal. Ele se pot manifesta prin depresii morale, doliu prelungit patologic, conduite de refugiu (fugi, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii etc.), prin fabulații etc. Toate aspectele mai sus prezentate reunesc condițiile etiologice capabile de a produce suferințe psiho-morale. Să analizăm aspectele formale ale acestor suferințe. Formele suferințelor psiho-morale Așa cum am spus deja, suferințele psiho-morale au fost semnalate și descrise de specialiști care le-au considerat ca fiind forme de suferință interioară ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste considerente am preferat să le grupăm în următoarele tipuri de modificări: factorii etiologici, aspectul formal, aspectul psihologic și aspectul relațional al psihozelor colective, planul valoric. Le vom analiza pe rând în continuare. 1) Factorii etiologici În această categorie sunt incluși factorii care prin acțiunea lor exercită o influență directă și repetată asupra maselor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o mare diversitate. Din aceste considerente am preferat să le grupăm în următoarele tipuri de modificări: factorii etiologici, aspectul formal, aspectul psihologic și aspectul relațional al psihozelor colective, planul valoric. Le vom analiza pe rând în continuare. 1) Factorii etiologici În această categorie sunt incluși factorii care prin acțiunea lor exercită o influență directă și repetată asupra maselor de indivizi, printr-un mecanism de persuasiune, de inducție colectivă a unor idei, opinii, atitudini, emoții și pe care masele și le
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudini, emoții și pe care masele și le însușesc treptat, le acceptă și le recunosc ca valabile și pe care sfârșesc prin a le identifica cu propriile lor „probleme” nerezolvate și de care se consideră pe nedrept frustrate. Acești factori etiologici sunt reprezentați, în primul rând, prin „instrumentele” și „instituțiile” de propagandă publică: televiziunea, radioul, presa, conferințele publice, discursurile politice, parlamentare, alte forme de publicitate. Efectul acestora asupra maselor de indivizi este direct și el poate fi imediat sau, poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indivizi este direct și el poate fi imediat sau, poate avea efecte ulterioare dimpotrivă, datorită repetării în timp. Efectul primar, imediat este de mai mică intensitate și de o durată mai scurtă. Dimpotrivă însă, efectul secundar apare după „asimilarea” factorilor etiologici repetați ca acțiune și el este mult mai profund, mai dezorganizat și de durată mai îndelungată. Un rol important revine modului în care sunt „receptați” și „utilizați” factorii de propagandă în geneza psihozelor colective. Efectul acestora depinde de stabilitatea instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce va lua aspecte demonstrative colective. Întreaga viață socială, conduitele umane, vor imita, după un plan unic, modelele, în maniera zgomotoasă, agresiv afișată. Totul va avea aspectul formal de spectacol isteric la nivel social. 3) Caracteristicile planului psihologic Efectele factorilor etiologici în geneza psihozelor colective, depind de starea psihologică a grupului social-uman, asupra cărora aceștia acționează. Pentru realizarea tablourilor de „psihoze colective”, sunt necesare anumite „condiții psihologice” ale grupelor umane, caracterizate prin următoarele: Hiperemotivitate cu exaltare emoțională. O stare de tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele de mai sus asistăm la o eliberare pulsională primară de factură agresivă, sau, dimpotrivă, la o retragere anxioasă de tipul conduitelor de refugiu. Ambele forme de manifestare atitudinală au ca rol compensarea sau chiar anularea efectelor psihotraumatizante ale factorilor etiologici asupra grupului social-uman. 4) Manifestări în plan relațional În plan relațional, asistăm la importante modificări incriminate în configurarea psihozelor colective. În primul rând trebuie avut în vedere faptul că schimbarea naturii relațiilor interpersonale din interiorul grupului uman, este efectul secundar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
4) Manifestări în plan relațional În plan relațional, asistăm la importante modificări incriminate în configurarea psihozelor colective. În primul rând trebuie avut în vedere faptul că schimbarea naturii relațiilor interpersonale din interiorul grupului uman, este efectul secundar al acțiunii factorilor etiologici, și schimbărilor sociale și psihologice ale grupului respectiv de indivizi. Un al doilea aspect deosebit de important este o „redistribuire” a statutului și rolurilor în interiorul grupului. Aceasta constă în apariția unui „lider carismatic”, cu rol dominant, conducător, și a „grupului de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresiei mimice a interlocutorului său. Ecopraxie: imitarea de către bolnav a gesturilor unei persoane. Encoprezis: pierderea involuntară și inconștientă a materiilor fecale datorită unei reacții emoționale, în cursul somnului sau în stările de deteriorare psihică gravă (demențe, idioție etc.). Endogenie: concepție etiologică conform căreia bolile psihice au o cauză endogenă, provenind din interiorul personalității bolnavului, datorită unor dispoziții constituționale sau ereditare ale acestuia (psihozele endogene). Enurezis: emisiunea involuntară de urină în cursul somnului. Epilepsie: afecțiune caracterizată prin atacuri paroxistice de pierderea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
criză etc. care au contribuit la formarea tulburărilor psihice ale acestuia. Psihochirurgie: intervenții neurochirurgicale urmărind tratarea tulburărilor psihice, în special a tulburărilor grave de comportament, acte antisociale de violență, tulburări de personalitate, rezistente la oricare alte forme terapeutice. Psihogenie: concepție etiologică ce consideră că în geneza unor boli psihice un rol determinant îl au condițiile și evenimentele vieții trăite de individ. Psihopatie: dezechilibru psihic constituțional de tip caracteriopatic. Psihoplasticitate: trăsătură psihopatologică specifică bolnavilor isterici caracterizată prin sugestibilitate și construcția de tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de factură reactivă sau nevrotică, uneori chiar psihotică. Tulburările dispar odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul copilăriei, caracterizată prin atitudini, expresie mimică, limbaj, preocupări, regresiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupare constantă de simptome clinice, apărând independent sau în cursul evoluției unor boli psihice bine delimitate ca tablou clinic. Exemple: sindromul confuzional, sindromul demențial, sindromul psiho-organic cerebral etc. Sitiofobia: refuzul voluntar de a ingera băuturi sau alimente. Sociogeneza: totalitatea factorilor etiologici din mediul social cu efect morbigenetic asupra individului sau al grupului social, responsabil de apariția tulburărilor psihice. Status: existența unei stări anormale sau patologice specifice, care întrunește condițiile unei dezvoltări morbide specifice. Stereotipii: repetarea invariabilă, cu caracter patologic, a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
18% (Nakagawa et al., 1994). Schievink et al., efectuând o vastă analiză a literaturii de specialitate și utilizând baza de date de la Mayo Clinic, concluzionează că prezența anevrismelor intracraniene cu agregare familială este de 10%, iar din punct de vedere etiologic există o certă heterogenitate genetică (13). O mare parte din pacienții cu anevrisme intracraniene au și ADPKD. în acest caz este vorba de o boală genetică cu manifestare multisistemică, care afectează și vasele cerebrale. Prevalența anevrismelor intracraniene Prevalența exactă a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
luni! Antibioterapia trebuie ajustată corespunzător atunci când se suprapune insuficiența renală, evitându-se de la început drogurile cu potențial nefrotoxic. Drenaj chirurgical, percutan, eliminarea calculilor Nefrectomia ca ultimă soluție F) TRATAMENTUL DURERII Durerea este prezentă în 60% din cazuri! Impune un diagnostic etiologic cât mai precis, măsurile terapeutice fiind corespunzător diferite. Cauzele durerii pot fi: hemoragii intrarenale, perinefretice; litiază - obstrucție; piocistită - perinefrită; diverticulită; chiști extrarenali (hepatici etc.); anevrisme vasculare abdominale; malignizarea chiștilor. De cele mai multe ori, durerea trebuie tratată conservator, deoarece se autolimitează. Uneori
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma în Summa Theologiae: "Scriptura care este numită Vechiul Testament prezintă patru sensuri, adică: istoric, etiologic, analogic, alegoric". Afirmație augustiniană comentată de Sf. Toma în capitolul 10 din Summa..., Dacă Sfînta Scriptură la o literă mică are mai multe sensuri: "1. La prima obiecție spun că multiplicitatea acelor sensuri nu produce o echivocitate sau altfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ceva Sfînta Scriptură, căci nimic din cele ce au sens spiritual ce-ar fi necesare credinței nu lipsește din cele ce Scriptura proclamă în mod evident prin sensul literal. 2. La a doua obiecție spun că acele trei sensuri: istoric, etiologic și analogic, țin de acel unul sens literal. Este istorie, cum spune Augustin mai sus, atunci cînd ceva este pur și simplu expus. Este etiologie atunci cînd se exprimă cauza, ca atunci cînd Dumnezeu a explicat cauza pentru care Moise
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
venele mamare interne, venele intercostale, vene care se vor dilata, având fluxul sangvin inversat spre venele lombare, perirenale, epigastrice superioare și venele peretelui abdominal. ETIOPATOGENIE Fluxul sangvin prin vena cavă superioară poate fi perturbat relativ ușor de foarte numeroși factori etiologici, benigni sau maligni. Pot fi factori compresivi extriseci sau invadanți în peretele venei, ulterior penetranți în peretele vasului. În majoritatea cazurilor se asociază tromboza, atât datorită lezării intimei vasculare, cât și existenței unui status hipercoagulant și hipertrombocitar la bolnavii cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]