2,392 matches
-
ca parte a proiectului conservator românesc și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducționiste a lecturii. Critica Junimii a fost explicată prin acțiunea forțelor de producție, iar evidențierea naturii „reacționare“ a politicii junimiste a fost axioma ordonatoare a exegezelor. Recuperarea dimensiunii literare a direcției maioresciene nu a fost dublată de un gest similar aplicabil legatului ideologic al cercului junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cazul lui Theodor Rosetti și cu precădere al lui Mihai Eminescu, critica intelectuală este dublată de un filon tradiționalist și de o propensiune către stigmatizarea xenofobă. Posteritatea formelor fără fond va fi marcată de predilecția noilor generații intelectuale (influențate de exegezele lui A.C. Cuza și Nicolae Iorga) pentru stratul vizionar și antisemit al gândirii eminesciene. Acel Eminescu al junimismului clasic este ignorat de cei ce zămislesc mitul profetului naționalismului integral. Fără săși propună a fi o istorie politică a Junimii, contribuția
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sociale. Definit drept variantă a conservatorismului, junimismul este relegat în zona purgatoriului intelectual. Evocarea sa este, invariabil, una în cadrul căreia nuanțele și delimitările ocupă un loc special. Ostilitatea împotriva „progresului“ este un detaliu care nu poate fi ignorat de o exegeză care amendează vulgata partinică.<footnote id=”1”Textul lui Z. Ornea, Junimea și Junimismul, publicat a doua oară în 1975 la Editura Eminescu, rămâne un reper central în economia receptării postbelice a fenomenului junimist.</footnote> În definitiv, în această formă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la fel cum s-a întâmplat și în timpul celui de-al doilea război mondial. Despre „Junimea” și T. Maiorescu există, în vârsta de mercur a istoriografiei române (1945-1989), pentru a relua o fericită expresie a lui F. Kellogg, o vastă exegeză, cu multe lucrări de ținută, în majoritatea lor tratând chestiuni literare. Ne-am oprit numai asupra unora, fiindcă o altă parte dintre ele respiră aerul festiv al contextului în care au fost elaborate, sunt prezentări de ansamblu, ce vehiculează aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
favorabilă înțelegerii structuralismului. Urmarea acestei identificări ar fi identificarea structuralismului francez cu lingvistica structurală. Și este adevărat că o parte a structuralismului francez a invocat cu insistență lingvistica structurală în calitate de paradigmă teoretică și metodologică absolută în timp ce un prim moment al exegezei a subliniat exagerat continuitatea și legăturile dintre ele. Dar cealaltă fracțiune, structuralismul genetic, își manifestă dezinteresul, dacă nu chiar adversitatea față de paradigma lingvisticii structurale, iar un al doilea moment al analizei, mai prudent și mai atent decât primul, a pus
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ajunge să înțeleagă doar după ce în prealabil a explicitat și interpretat semnele. Hermeneutica a fost definită astfel teoria interpretării comprehensive, a inteipretării care conduce la înțelegere. O dată cu 81 Heidegger însă, întreprinderea hermeneutică este refundamentată, căci comprehensiunea nu mai este urmarea exegezei, ci este fundamentul oricărei interpretări sau explicitări. Comprehensiunea este modul de a ființa al interpretului (Dasein), fenomenul general uman cel mai important, pentru că nu este un simplu proces de gândire, ci implică sentimentul, voința etc, pe scurt întreaga viață umană
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
textelor importante ale culturii clasice: literatura, textele juridice (pentru a da o aplicație actuală unor legi cutumiare), Scriptura. Metodele hermenuticii sunt inițial cele filologic-gramaticale, la care se adaugă cele retorice. Travaliul hermeneutic, în urma căruia se realizează înțelegerea, este de ordinul exegezei și are efectul explicitării și interpretării. Nevoia de interpretare se leagă de momentele unei pierderi de sens originar, de o criză a sensului concomitentă cu momentele secularizării, ale dialecticii sacrului și profanului. Primul moment al pierderii de sens se subdivide
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
adesea o producție mascată de sensuri și semnificații, de aceea hermeneutica restaurativă este, cel mai adesea și de fapt, instaurativă, poietică. Numai respectul, declarat sau afișat, pentru tradiție o face să apară ca restaurativă. Semnificațiile și sensul se reconstituie prin exegeza textului și în temeiul analizei gramaticale și a celei retorice. Aceste procedee sunt acreditate inițial de practica sofiștilor, care au relaxat legăturile logice riguroase ale silogismului și l-au infuzat cu procedee semantico-retorice. Semnificațiile oculteazî relațiile logice, contururile logice ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale lui Moise în enigme. La rândul ei, școala din Antiohia, creștină și ea - cel mai cunoscut reprezentant este Ioan Hrisostomul -, a refuzat tendința excesiv alegorizantă a școlii din Alexandria, optând pentru o interpretare riguros filologică și istorică, spre o exegeză sobră. Sensul literal este cel de la care se pornește în interpretare și care aparține tuturor textelor. Este sensul propriu, pe care îl oferă cuvintele prin ele însele, fără figuri retorice sau de stil. Este "gradul zero al scriiturii" peste care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în aflarea \ sensurilor, ci chiar și în expunerea lor limitată. Ea intră astfel într-o relație \ rigidă, supravegheată de teologie, cu obiectul său: a înțelege pentru a ■ crede și a crede pentru a înțelege. Creștinismul obligă hermeneutica să fie : doar exegeză, Părinții Bisericii văzând o necesitate a hermeneuticii numai în direcția înțelegerii Scripturilor. Ea este disciplina ajutătoare în studiul. Cărților Sfinte (al "textelor de mare preț"). Pentru hermeneutica creștină, a interpreta înseamnă a traduce: interpretând, traducem dintr-un limbaj în altul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Părinții Bisericii văzând o necesitate a hermeneuticii numai în direcția înțelegerii Scripturilor. Ea este disciplina ajutătoare în studiul. Cărților Sfinte (al "textelor de mare preț"). Pentru hermeneutica creștină, a interpreta înseamnă a traduce: interpretând, traducem dintr-un limbaj în altul. Exegeza e ceva mai mult decât traducerea: lămurirea cuprinsului j printr-o expunere mai amănunțită: se adaugă traducerii sensuri istorice < sau morale. Interpretarea are limite precise - interpretul e numai mijlocitor \ al expresiei, iar nu arbitru al sensului. Sarcina interpretării nu e
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vezi l/II) Perspectiva maniheană constituie o deviere interpretativă eretică față de hermeneutica biblică. în contextul evoluției creștine este vorba de o direcție gnostică, centrată pe dualism - ideea că Binele și Răul au forțe egale. Considerând că Iisus a abolit Vechiul Testament, exegeza maniheană se preocupă exclusiv de Noul Testament, conducîndu-se după reguli de interpretare ale episcopului manihean Faustus. Potrivit acestei viziuni, Noul Testament nu are statut de scriitură canonică deoarece este opera apostolilor și discipolilor lui Iisus, nu opera Lui directă. Lectura sa nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Noul Testament. Este vorba despre: Marcu 1,1, Prologul Evangheliei după Ioan, predicile lui Iisus din Evanghelia după Matei, crucificarea după Luca și unele epistole pauline (9+4). Toate acestea diferă de Noul Testament, reprezentând produsul interpretativ al unei erezii. (vezi6/II) Exegeza islamică, aplicată Coranului, consideră că acesta, ca orice carte revelată, se lămurește pe sine prin sine. Adică textele sau pasajele obscure sunt lămurite prin altele, mai clare. Dacă acestea lipsesc, se poate apela la autoritatea profetului, a tovarășilor săi sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Dacă acestea lipsesc, se poate apela la autoritatea profetului, a tovarășilor săi sau la acordul unanim al comunității islamice. Doar rațiunea musulmană poate decide dacă sensul 92 aparent este și cel adevărat, deoarece faptele istorice nu prevalează asupra sensului revelat. Exegeza islamică are propriile ei reguli practice de interpretare: 1. Sensul literal este cel adevărat dacă nu e negat în mod expres; 2. Cuvântul nu e gândit doar în sens lingvistic, accentul cade pe frază, pe propoziție, pe ceea ce aduce sensul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Lumea iudaică, evreii bogați ai Europei de final de Ev Mediu au avut o contribuție decisivă la declanșarea Reformei și descătușarea construcției sociale de rigorile impuse de Biserică. ,,Pentru rabini etica este o prioritate și o adevărată obsesie. Totul, în exegeza lor asupra legii și în explicarea de către ei a poruncilor divine se reduce la această unică idee: să ai întotdeauna o atitudine morală față de aproapele tău"324. Nevoia de morală și împlinirea ființei umane prin "celălalt" este o luptă cu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
asupra unor întrebări și răspunsuri articulate într-o arie sensibil lărgită și diversificată. Din necesități în primul rând didactice, acceptarea funcției de profesor de literaturi slave la Universitatea din Berkeley a însemnat și schimbarea ritmului și a preferințelor de lucru. Exegezele istorico-litierare și comparatiste se instalează deci printre ocupațiile fundamentale în existența lui Milosz. Strădaniile în acest sens vor rodi benefic mai întâi în volumul Obligații particulare (1972), apoi în }inutul Ulro (1977). Cursurile universitare vor fi încununate de The History
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
Simuț O istorie critică a literaturii din Basarabia preia, fără vreo genuflexiune formală, sintagma lui Nicolae Manolescu din sinteza sa aflată în lucru. ,O istorie critică" înseamnă o situare într-o genealogie a interpretărilor și recunoașterea deschisă a predecesorilor în exegeza pe același subiect. Volumul apărut la Chișinău în 2004 reunește șapte studii introductive la o serie de antologii pe genuri ale literaturii din Basarabia. Poezia basarabeană a secolului XX a fost antologată într-un volum și prefațată de Nicolae Leahu
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
vorba despre ceea ce observase Ștefan Niculescu încă din 1958, într-un articol despre Simfonia de cameră... D.P.: ...Aspecte ale creației enesciene în lumina Simfoniei de cameră, excepțională analiză publicată în Studii de muzicologie și rămasă până azi de referință în exegeza enesciană de la noi... A.S.: ... da, Ștefan Niculescu observa că impresia de improvizație e perfect simulată de Enescu. Eu aș spune că e atât de bine simulată, încât parcă ar trăi-o în acel moment! A trecut o jumătate de secol
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Shi’ur Koma”7. Referitor la acestea, Frances Young este de părere că se oferă o atenție aparte Targumelor asupra Cântării Cântărilor care îi identifică narațiunea ca fiind o prezentare a căsătoriei dintre Dumnezeu și Israel. Deși Targumele postdatează primele exegeze creștine, corelația realizată între Mireasă și Israel este posibil să predateze textul și să fi influențat primii interpreți creștini 8. Cele mai vechi comentarii creștine la Cântarea Cântărilor sunt cele scrise de Ipolit al Romei (+235)9 și Origen (+256
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
fost condamnat de Sinoadele al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381 și de Sinodul al V-lea Ecumenic ținut tot la Constantinopol în anul 553, pentru că a scris un comentariu literar la Cântarea Cântărilor 13. Cântarea Cântărilor în exegeza lui Origen, a Sfântului Ambrozie și a Sfântului Grigorie de Nyssa Când Părinții Bisericii au citit Cântarea Cântărilor, au perceput profundele adevăruri aflate dedesubtul narațiunii de suprafață. Relația nupțială pătimașă detaliată în povestire, adeseori în termeni fățiș erotici, a devenit
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Cântarea Cântărilor, au perceput profundele adevăruri aflate dedesubtul narațiunii de suprafață. Relația nupțială pătimașă detaliată în povestire, adeseori în termeni fățiș erotici, a devenit în mâinile harnice ale Părinților, o alegorie a relației lui Hristos cu sufletul și cu Biserica. Exegeza Cântării constituie apogeul înțelegerii spirituale și doctrinare, după cum explică pe larg Sfântul Grigorie, urmându-l pe Origen, în prima omilie 14. Exegeza patristică s-a avântat spre sublime înălțimi odată cu interpretarea alegorică a Cântării Cântărilor. Această poveste nupțială, bogată în
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
a devenit în mâinile harnice ale Părinților, o alegorie a relației lui Hristos cu sufletul și cu Biserica. Exegeza Cântării constituie apogeul înțelegerii spirituale și doctrinare, după cum explică pe larg Sfântul Grigorie, urmându-l pe Origen, în prima omilie 14. Exegeza patristică s-a avântat spre sublime înălțimi odată cu interpretarea alegorică a Cântării Cântărilor. Această poveste nupțială, bogată în imagistică evocatoare și simbolism multivalent, a furnizat un teren fertil meditației mistice a lui Origen (cca. 185-254 e.n.) și a 12 Marvin
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
la abordarea origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații de 15 În prologul la traducerea sa asupra omiliilor la Cântarea Cântărilor a lui Origen, Fer. Ieronim preamărește strălucirea singulară a exegezei alegorice origeniste față de Papa Damasus I (366-384 e.n.) : „Deși Origen i-a depășit pe toți ceilalți scriitori în celelalte cărți ale sale, în Cântarea Cântărilor, s-a depășit pe el însuși”, în Comentariu la Cântarea Cântărilor și Omilii, traducere R.P.
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
fiecare suflet în prima creație (sau cea spirituală), după cădere, în cea de-a doua lume (cea materială), sufletele sunt în stare latentă, neinstruite, incapabile să simtă sau să cunoască în adevăratul sens al 20 Pentru Origen, teologia sa, mistica, exegeza scripturistică și relația cu platonismul, a se vedea Bernard McGinn, „Tropics of Desire: Mystical Interpretations of the Song of Songs”, in That Others may Know and Love: Essays in Honor of Zachary Hayes, editată de Michael F. Cusato and F.
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
care, în fiecare moment, presupune și subsumează opera origenistă, dar o subsumează foarte critic, și, deliberat - unii ar 29 Johannes Quasten remarcă asupra relației dintre Sfântul Grigorie și Origen următoarele: „Primul conchide cu laude mari aduse lui Origen, a cărui exegeză mistică a avut, neîndoielnic, o puternică influență asupra lui Grigorie. Și totuși, Grigorie este un gânditor prea profund și prea independent pentru a-l urma ca un sclav pe maestrul alexandrin” (Patrology, vol. 3, Utrecht: Spectrum Publishers, 1964-1966, p. 266
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]