3,053 matches
-
de convivii joviali ai unui vesel ospăț. Ce sumbră minte alcătuise cu elemente reale un tablou atât de dureros, de fantastic și demențial?349. Romanul devine, în ansamblul lui, un tablou dureros, trist, în care personajul oscilează între agonie și extaz. Discursurile personajelor se centrează inevitabil asupra unui singur subiect: boala. Spaima naratorului-personaj din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în perioadele de extaz vanitos, halucinația îl face să vadă Cerurile deschise populate de toate personajele credinței populare: Dumnezeu așezat pe tronul său înconjurat de îngeri și de sfinți. Toate acestea duc la constatarea că sfinții Bisericii, care se presupune că trăiesc alături de un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeu, n-a adormit întru Domnul pe scaunul său. Și eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, să-mi arate în ce stare se află el. După ce m-am rugat multă vreme, într-o zi, am căzut în extaz și am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc frumos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ajungeai. Ce complicații fără rost în Epoca de Aur,când era suficient să te pătrunzi de atmosfera sărbătorească în care erau scăldați locuitorii României. O lume în care sunau zi și noapte aceste minunate stihuri 125, solo-coralizate în stare de extaz de toată suflarea din hexagonia interseptcolinară pe promenada Bașilor 126 pierduți, anluminată de Siby-Nabal-Aïcha, zugrăvița favorită din haremul artistic al sultanului purtător de sceptru. Și întrucâthypocrite lecteur -sunt sigur că nu ai organele gustative pregătite pentru versiunea franceză (cosmopolitană) am
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în lecțiunea Marsilio Ficino. A căror rezonanță în actualitatea noastră creștină este indeniabilă. Căci noi n-am fi decât efectul emanării de sine a Zeului, a îmbolnăvirii sale de multiplicitate reziduală malignă. Frumoasa ypatie, în canonul ei de asceză și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1994 i se recunoaște meritul de "cel mai mare scriitor în viață de limbă franceză". În 2008 i se decernează premiul Nobel pentru literatură, motivația juriului sunând astfel: "Autor al unor noi puncte de plecare, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al unei umanități dincolo și dincoace de civilizația dominantă". Spicuim din vasta sa operă cele mai reprezentative titluri de romane: "La Fièvre", "Onitsha", Etoile errante, "Diego et Frida", "La Quarantaine", "Poisson d'or", "Révolutions", "Ourania", "Ritournelle de la faim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la Sfînta Tereza din Avila trecînd prin toată fenomenologia „dionysiacilor” atingînd sfera șamaniștilor tunguși, al vracilor medicine-men australieni termenul de ekstază „ar desemna niște experiențe și niște tehnici care au În comun o stare de disociație mentală”Culianu, Experiențe ale extazului, Ed.Polirom-. Fata de Împărat intrînd În exstaz(ă) prin intermediarul divin-solaroptic, suferă o disociație mentală severă care va acompania mai tîrziu, prin focalizări repetitive, „de ce nu vii tu vina”, o manie compensatorie, alături de mari crize de sevraj. Axa privire
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai puțin transparente la personaje, situații și embleme literare celebre. Nu-i vorbă, "ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor, incendiilor (O, Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și NS),/ inundațiilor, holocaustului, extazului erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi cândva întotdeauna împreună/ Pentru că tu te oferi ca o târfă timpului,/ nu vom fi". Sau: " Ne simțeam foarte bine./ Aveam și noi micuțul nostru/ hărnicuțul nostru paradis de uz personal. De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un Ghetsemani/ voivodin,/ încă o Golgotă/ a fost scoasă/ La licitație/ începută de la/ două holocausturi/ în sus" Serbiada (resturi de pisanie). La rândul ei, cea de-a doua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean. Cartea conține și o micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proiectului poetic al criticului și istoricului literar Constantin Pricop, proiect finalizat, cel puțin până acum, cu un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ale Uniunii Europene, ale Băncii Naționale și, desigur, ale Guvernului, care, la rîndul lor, sunt de două feluri: ale PDL-ului și ale PSD-ului. Apoi, foarte important, avem o economie de pînă în toamna lui 2008, o "economie a extazului", și una de după intrarea în criză, o "economie a agoniei". Avem o funky economy, bazată pe cele mai năstrușnice soluții și inițiative, o trendy economy, pentru că urmăm, nu-i așa?, marile tendințe impuse de alții, nu ieșim din cîrd și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Donna Tartt. Dilemele morale ale lui Richard Papen (complice fără voia lui la terifiantele întîmplări și, ultimativ, narator al lor, asemenea lui Horatio în Hamlet) reprezintă esența sofisticatei investi gații psihologice oferite de roman. Eroii parcurg, intens, traseele agoniei și extazului, fiind în permanență urmăriți de necesitatea asumării responsabilității propriilor acțiuni. Ideeea de bază însă rămîne aceea că, și cu atu-ul "perfecți unii", "crima" nu poate supraviețui în obscuritatea enigmei la nesfîrșit (în final, Henry se sinucide, iar grupul se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de poeme (1970), drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
riguroasă ierarhie a vârstelor. Existența numeroaselor fețe ascunse, care se vor descifrate precum sfinții din picturile de pe pèreții de mănăstire medievală, abia întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cosmice devin diminuate în poemul Anei Blandiana, ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care se argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]