2,253 matches
-
filantrop, Sfanțul Ioan a realizat o consistentă și pilduitoare lucrare socială, prin ajutorarea văduvelor, săracilor, bolnavilor și tuturor celor care aveau nevoie de el. Cu alte cuvinte, Sfanțul Ioan rămâne un reper de seamă în istoria Bisericii nu numai că exeget ci și ca misionar și filantrop.
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
Iacob, pe care Pavel îl numește “fratele Domnului”. Acesta a fost unul din conducătorii grupării conservatoare, înrădăcinate în iudaism, a discipolilor lui Isus din Nararet, grupare intrată în conflict cu gruparea înrădăcinată în elenism, din jurul lui Pavel din Tars. Anumiți exegeți susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în . În secolul al III-lea, rudele de sânge ale lui Isus, fără să fie desemnate ca „frați”, erau numite "desposyni", de la grecescul δεσπόσυνοι, plural lui δεσπόσυνος, ceea ce înseamnă ”ai
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
atâta vreme cât Brahma nu a câștigat niciodată o popularitate comparabilă cu cea a lui Shiva sau Vishnu, iar diferitele denominațiuni adesea au înțeles Trimurti că o manifestare trinitara a propriului zeu venerat pe care il considerau [:en:Brahman| Brahman] sau Absolutul. Exegeții acestui domeniu consideră că rădăcinile Trimurti se pot identifica chiar în Vede. Originile Trimurti pot fi urmărite până în Rig Veda, unde se gaseste prima exprimare a divinității sub forma a trei aspecte. În Rig Veda, cel mai important element, focul
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale și 20,25 mm la valoarea de 108 parale. După unii exegeți, gravorul și machetatorul mărcilor poștale „cap de bour”, ar fi fost un francez stabilit la Iași, pe nume Besaignet. După ce a fost introdus tariful poștal unic, a fost emisă o a doua serie de mărci poștale cu „capul de bour
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
Dumnezeu prin cunoaștere mistica,iubire și asceza. Se cunoaște faptul că există mai multe etimologii ale cuvântului Sufism. Una dintre aceste etimologii a cuvântului sufi este suf (lâna) care constituia materialul principal folosit de sufiți în confecționarea mantiilor albe. Alți exegeți consideră că de fapt termenul este legat de at-tasawwuf, care înseamnă în arabă “cale”. Sufismul a existat cu mult înainte de a fi desemnat prin numele său. Denumirea de al-soûfi apare prima dată în 776, fiind atribuită unui ascet irakian. O
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
în ebraică רבי יצחק בן יהודה אַבְּרַבַּנְאֵל, în portugheză Dom Isaac Abravanel, 1437 Lisabona - 23 septembrie 1508 Veneția) a fost un om politic, bancher, cărturar, filozof, rabin și exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
a scris un cuvant înainte pentru fiecare din cărțile biblice. În aceste preambuluri el a dat explicații cu privire la momentul în care au fost scrise, la stilul și la conținutul lor. Comentariile înseși seamănă în construcția lor cu cele ale altor exegeți medievali, ca de pildă Moshe Alsheh și Hâim Ben Attar "Or Hahaim", punând o mulțime de intrebari în legătură cu un subiect, iar apoi o lungă expunere a răspunsurilor la acestea. Comentariul său era faimos prin relativă să lungime. O marcată influență
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei culturale românești. Radu Bogdan, exegetul operei lui Ion Andreescu și filozoful Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii” evocă manieră personală a artistului de a reda lumină: „lumină din launtru care spiritualizează formă”, sau „lumină lină”. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, operă artistului apărea că „o certitudine a
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, el "își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia începând din 1960 orizontul său se va degaja puțin
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
el vor rămâne veșnic. Dar nu! Aceia care au săvârșit un păcat și pe care i-a împresurat păcatul, aceia sunt oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.„ Islamul împarte păcatele în două categorii: păcate mari și mici. Exegeții, deși au opinii diferite în abordarea păcatelor mari, iau că referință hadit-ul ”Evitați cele șapte lucrurile nocive: aducerea de asociați lui Allah, magia , uciderea unui suflet nevinovat, cheltuirea averilor orfanilor, aplicarea dobânzilor, fugă de pe câmpul de luptă și defăimarea femeilor
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
billah"), menită să diminueze egoul și să revitalizeze inima ("qalb"). A fost numit ”psihologul sufismului”, deși nu a fost singurul din timpul său. Nu a folosit cuvântul "sufi" în operele sale, și nu a fost considerat un "sufi" de către toți exegeții tradiției de la Baghdad. De exemplu, Jafar al-Khuldi, cel ce a compilat scrierile sufi de la Baghdad, a fost unul dintre cei care nu l-au alăturat pe Al-Tirmidhi tradiției "sufiyya""." Aproximativ 80 de titluri formează opera lui Al-Tirmidhi, deși unele din
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să continue farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale lui Mircea Eliade, readucând în circulație opera savantului român. Criticul Teodor Vârgolici îl considera pe Handoca un „eminent exeget și editor al operei lui Mircea Eliade”, lăudându-i activitatea laborioasă de editare a operelor fundamentale ale lui Mirea Eliade. „De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competență și impresionante eforturi, misiunii de a-l integra
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
Luzzatto , n.22 august 1800 la Triest - d. 30 septembrie 1865 la Padua) cunoscut sub acronimul său ebraic Shadal שד "ל, a fost un teolog, filosof și poet evreu italian, care a scris mai ales în limbile ebraică și italiană, exeget al Bibliei ebraice și al Talmudului, filolog, pedagog și traducător, reprezentant al mișcării iluministe evreiești Haskala și unul din cei dintâi reprezentanți ai curentului „științei iudaice” - „Wissenschaft des Judentums” (Hohmat Israel). A activat în timpul dominației austriece în patria sa și
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
ultimii trei ani ai vieții trăindu-i, apoi, în Palestina, aflată pe atunci sub stăpânire musulmană mamelucă. Ramban este considerat una din cele mai importante autorități în legislația și teologia iudaică, reflectată în Halahá, și unul din cei mai însemnați exegeți ai scrierilor sacre ale iudaismului. Moshe ben Nahman s-a născut și a petrecut cea mai mare parte a vieții la Girona, în Catalonia, care făcea parte din Regatul Aragon. El a fost nepotul de bunic al lui Itzhak ben
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
o recenzie critică a romanului în ediția din 6 februarie 1873 a revistei "Erdély" din Târgu Mureș. Criticii maghiari au considerat " Omul de aur" ca roman autobiografic, ca roman naiv cu tentă socială sau ca basm. István Sőtér, unul dintre exegeții operei jókaiene, scria următoarele despre întâmplările prezentate în acest roman: „Nu realitatea va fi transformată în ficțiune, ci ficțiunea îmbracă forma umană”. Prozatorul Dénes Jónás a evidențiat o serie de asemănări între romanele " Omul de aur" al lui Mór Jókai
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
a întâlnit în cele din urmă cu Nabokov la o petrecere din New York. Nabokov l-a respins ca fiind agent sovietic și, probabil, l-a folosit ca sursă de inspirație pentru nuvela "Double Talk". Atitudinea lui Nabokov este respinsă de către exegeții săi: Vladimir E. Alexandrov vorbește de „suspiciunile nejustificate ale lui Nabokov, inclusiv ignorarea lui Marc Slonim”; Brian Boyd notează, de asemenea, că Slonim „a fost de fapt ferm împotriva lui Stalin și a sistemului sovietic”. Înainte de 1950, Slonim a fost
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
început să scrie, în numai doi ani publicând un volum de piese istorice, (printre care se afla drama „Veac de iarnă”, cu trimiteri la totalitarism, pusă în scenă la Constanța) și un volum de versuri, intitulat „Filtru”. În 1972, în calitate de exeget al operei lui Shakespeare, a fost invitat la o reuniune internațională la Stratford-on-Avon, locul de naștere al marelui dramaturg englez. La sfârșitul reuniunii, Ion Omescu a luat hotărârea de a nu mai reveni în România. S-a stabilit în Franța
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Menahem Ben Shlomo Hameiri (în ebraică:מנחם בן שלמה המאירי, în provensala:Don Vidal Solomon de Perpignan , 1249- c.1310) a fost un rabin catalan-provensal, unul din cei mai străluciți exegeți evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la Perpignan, care făcea parte în acea vreme din Principatul Cataloniei. a studiat la Narbonne, în Franța, cu Reuven ben Hayim. El a fost înrâurit de
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
scoarța crăpată/ ca un chec/ pudrat cu vanilii/ și scorțișoară străveche (mesteacănul). Din același univers mărunt și delicat (domestic) se reliefează imaginile unor ființe din lumea necuvântătoarelor. Trecerea dramatică a vremii, dureroasa lecție a renunțării, ce-l are ca întâi exeget pe Eclesiast, prilejuiește poetei scrierea unuia dintre cele mai tulburătoare poeme: vine o vreme când câmpia/ nu te mai ia în brațele ei/ șerpi otrăvitori pletele tale/ pietre de mare sângerându-ți călcâiele/ nu mai ai pat/ nu mai ai
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui.” „Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu [...] se dezvăluie ca un foarte serios, dar și cumva «răsfățat» exeget, sistematic în explorarea temelor pe care și le alege, însă înclinat mai degrabă către degustarea textelor decât către construcția interpretativă. Își alege cu plăcere subiectele și-și pornește glosele în planuri diverse, parcă urmându-și capriciile: uneori inventariază date de
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
Artei Române. Opera portretistică a lui Nicolae Tonitza ni se relevă astăzi drept un complex pictural profund, direct racordat la biografia și estetica proprie, dependentă în cvasi-totalitatea ei de perioadele de creație clar delimitate fie de pictorul însuși, fie de exegeții săi (Barbu Brezianu, H. Blazian, Georgeta Peleanu). Portretul, practicat încă de pe vremea când se afla pe băncile Școlii de Arte Frumoase din Iași, a reprezentat una dintre cele mai aplaudate categorii picturale, în special datorită chipurilor de copii - "pictor al
Senzaționale licitații la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105567_a_106859]
-
pe orice laudă ce-i scapă, încărcat de diplomații ca o Triplă Alianță, adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității, de un talent remarcabil și de un meșteșug și mai și. Ca și autorul lui «Iona», are adoratori fanatici, discipoli și exegeți neîndurați, ce nu suferă contrazicerea. De fapt, nu trebuie dată aici o bătălie în jurul operei sale, pentru că ea este limpede, străvezie, încărcată doar de artificii copilărești, ici și colo, iute depistabilă pentru un ochi agil. Defoliată de excese arbitrare cu
Nichita Stănescu, un genial arhitect al limbii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105657_a_106949]
-
construcție" a subiectului à rebours. Îndreptat spre "cuvintele adormite", pentru a trezi în ele "văpăile avîntate", poetul se mărturisește peremptoriu: "Stilizată, violența se prezintă, în artă și literatură, ca piatră constructivă". Violența argheziană are și un vector "tehnic", pe care exegetul îl relevă prin prisma unei lucrări a lui Marc Angenot, la care se referă adesea, Le parole pamphlétaire. Contribution à la typologie des discours modernes, Paris, Payot, 1982. Potrivit lui Angenot, pamfletul împreună cu satira și polemica, aparțin discursului agonal, vizînd "o
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
II-a: Le principe cyclique dans la musique de George Enesco ori Modalismul Sonatei a II-a pentru pian și vioară ,în caracter popular românesc". A fost un comentator rafinat al sensibilității polivalente, un curios al informației largi și un exeget al fizionomiei fenomenului sonor contemporan, având ca deziderat descoperirea ideilor într-o operă și nu regăsirea operei în unele idei. Dascăl, judecător, animator, educator, mijlocitor, arbitru infatigabil, Adrian Rațiu s-a dovedit a fi artistul cu multă știință și gust
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]