2,397 matches
-
cu pas pe Eminescu în trecerile lui pe drumurile idealismului postkantian". Sînt rînduri lămuritoare asupra însușirii numeroaselor observații ale unui așa-zis specialist. Ion Filipciuc anulează (cu documente), în introducerea la Frunză verde, aserțiunile lui Nicolae Georgescu din Prefața la Exegeza eminesciană asupra morții lui I.E. Torouțiu. Ultimul susține: "Mai întîi am aflat că I.E. Torouțiu a avut o moarte groaznică: s-a sinucis, împreună cu soția, în 1953, în urma unei percheziții efectuate de securitate. Își zidise complet o odaie a casei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iraționalitatea, pietrificarea, viața care se oprește: Și stam împietrit... și de veacuri/ Cetatea părea blestemată. (Panoramă)". Multe, numeroase și mereu fertile și inspiratoare sînt paginile din lucrarea de doctorat a Svetlanei Matta, voce indiscutabil autorizată și de pionierat în concertul exegezelor bacoviene. ["Convorbiri literare", iulie 2013] Vocația și proza democrației În numerele 2, 3 și 4 din 2012 ale "Convorbirilor literare", sub genericul O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice (avînd ca temei articolele lui Hannah Arendt adunate sub titlul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care și-au croit în ultimele două decenii destinul literar, mai apăsat sau mai fulgurant, în poezie, proză, critică sau teorie a literaturii, acasă sau în lume. Nu sunt un critic literar și nu voi încerca, aici, niciun fel de exegeză a operei celui evocat, dar cred că analizele cuprinse în textele celor care l-au cunoscut mai bine, mai familiarizați cu analizele critice, comparate, reunite în această ediție augmentată a a volumului Alfabet liric, pot oferi chei de interpretare interesante
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor de ultimă oră se desfășoară după indicații de regie străvechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule cazuri și În destule exegeze pe marginea lui -, jurnalul intim riscă să nu poată fi definit. Riscă, altfel spus, să-și piardă specificitatea și structura, pus În situația de a nu-și putea motiva premisele. Luptă permanentă Împotriva perisabilității, suferind de un adevărat complex al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Nici componenta estetică nu e pe deplin creditabilă: ea nu face decât să preia mecanic experiența, tradiția, modul obișnuit de a alcătui un autoportret. Modelul previzibil al acestuia este, desigur, portretul literar, așa cum l-a consacrat o Întreagă tradiție a exegezei critice. Așadar, creionându-și autoportretul, autorul de jurnale mai operează un fals: el Încearcă să dea senzația de realitate imitând o formulă a maximei artificialități: literatura. Acumulări orizontale Pledează pentru imposibilitatea autoportretului literar și o incompatibilitate de natură fizico-biologică: prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai larg, fidelitatea față de o idee. Față de mult-puținul pe care-l poate deduce prin strategiile inductive ale fiecărei lecturi. Așadar, pași
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trebuie să aruncăm, din cînd în cînd măcar, cîte o privire la povestea începuturilor. 2.1. SCENARIUL BIBLIC: O "GRAMATICĂ GENERATIVĂ" Și, pentru că am amintit de poveste, nu putem trece cu vederea o identificare care ni s-a "revelat" pe parcursul exegezei noastre: toate povestirile esențiale ale lumii nu fac altceva decît să reflecte într-o mulțime de "structuri de suprafață" mai mult sau mai puțin fidele "structura profundă" a scenariului biblic. Această ipoteză este deosebit de importantă, întrucît acreditează atitudinea culturală conform
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inconștientă nevoie sufletească de a se întîlni cu sine înainte de greșeală, cînd unitatea morală nu-i fusese încă destrămată. Poate că o atare căutare a purității, a "paradisului pierdut", a "unității primordiale" marchează și efortul presupus de construirea propriei noastre exegeze 20. Acest efort ne plaseză în fața unei întrebări al cărei răspuns nu se mai poate amîna: și totuși, este sau nu esența răului imanentă structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
amăgitoare necesități" pe care cu precauție am formulat-o încă de la începutul studiului nostru am putea realiza în încheiere bilanțul principalelor sale intenții și realizări. În acest sens, considerațiile care urmează se impun în mod firesc. Pe de o parte, exegeza de față este necesară pentru că definirea situației de comunicare (mincinoasă) în termeni teoretici oferă un instrument inedit de caracterizare a omului însuși, a stilului lui de a fi: "Spune-mi ce și cum, cînd și unde, de ce și pe cine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu de referință). Potrivit unui cunoscut "paradox al prefeței", orice autor își asumă în mod deliberat toate slăbiciunile creației sale, de care se simte mai mult sau mai puțin responsabil. În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nou, în acest context, că dintre toate maladiile secolului al XX-lea minciuna este una dintre cele mai rebele. 2 J. A. Barnes, A Pack of Lies. Towards a Sociology of Lying, Cambridge University Press,1994; toate trimiterile realizate pe parcursul exegezei noastre se vor raporta la această originală ediție. 3 Cine, cum, ce, cu ce scop, cui i se transmite? 4 Principiul "identității contrariilor" a fost dintotdeauna intuit de ființa umană, dobîndind o multitudine de ipostaze angajate în construcția lumii inclusiv
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care Cuvîntul Domnului a fost revelat) în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic), a cărui descendență este urmărită până la Thomas Wolfe. În special în dimensiunea sa metapoetică modelul melvillian este proiectat ulterior asupra romanului american și european modern, urmărindu-i-se tentaculele până la narațiunea postmodernistă. Nu numai poetica și exegeza de text profită de pe urma acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical Desire and Critical Rewriting pornește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Nicola, Ion Taloș, Traian Herseni, Ghizela Sulițeanu, Monica Brătulescu), cercetarea lui C. rămâne unul dintre reperele fundamentale ale domeniului. O continuare firească a studiului despre colindat este cel despre aspectul contrastant al colindatului, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei (1997), exegeză de folclor comparat care ocupă un loc distinct în cadrul operei lui C., prin noutatea și adâncimea tratării. De o noutate frapantă, aportul său științific este masiv, însemnând de fapt descoperirea unui obicei necercetat până atunci (Creangă, în Amintiri din copilărie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări, dar și imaginea caleidoscopică a artei de prozator a lui Tudor Arghezi. Forța scriitorului ar consta în extraordinara însumare de perspective multiple ce se deschid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
lui Iosif Vulcan într-o lucrare cu structură complexă: analitică, bibliografică și antologică (Eminescu la „Familia”, 1974). Erau cunoscute, desigur, numeroase elemente referitoare la prezența poetului în paginile „Familiei”, dar ele fuseseră menționate disparat și izolat în diverse studii și exegeze eminesciene. Lucrarea lui D. are meritul esențial de a reuni pentru prima dată toate elementele referitoare la prezența în coloanele revistei a lui Eminescu, de-a lungul a patru decenii, din 1866, de la debut, până după dispariția poetului, oprindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
construcției propriei literaturi de ficțiune. Ca prozatoare, D. corectează întotdeauna bovarismul funciar al personajelor sale - majoritatea femei memorabile - printr-o luciditate ce amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea de „realism psihologic” - autorevelarea personajului printr-o conștiință fluidă, nedeterminată, negând fixitatea unui caracter dat, vibrând la evenimentele exterioare trecute prin filtrul unei sensibilități obișnuite să analizeze intelectual faptele. La debutul său în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
lovitură de zaruri" la "ca și", apoi de la "ca și" la o "lovitură de zaruri"). Textul în sine este o permanentă provocare adresată inteligenței cititorului și mizează pe forța contradicției. Cert e că Numărul și Sirena reușește să tulbure apele exegezei mallarméene și să ne facă să reconsiderăm raporturile poetului cu hazardul. In honorem Edgar Morin Sociolog, istoric, filosof, Edgar Morin a împlinit 90 de ani pe 8 iulie 2011. Aniversarea și-a sărbătorit-o publicînd trei cărți dintr-un foc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a izbi imaginația printr-un soi de caractere morale, evocând de pildă pe înjurătorul "de lege, de cruce, de cuminicătură, de colivă, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie", pe ipocritul la spovedanie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
semiotice / 63 2.2. Sintaxa limbajului politic / 66 2.3. Vocabular politic și mutații semantice / 70 2.4. Dimensiunea pragmatică / 78 Capitolul 3. Publicistica eminesciană în orizontul receptării / 93 3.1. Destinul editorial al publicisticii eminesciene / 93 3.2. Specificul exegezelor în domeniu / 97 3.3. Etape în activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu / 106 3.3.1. Primele articole / 108 3.3.2. Redactor la Curierul de Iași / 110 3.3.3. Marea tribună: Timpul / 113 3.3.4. Articolele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ulterioare au simțit nevoia constantă de întoarcere la textul eminescian ca la o sursă de resuscitare a spiritului creator românesc sau poate ca un semn al conștiinței că rămâne în creația poetului ceva care scapă încă înțelegerii interpreților. Din păcate, exegeza eminesciană de până astăzi nu a fost scutită de excese. Saltul de la atitudinea encomiastică (" Fiecare cuvânt al textului eminescian e umflat de simboluri ca o rodie coaptă"1, afirmă G. Călinescu în legătură cu exagerările prezente în critica eminesciană) la atitudinea detractoare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
autor depășit, care nu mai spune nimic noii generații (așa cum este exprimată ideea într-o serie de articole din revista Dilema, în primăvara anului 1998), nu poate decât să nedreptățească scrisul eminescian. Asistăm astfel la o situație paradoxală: pe măsură ce numărul exegezelor înregistrează creșteri considerabile de-a lungul timpului, căile de acces spre sensurile profunde ale operei eminesciene sunt obliterate de mulțimea clișeelor adulatorii și a atitudinilor encomiastice sau de judecățile denigratoare privind scrisul poetului. Credem că opțiunea pentru aurea mediocritas oferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive din spațiul politic. Capitolul 3 Publicistica eminesciană în orizontul receptării Suntem, cu toate străduințele și pretențiile, abia la începutul înțelegerii fenomenului Eminescu. (Nicolae Iorga) 3.1. Destinul editorial al publicisticii eminesciene Insuficient cunoscută publicului larg și parțial cercetată de exegeză, publicistica complinește universul creației eminesciene într-o imagine unitară. Fără a avea intenția supralicitării scrisului jurnalistic eminescian, considerăm că evidențierea rolului pe care l-a avut Eminescu în autonomizarea limbajului publicistic românesc din cea de-a doua jumătate a veacului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Timpului, în redacția cărora lucra Eminescu, ca nu cumva să rămână texte nerecuperate și amenințate de dispariție prin deteriorarea publicațiilor"167. În aceste condiții, publicistica eminesciană continuă să rămână un teren deschis editării critice și interpretării textelor. 3.2. Specificul exegezelor în domeniu De-a lungul timpului, creația eminesciană a atras atenția unui număr impresionant de exegeți români și străini, fiind abordată din perspective și cu instrumente variate. În contextul unei atari bogate exegeze, este greu de crezut că se mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]