37,965 matches
-
viitorul să mă construiască pe mine. Dar, fiind fiul de o agresivă independență al unor părinți energici, credeam cu ardoare că poți acționa pentru a-ți susține propriile interese - din nou, fără să înțeleg prea bine că, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care, poate, izbutești să le faci la perfecție, punându-ți la bătaie toată puterea, nu prea ai nicicum șanse să impresionezi acea forță atotcuprinzătoare și complet impersonală ce se opune voinței individuale, marele și omniprezentul Anti-Tu, căruia ranchiunoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bloc-notes, felul meu de a da naștere ficțiunii. — O să le notez. Tu începi. Taică-meu își pierduse aproape complet vederea la ochiul drept până la vârsta de optzeci și șase de ani, dar, altminteri, părea să se bucure de o sănătate extraordinară pentru un om de etatea lui, când a avut căderea aceea incorect diagnosticată de medicul din Florida drept paralizia lui Bell, o infecție virală ce provoacă pareza, de obicei temporară, pe o parte a feței. Din rațiuni de ordin juridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când Janet Pardoe se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de neîndemânatică! Să-ți stropesc cu noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care-l conțineau o Înfurie. Se așteptase la noutăți care să constituie un extraordinar succes, la abdicarea unui rege, o răsturnare de guvern, o cerere populară ca dr. Czinner să se-ntoarcă - ceva ce l-ar fi ridicat la poziția intervievatului condescendent. Ceea ce ce citea era și mai extraordinar, era un eșec care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
una din cele mai ușoare spargeri din cariera lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri inutile. Nu fusese prins niciodată. Uneori lucrase cu parteneri și partenerii Îi fuseseră prinși, dar aceștia nu-i purtau sâmbetele. Recunoșteau natura extraordinară a palmaresului lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
le coborî umede de transpirație. Așa nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze și să-și termine cafeaua, când Îl auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și am de lucru acolo. Tu poți să te duci la cumpărături. Seara eu mă-ntorc, cinăm și după aceea mergem la teatru. — Da, și ce-o să vedem? Pentru ea transformarea pe care o adusese noaptea trecută era un lucru extraordinar. Fața lui nu mai semăna cu a tuturor băieților evrei pe care Îi cunoscuse cât de cât În intimitate. Chiar și gestul cu care dădea și dădea, instinctiva desfacerea a brațelor - era diferit; modul cum repeta cât va cheltui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe Hunter nicăieri. Apoi l-am zărit stând lângă pian. Era cu spatele la mine și sporovăia cu două fete costumate ca gemene Harajuku 1. Una dintre ele era foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm, Împing un cărucior Bugaboo Frog3. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu demoralizează mai mult o proaspăt căsătorită decât să se Întâlnească Întâmplător cu una dintre aceste creaturi extraordinare la ora șapte Într-o seară friguroasă, atunci când merge spre casă de la serviciu. Chiar doare, zău așa. La câteva zile după ce Hunter se Întorsese, m-am hotărât să pregătesc cina acasă. Eram amândoi extenuați de atâta muncă și aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca un sufleu rece. Se aplecă spre mine și spuse: —E logodit. Bineînțeles că este! de ce nu ar fi? Este bărbatul perfect. Ea probabil că este următoarea Natalia Vodianova sau ceva de genul ăsta. Sau poate că este vreo balerină extraordinară de numai optsprezece ani de la Teatrul Balșoi. Mă simt mai rău decât ultimul om. Vai de mine! Partea nasoală În legătură cu Moscova este că nu ai decât o singură posibilitate de a pleca de acolo: compania Aeroflot. Singurul lucru bun ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pot permite așa ceva! Nu pot să-l mai văd niciodată pe Sanford. Am fost atât de naivă, să-l las pe Sanford În preajma mea, să petreacă timp cu mine, gândindu-mă că pentru el era suficient asta. E un bărbat extraordinar, da’ nu e... Giles Monterey, nu? Nimic nu e mai rău decât dezamăgirea În dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nurcă. Lauren Își trecu degetele peste colierul de la baza gâtului, făcut din perle foarte mari, aur și turcoaze, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai era acolo. Pietrele erau atât de mari și de o formă atât de extraordinară, Încât Îmi aduceau aminte de o schiță de Picasso. —Tony Duquette. Este cadoul pe care mi l-am făcut singură pentru a sărbători Cuplarea cu Minor și Cuplarea cu Mogul. Am fost nevoită cu adevărat să Îmi ridic moralul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când ajunse pe scena Access Hollywood. Tu ești extraordinară, Nancy. Ce mai faci? —Sunt bine! Cui Îi aparține această rochie... magică, Nina? —Designerul a creat-o special pentru mine, zâmbi Nina. Ce minunat! zbieră Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când ajunse pe scena Access Hollywood. Tu ești extraordinară, Nancy. Ce mai faci? —Sunt bine! Cui Îi aparține această rochie... magică, Nina? —Designerul a creat-o special pentru mine, zâmbi Nina. Ce minunat! zbieră Nancy, ca să acopere mulțimea din spatele ei, care o ovaționa pe Nina. —E o creație Versace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din New York-ul de azi se străduiesc la fel de mult să-și găsească soți pe cât se străduiau cândva să-i piardă. Mulțumiritc "Mulțumiri" Nu aș fi putut scrie Divorțul În Înalta societate fără a fi fost inspirată de niște tinere fete extraordinare din New York, incredibil de strălucitoare și minunat de amuzante. Le mulțumesc tuturor acelor superbe proaspăt divorțate din viața reală, care mi-au Împărtășit secretele lor și care au cooperat la realizarea acestei cărți, cu un deosebit simț al umorului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte aglomerat, doamna Boyle mă ia în mașină cu dumneaei, ca să poată merge gratis pe banda de viteză. După aia, eu trebuie să schimb trei autobuze ca să ajung acasă. Mă-nțelegeți? Număr: 4, 5... — O dată, zice, am avut o discuție extraordinară despre puterea cristalelor. Am avut impresia că am stabilit în sfârșit o legătură, numai că după aia mi-am dat seama că vorbisem despre realități cu totul diferite. Și mă ridic în picioare. Despăturesc o foaie de hârtie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să opună rezistență temutului stat Qin. Venit-a vremea întristării depășește formele de exprimare ale Cărții Poemelor și îmbogățește extrem de mult expresivitatea poeziei, deschizând un spațiu cu totul nou pentru creația lirică din China antică. Enigmele cerului este un poem extraordinar creat de Qu Yuan, rar întâlnit în antichitate și în zilele noastre. Cele 172 de întrebări adresate cerului se referă la fenomene din astronomie, geografie, literatură, filozofie și din alte domenii, care reflectă îndoielile îndrăznețe ale poetului față de concepțiile tradiționaliste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al poeziei" și poemele sale În istoria literaturii chineze, criticii, și nu numai, spun adeseori că Li Bai și Du Fu reprezintă două piscuri ale poeziei clasice din dinastia Tang (618-907), perioadă de apogeu a culturii feudale chineze. Datorită harului extraordinar și realizărilor artistice, dar și stilului lor cu totul diferit, Li Bai și Du Fu au fost numiți, unul "Zeu al poeziei", celălalt "Sfânt al poeziei". Originar din ținutul Gong, provincia Henan din centrul Chinei, Du Fu s-a născut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare maestru al poeziei, al poemelor cântate și al prozei. În creația sa lirică, poetul abordează o tematică vastă, în stiluri diversificate, utilizează parabole abrupte și un limbaj cât se poate de expresiv. Poemele sale cântate sunt de o originalitate extraordinară. Depășind tiparele potrivit cărora acest gen este destinat trăirilor și sentimentelor erotice și distractive, el ajunge la o cunoaștere și înțelegere mai largă a problemelor sociale și a vieții omului. Chiar dacă situația lui lăsa de dorit, toți cărturarii îi luau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Songling în Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării apar, de obicei, sub înfățișarea unor fete. Dintre acestea, cea mai reușită este Xiao Cui, eroină din povestirea cu același nume, plină de intrigi și suspansuri captivante. Scriitorul a creat, cu o măiestrie extraordinară, imaginea unei fete candide, inimoase, inteligente și frumoase. Prozatorul arată abia la sfârșit că Xiao Cui este, de fapt, o vulpișoară. Odinioară, mama lui Xiao Cui, ca să scape de o năpastă ce s-a abătut asupra ei, s-a refugiat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în spatele căreia se află un perete sub forma unui paravan cu o oglindă din bronz încrustată la mijloc. Atât paravanul, cât și nișa pentru statuia lui Buddha sunt făcute dintr-o specie de lemn foarte prețioasă, lucrate cu o minuțiozitate extraordinară. Nișa are înălțimea a două caturi și are trei registre pe orizontală. La apusul soarelui, statuia lui Sakyamuni domină sala, iar oglinda din bronz pusă în mijlocul peretelui strălucește reflectând în ea razele soarelui și formând un cerc. Lumina soarelui se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unei mici unități militare, care se ocupa de transportul de cereale. Mai târziu, el l-a cunoscut pe Xiao He, sfetnic al lui Liu Bang. În discuțiile despre situația din țară și problemele militare, Xiao He a observat talentul militar extraordinar al lui Han Xin și i-a propus comandantului să-l numească într-o funcție importantă. Dar propunerea n-a fost acceptată. Nemulțumit, Han Xin a părăsit armata lui Liu Bang pentru a se alătura altor răsculați. Auzind despre plecarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scenariu, de motivațiile psihologice ale personajelor, de structurile lor morale - și pe bună dreptate, pentru că acestea sunt de cele mai multe ori rudimentare, stupide, ilogice. Îi preocupă doar efectele speciale. Care sunt, într-adevăr, o recunoaște și un spectator veteran ca mine, extraordinare prin capacitatea de a crea o nouă realitate. Copiii de astăzi capătă deci un bagaj de imagini suprareale la care unul ca mine nici nu putea visa în copilărie... Nu putea visa? Cum adică? Mai degrabă e taman invers! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]