2,779 matches
-
unei mentalități și al unui gen de viață atât de opus propriei etici evangelice. În De bono patientiae, 14, consideră crima un păcat capital asemenea adulterului și înșelăciunii, recomandând ca mâna creștinului să rămână necontaminată de sânge după ce a primit euharistia, sfânta împărtășanie. În De dominica oratione, 24, ura este considerată originea tuturor violențelor. Ideea preluată din episodul lui Cain și Abel îl duce pe scriitorul creștin la concluzia că nu doar cel care comite fapta este un criminal, ci și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Astfel s-a impus nevoia de a împăca rațiunea cu credința, de a face crezul religios rezonabil. Gânditorii Evului Mediu inițiază sarcina monumentală de a exprima credința într-un limbaj riguros, împrumutând de la Platon și Aristotel noțiuni și instrumentele reflecției. Euharistia devine "transsubstanțiere" și mai târziu, la Luther, "consubstanțiere". Deci, se vrea susținerea dogmei prin rațiune și se dorește o dialectică impecabilă pentru acest demers. Dar această rațiune este centrată pe Dumnezeu. Ea folosește la confirmarea credinței și nu la contestarea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care a modelat generațiile printr-o muncă lentă, adesea însoțită de lupte înverșunate". Alcide de Gasperi citea cărțile sfinte, l'Imitation de Jésus Christ, se împărtășea în fiecare duminică, se ruga zilnic 6. Edmond Michelet recursese și el adesea la Euharistie, mergea regulat la slujbele religioase, se ruga, se spovedea 7. Despre Helmut Kohl, Joseph Rovan scrie că "baza" acțiunilor sale și a viziunii sale politice "este credința creștină catolică trăită și practicată fără ostentație și fără agresivitate dar, de asemeni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1925. Dacă este greu să faci o listă completă cu reprezentanții importanți legați de Biserică prin intermediul familiei, trebuie să remarcăm, în timpul lecturării Memoriilor sau necroloagelor din ziare, că aceștia sînt numeroși. Educația, prieteniile, înrudirile, gesturile religioase (frecventarea slujbelor religioase, recunoașterea Euharistiei, împărtășitul, semnele de devoțiune, rugăciunea ... ) arată că Biserica constituie, pentru partidele creștin-democrate, un teritoriu cultural și electoral. Un exemplu elocvent este oferit de președintele german Richard von Weizsäcker, al cărui străbunic fusese un teolog și un exeget celebru al vremii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nevoia unei limpeziri sufletești; slujba Sf. Maslu se săvârșește la cererea bolnavilor sau a familiilor acestora; după o pregătire duhovnicească prealabilă, sub îndrumarea preotului, credincioșii pot primi Sf. Taină a Botezului sau a Cununiei și se pot împărtăși cu Sf. Euharistie. Grupul psaltic, condus de d-r. prof. dr. Carmen Dura, asigură răspunsurile la strana bisericii pentru toate slujbele mai sus amintite din cadrul cultului liturgic. Toate acestea se săvârșesc cu evlavie, pentru folosul sufletesc al bolnavilor de aici, spre alinarea suferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai puțin atente cu menținerea tonusului cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu care mă adresam, am refuzat ferm, spunând că "n-am de gând să vă golesc bisericile. Cine s-ar mai duce la popa Vasile să îi asculte predica, dacă o poate face stând acasă? Sau se poate ca Sfânta Euharistie să fie transmisă prin unde hertziene?" Răspunsul meu a fost primit cu răceală, dar ulterior, după câțiva ani, când mi-a acordat Crucea Patriarhală, Preafericitul mi-a spus: Câtă dreptate ați avut, domnule Serafim!""40. După doi-trei ani, în care
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ce presupune comuniunea 21, fie au pierdut conștiința comuniunii. Cea din urmă situație este mai dăunătoare decât cea dintâi. Toate definițiile comuniunii se referă nu doar la o legătură strânsă, puternică, de unire trainică, ci lărgesc accepțiunea termenului către împărtășire, Euharistie. Prin urmare, comuniunea e imposibil să fie mediată de ceva anume, comuniunea este, dacă forțăm nota, ceea ce aș numi globalizare în Iisus Hristos, în puterea Lui iubitoare. Astfel, discursul religios trebuie analizat și din această perspectivă a comuniunii, întrucât, dacă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
apologia botezului copiilor, în sprijinul ideii sale, Fer. Augustin mai aduce, între altele și argumentul că, altfel, copiii nu pot primi Sfânta Împărtășanie<footnote În acel timp exista în toată Biserica, deci Și în Apus, practica de a oferi Sfânta Euharistie Și copiilor, îndată după botez. Practica aceasta există până astăzi în toate Bisericile Ortodoxe. Dacă botezul este baia renașterii, atunci neofiților trebuie să li se împărtășească mâncarea cea duhovnicească. (Macarie, Teologie dogmatică ortodoxă, trad. de Gherasim Timuș, București, 1887, vol
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
repose est en celi ke la fit per ducour» (sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să-l imite. 76. La Oxford, s-a distins fratele Eustache de Merc, de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta povestea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împăratul Frederic ce mergea la muntele Etna. Într-adevăr, Frederic a murit în acea perioadă. 123. Fratele Mansueto a mai povestit că, pe când era băiat de circa zece ani, frații minori l-au învățat să aibă o mare reverență față de Euharistie, iar el, pentru a se împărtăși cu vrednicie în ziua de Paști, deși era încă un copil, a ținut post tot Postul Mare. Și, iată, chiar în ziua de Paște, în timp ce tot poporul se împărtășea, un om violent și cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
al lui Dumnezeu și caracterul pururea mișcător al omului. Acceptând liber acest caracter mișcător, Hristos a eliberat omul din robia morții - aspect important al îndumnezeirii, de la bun început. El adaugă la importanța Botezului, primit prin credință, o înțelegere a Sfintei Euharistii ca unificare a trupului îndumnezeit al lui Hristos cu al nostru. Așadar, îndumnezeirea este înțeleasă explicit pe baza unirii Logosului cu omul întreg, unire prin care natura umană se îndumnezeiește în El<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
ce avea să se dezvolte ulterior. De altfel, această orientare spre realismul reprezentărilor era cauzată, după cum scria istoricul de artă german Hans Belting, de o turnură survenită în istoria imaginii și datorată conștientizării prezenței reale a lui Hristos în cadrul Sfintei Euharistii 400. În acest fel, imaginile ajunseseră într-un raport de tensiune 401 cu ideea prezenței induse de sacramentul euharistic, care asigura acestui fapt un supliment de realitate. Datorită acestei concepții, imaginile artei apusene trebuiau să compenseze printr-un plus de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Wunenburger, Jean-Jacques , Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2000. Wunenburger, Jean-Jacques, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004. Zaharia, D. N., Istoria artei antice și medievale, Editura Artes, Iași, 2007. Zaharia, D.N., Estetica postmodernă I, Editura Dosoftei, Iași, 2002. Zizioulas, Ioannis, Creația ca Euharistie, Editura Bizantină, București, 1999. Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, București, 2006. Zlate, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2006. ***, Accademia Gallery. The Official Guide all of the works, Giunti Editore, Florența, 2010. ***, Ars Sacra
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ibidem. 170 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 44. 171 Dominique Lecourt, Dicționar de istoria și filosofia științelor, Editura Polirom, Iași, 2005, pp. 383-389. 172 Nikolai Berdiaev, op. cit., p. 131. 173 Cf. Ioannis Zizioulas, Creația ca Euharistie, Editura Bizantină, București, 1999, p. 53. 174 Nikolai Berdiaev, op. cit., p. 128. 175 Ibidem, p. 128. 176 Ioannis Zizioulas, op. cit. , p. 53. 177 Ibidem, p. 55. 178 Julia Didier, op. cit., p. 65. 179 De fapt, pe această bază ideatică se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de securitate diminuează umbra aruncată de moarte asupra vieții și deci nevoia unei mijlociri. Ca exemplu al acestei pierderi de sens, creștinii înșiși uită că sacrificiul liturghiei comemorează un eveniment abominabil uciderea lui Dumnezeu și că împărtășania înseamnă, în virtutea tainei Euharistiei, să absorbi sângele "real" și trupul "real". Mai rea sau mai bună decât un act de antropofagie: teofagia. Cum să te mai miri că un timp care uită astfel cruzimea sângeroasă a miturilor lui originare înscrie imaginea, lipsită de prestigiu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu o clientelă. Unul mare are apostoli, sacerdoți și fideli, galeriști, colecționari și amatori, în ordine descrescătoare. Buna promovare nu împinge la cumpărare prin reproducerea fotografică a unui obiect original seducător. Ea propune, în schimbul unor finanțe, o mântuire prin promisiunea euharistiei. Priviți, această pânză este trupul lui, acest tablou monocrom este sângele lui. Intrând în posesia lui, veți comunica prin privire, în orice clipă, cu această Ființă de neînlocuit. În fond, imaginea mentală a unei Persoane unice, inefabile și invizibile, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
profană). Valul iconoclast lansat la începutul secolului al VIII-lea a fost ultima mare erezie ce atingea dogma Întrupării. Nu o nega, bineînțeles, dar îi dădea o interpretare limitativă (neadmițând, de pildă, ca traduceri autorizate ale Misterului, decât simbolul Crucii, euharistia și guvernarea). Corp și imagine, răspunde Ortodoxia, dau un pleonasm. Totul vine sau se refuză împreună. Mijlocitoare a unui Mijlocitor unic și relațională asemeni Lui, imaginea se deduce din Întrupare fără a o degrada. E o viclenie a lui Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în 1957: "Așteptăm de la televiziune consecințe de cea mai înaltă importanță prin revelarea tot mai strălucitoare a Adevărului pentru inteligențele credincioase. S-a spus că religia este în declin, dar, cu ajutorul acestei noi minuni, lumea va vedea triumful grandios al Euharistiei și al Mariei" (Pius al XII-lea). Biserica a îmbrățișat secolul vizualului cu o ușurință deloc deconcertantă pentru cine știe ce o separă pe acest plan de surorile ei protestante. Fără a mai vorbi de Vatican II, de superstarul Ioan Paul al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tela"*. Dar ființa ei nu se reduce la o sumă de elemente materiale: un tablou este mai mult decât o pânză colorată. Așa cum o ostie este mai mult decât o bucată de pîine. Iar operația estetică este la fel de misterioasă ca Euharistia: transsubstanțierea unei materii în suflet. Aceasta nu este o planșă de lemn ceruită și pigmentată, aceasta este o Răstignire. Carne și sânge. Speculum est Christus (Gaspar Schott, 1657). Oglinda face să strălucească lumina veșnică, iar reflexiile ei sunt asemeni unor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la o absență primordială și pietrificată. Nu ne îndoim că, pentru un credincios, este profan și obscen să pui în paralel o epifanie și un telejurnal. Creștinii nu-și îngăduie să considere slujba televizată drept o slujbă adevărată, căci taina euharistiei nu se săvârșește prin ecran (și credința occidentală se trăiește tot în comunitate). Un duhovnic nu poate da iertare prin telefon, nici sfânta împărtășanie la televizor. Nu există o teleprezență reală a trupului și sângelui. Dar deja, transmisă prin rețelele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împietrire“ cu privire la modu rile imprevizibile și întotdeauna unice de manifestare ale prezenței divine într-un idol, prin pretenția de a oferi chipuladec vat (expresia este, în acest context, oximoronică) „divinului“. La fel de „primitiv“ sau „idolatru“ poate fi considerat, în oglindă, sacramentul euharistiei, pentru un practicant al unei tradiții non abrahamice, care nu înțelege și nu poate trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cineva se duce după cel ce dezbină nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 9, 10). Dacă cineva umblă în învățături străine, acela nu este în acord cu patimile lui Hristos. Căutați, dar, să participați la o singură euharistie; că unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos și unul este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoții și diaconii, cei împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceți, s-o faceți după Dumnezeu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rugăciuniipentru darul Duhului Sfânt.Mântuitorul a lăsat Bisericii această lucrare, și rugăciunea ei a fostaceea de invocare a Duhului Sfânt, așa cum se roagă Biserica pânăastăzi. La temelia ei, această rugăciune are amintirea Jertfei Mântuitorului care, prin Duhul Sfânt, va deveni „Euharistie”. Pericopelebiblice de la slujba Duminicii a 7-a după Paști se referă tocmai laaceastă „amintire” și la grija Bisericii de a sta în Hristos. Înălțarea lacer era o iubire și mai mare, ca un „bine” făcut împotriva voinței lor, însă pentru ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin Jertfa sfințitoare a lui Hristos. De aceea, cuvintele de instituire sunt cele unice ale lui Hristos de la Jertfa Sa, dar, pe care Bisericale amintește tot prin Duhul Sfânt ca introducere pentru invocarea Duhului Sfânt, care preface Jertfa sfințitoare în Euharistie a înfieriiși mângâierii dumnezeiești. Astfel, Biserica nu rostește aceste cu-vinte la aducerea Jertfei lui Hristos, ci le vestește ca anamneză, aducere aminte la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Aducân-du-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toatecele ce
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]