4,341 matches
-
și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
operînd importante deschideri estetice către arta primitivă și nonfigurativă (v. observațiile privind „ideizarea” formei, cu distrugerea [reducerea] ei „savantă” la „cea mai esențială sintetizare materială, spre a impune cu putere simbolizarea” și „abstracțiunile senine”). Alte judecăți rețin retrospectiv atenția: „decorativismul exotic apropiat de Gauguin” și „emotivitatea transcendentă” a picturii Ceciliei Cuțescu-Storck; „expresia specifică, substanțială, lipsită de literatură” a lui Gh. Petrașcu, iubitor de „expresiuni noi”. Sînt numai cîteva argumente pe care Cornel le opune obtuzității criticii oficiale, acuzată de „lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
feb. 1914, la rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi apoi expediate ca excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Takamori și Tomoe, pentru că ei au fost atât de buni cu el. Cu toate acestea, încerca o mare bucurie în singurătatea și libertatea lui, de care fusese privat o perioadă de timp. Visase deseori să se plimbe astfel pe străzile exotice ale orașului Tokyo, fără să dea nimănui bătaie de cap. Ce oraș imens! spuse el cu voce tare. S-a trezit deodată pe o stradă foarte circulată și luminată puternic. Uitându-se pe hartă, a tras concluzia că e Shibuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și i-a făcut cinste lui Gaston cu o porție. Aceasta era cina. Atât shina-soba de azi, cât și oden-ul de ieri i-au părut exotice lui Gaston; nu puteau fi decât delicioase, mai cu seamă pentru stomacul lui mereu gol. A mâncat jumătate, iar cealaltă jumătate i-a dat-o lui Napoleon, deși nu se săturase. Între nouă și jumătate și zece și jumătate n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Înțelegeau, ei doi. Erau la fel. Problema era că se Întâlniseră prea târziu. Ca Terra și omul. De ce i-am spus-o? De ce? Maja atinse cu degetele suprafața aspră a dulapului de haine - o piesă de mobilier deosebită, din nuc exotic. Nu-i spusese nici mamei, nici tatălui, nici prietenelor sale cele mai apropiate. Nici măcar lui Elio. Ar fi vrut să-i spună, fusese fericită la aflarea veștii - Încercau de ani de zile, la urma urmei, amândoi Își doreau o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În urmă, alergând pe tapisroulant, simțise că ea Îl privea. Avusese impresia că Îl plăcea. Ieșiseră Împreună la cină, la restaurantul etiopian de pe bulevardul Regina Marguerita. Antonio ura mâncărurile africane, chinezești sau mexicane. Poate pentru că-i aduceau aminte de visele exotice ale Emmei. Îi promisese Întotdeauna că În anul următor nu aveau să meargă iar la Santa Caterina, ci avea s-o ducă Într-o țară ecuatorială. Un Crăciun fără frig și fără brazi de plastic: cu palmieri și soare arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îndrăzni a vorbi. Și cum ziceam, a fost odată ca niciodată, pe vremea când lupul și mielul erau mai ceva ca frații, când salcia îmbobocea și dădea în floare în luna lui prier, iar brusturele înmiresma aerul cu parfumul lui exotic, atunci, pe vremea aceea, era, ca să vezi, o preafrumoasă și cochetă capră. Așa capră nați mai întâlnit voi nici dacă-ați fi umblat pe jos ani și zeci de ani, poate chiar sute, până ce picioarele vă cereau odihnă și astâmpăr
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cumpărat isop și mentă cu rădăcinile intacte care s-au prins de minune în solul negru și iute al Egiptului. Nimeni n-a mai suferit de stomac iritat în casa lui Nakht-re. Așa a devenit Meryt faimoasă pentru leacurile ei „exotice”, iar eu am avut satisfacția că înțelepciunea mamelor mele era folosită în scopuri nobile. Viața mea liniștită s-a terminat în al patrulea an de la plecarea lui Re-mose din casa lui Nakht-re, atunci când fiica lui Ruddedit a ajuns pe cărămizile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
coacă, am încercat odată să mănânc una, așa verde cum era, tăiată felii și cu zahăr, dar nu era prea bună, mă și certase tata când a observat. Și de vreo trei ani nu mai mâncasem nici un fel de fructe exotice, și de-aia am luat-o la picior spre strada Hangya cât mă țineau plămânii. Rumoarea se auzea bine de departe, când am dat colțul, am văzut și coada, se întindea până în mijlocul străzii, să tot fi avut vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în același timp, mulțimea s-a năpustit în față, târându-mă și pe mine cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rând pe sex și violență, care În deceniile următoare avea să câștige și alte segmente de piață. Trentagenarii Îmbogățiți din anii 60 s-au regăsit pe deplin În Emmanuelle, apărut În 1974: propunând formule de petrecere a timpului liber, ținuturi exotice și fantasme sexuale, filmul lui Just Jaeckin era, În sânul unei culturi rămase profund iudeo-creștină, un manifest pentru intrarea În civilizația vacanțelor. Dintr-o perspectivă mai generală, mișcarea de emancipare a moravurilor a cunoscut În 1974 succese importante. La 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele ateliere de inspirație semireligioasă. Firește, creștinismul rămânea exclus; Însă o mistică exotică suficient de cețoasă putea - pentru aceste ființe În fond cam slabe de Înger - să se armonizeze cu un cult al trupului pe care, Împotriva oricărei rațiuni, continuau să-l propovăduiască. Atelierele de masaj senzitiv sau de eliberare a orgonului au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fost amândouă la internat. În prima noapte, mi-a zis că părinții ei sunt artiști de circ și că știe să meargă cu elefantul și pe sfoară. Un trimestru întreg am crezut-o și am ascultat povești despre viața ei exotică de copil din lumea circului. Până când au venit s-o ia părinții ei și s-a dovedit că ambii sunt contabili din Staines. Și nici măcar în acel moment nu și-a pierdut deloc cumpătul, și mi-a zis că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată. Bună, tată. Ce naiba e cu ei aici ? — Emma ! spune tata, făcînd un efort să vorbească pe tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Geneva și am aflat că va sosi neîntârziat. Nimeni nu se Îndoia de atașamentul lui Nikki față de Ravelstein. Nikki era foarte deschis - deschis prin firea lui, un bărbat adolescentin, oriental, frumos, cu pielea netedă, părul negru, grațios. Avea o concepție exotică despre el Însuși. Nu vreau să spun că‑și dădea aere. Era cât se poate de natural. Dar eu gândeam - sau gândisem - că acest protejat al lui Ravelstein era un răzgâiat. Mă Înșelasem Însă. Că era crescut ca un prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein Își rânduia aranjamentele finale. Și nimeni nu s‑ar fi Încumetat să‑i vorbească despre ele. Cu excepția lui Nikki. Dar Nikki era, Într‑un anumit sens, familia lui. Dacă Ravelstein avea o familie, atunci aceasta trebuia să fie una exotică, pentru că de alta nu avea nevoie. Nikki, frumosul prinț chinez, urma să‑l moștenească. Noi, ceilalți, nu eram moștenitori, ci prieteni. În ultimele lui luni de viață, Ravelstein și‑a continuat activitatea obișnuită. Preda la cursuri, organiza conferințe. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a mea, am scris dedicația: „Lui Mata Hari“. Mata Hari s-a prostituat în folosul spionajului și la fel am făcut și eu. Acum că am văzut o parte din carte scrisă, aș prefera s-o dedic cuiva mai puțin exotic, mai puțin fantastic, mai contemporan - mai puțin un personaj de film mut. Aș prefera s-o dedic unei persoane familiare, bărbat sau femeie, despre care să se știe bine că a făcut rău în timp ce-și spunea: „În adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă resetare, apoi oprire, trei zile pauză, pe urmă o diagnosticare de rutină și lucrurile o vor lua de la capăt. Călătorii, destinații exotice, texturi complicate, scenarii complexe. Erorile serioase urmau să apară abia peste o săptămână, când ei se vor găsi tot pe plaja asta lipsită de alge, copaci și stânci, așteptând ca totul să se strice dintr-un motiv sau altul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul, așa că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]