2,843 matches
-
Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur sunt întîmplările fabulești al căror protagonist a fost, genul de evenimente care înmărmuresc prin irealitatea lor crasă, chiar dacă s-au petrecut aievea. Și fiindcă s-au petrecut cu adevărat, ele sunt de fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în Declinul Occidentului, spune că întîmplările vieții unui om sunt de două feluri: episodice sau epocale. Primele rămîn în tiparul biografiei
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
muritor ne face să descoperim modalități de a ne consola, de a ne aminti de noi înșine, de a descoperi și crea înțelesurile lumii. Cine este Annette Tambroni? Cred că este o fată care s-a întrupat din paginile unor fabule citite când eram mică. Poate este o sfântă. Poate e o prostuță. Se uită atât de aprig la lume pentru că nu-i vede adevărul și secretele. Nimeni dintre noi nu poate asta, chiar dacă noi nu suntem orbi. Ce sperați să
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
Cosmin Ciotloș Sunt peste cincizeci de povești impertinente și apocrife în cartea lui Andrei Cornea. Majoritatea, rescrieri ale unor anecdote (din textul biblic, din fabule, din miturile grecești, din cărțile cult ale literaturii de ficțiune) cu mare faimă morală. De fapt, rescriere nu e cuvântul cel mai potrivit. Regândire mai curând. Căci Andrei Cornea atacă direct armăturile logice ale acestor scenarii fondatoare, construind cu aceleași
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
primele povești, cele șapte zile ale Creației sunt notate exigent cu bile albe și bile negre. Dumnezeul de aici are un dram din venalitatea unui politician și o picătură din ingeniozitatea unui art director. Ceva mai încolo, vulpea din celebra fabulă a strugurilor acri ajunge în sfârșit să-și spele obrazul, dar se dovedește insensibilă la noul gust. Ceremonialul e deopotrivă expansiv și cumva intimist: aceasta se antrenează îndelung, își lucrează mușchii la sala de forță, își scurtează coada cât să
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului se concretizează într-o fabulă de natură să ne proiecteze cu o cruzime latentă în mecanica maniacală a obișnuințelor și a căutărilor fără răspuns. Și încă un lucru, niciodată, în filmul lui Andresson, camera nu se mișcă, acela este punctul în care te afli tu
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
Simona Vasilache E notorie, intrată în manualele de scoală, fabula lui Alexan-drescu Boul si vițelul. Mai puțin stiută e replica, destul de târzie, a lui Caragiale, de un An nou, în 1908, în Convorbiri Critice, unde semna un mare anonim. Situația generică e aceeași, în cele două fabule: „Un bou ca
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
manualele de scoală, fabula lui Alexan-drescu Boul si vițelul. Mai puțin stiută e replica, destul de târzie, a lui Caragiale, de un An nou, în 1908, în Convorbiri Critice, unde semna un mare anonim. Situația generică e aceeași, în cele două fabule: „Un bou ca toți boii, puțin la simțire,/ În zilele noastre de soartă-ajutat". De aici începe, previzibil, povestea unei parveniri. La Alexandrescu, norocul sorții este un post însemnat în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
soarbe cuvintele știutoare ale altuia mai învârtit prin cercuri înalte, mai la curent cu mersul cetății. Situație prototipică la Caragiale. Cu subînțelesul că știința de carte a călăuzitorului o întrece doar cu puțin, și nu în punctele esențiale. Unchiul din fabulă e unul dintre acei cetățeni care se enervează și speră, amestec de superioritate fără temei și naivitate crasă. De ei este plină lumea lui Caragiale. Și ei, apărători ai progresului cu orice chip, care se-nchină la anul 1900, precum
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
la Caragiale, dacă toți patrioții de modă veche sunt drăguți, în felul lor, urmașii crescuți cu morala acestor bătrâni exaltați sunt de-a dreptul detestabili. Dacă nu avem habar încotro a luat-o frustrarea vițelului împins pe scări afară în fabula lui Alexandrescu, în ce chip și-a răzbunat el onoarea rănită de unchiul hapsân și brutal, ne e foarte cunoscută cariera „vițeilor" din vremea lui Caragiale. Niște perfecți jongleuri ai celor mai nobile idei, încuscrite cu cele mai meschine interese
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
interese. Ce-i face așa? Greu de spus precis. Pesemne că vremea în schimbare și sentimentul că trebuie să muște primii din turta revoluției. Ceva mai neîndestulătoare, orișicât, decât o crezuseră înaintașii lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială. Fabula lui Alexandrescu (fără morală!) lasă loc de speranță
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială. Fabula lui Alexandrescu (fără morală!) lasă loc de speranță. Poate că nepotul, în definitiv, își va învăța lecția. Cea a lui Caragiale, stângace, dar având în spate o enciclopedie de astfel de situații, retează orice nădejde. Nepotul va adânci, fără putință
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
onestă critică a criticii, demnă de campania revizuirilor actuale veritabile. Desigur, eu apar legat de acest faimos grup, inoportun, doar printr-un gest subiectiv de intruziune. Ca intrus, mă recunosc în rolul personajului alegoric feminin și al celui minor-masculin din fabulele Pisica sălbatică și tigrul și Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu. De aceea, mă puteți admonesta precum Samson pe Samurache: „Noi, frații tăi, potaie!” Între congenerii menționați, ați confirmat aspirația și vocația de a ne oferi „Istoria critică a literaturii
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
iar cercetătorii s-au întrebat cum suna această limbă. În 1868, lingvistul german August Schleicher a utilizat un vocabular protoindoeuropean reconstruit (printr-o metodă comparativă pornind de la similitudini dintre sanscrită, greacă clasică, latină și alte limbi) pentru a compune o fabulă, cu scopul de a crea o aproximare a acestui limbaj. Lingviștii au continuat munca în acest sens și au actualizat periodic experimentul sonor. Ultimul din seria de lingviști este Andrew Byrd, de la Universitatea din Kentucky, care recită în revista Archaeology
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
a crea o aproximare a acestui limbaj. Lingviștii au continuat munca în acest sens și au actualizat periodic experimentul sonor. Ultimul din seria de lingviști este Andrew Byrd, de la Universitatea din Kentucky, care recită în revista Archaeology versiunea sa a fabulei, adaptând-o la pronunția ultimelor descoperiri despre limbă:
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
de direct despre sine. Scriitură maladivă, jurnalul e, în același timp, scriitură tămăduitoare: "scriu în acest jurnal cu pasiune și nu mă simt câtuși de puțin bolnav când o fac. Asta înseamnă că singurul erou despre care pot trata și fabula în prezent sunt eu. O fi oare interesant acest erou? Iată o întrebare strict literară. Nu-mi dau seama acum, dar port hotărârea ca în viitor să recitesc cu un ochi obiectiv aceste însemnări și, dacă eroul e reușit, să
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
și pulsație, ni se destăinuie, fără a ne pretinde compasiunea. într-o asemenea ipostază, eroul mateescian, vârstnic și consumat, suferind de insomnii tenace se străduiește să le combată, recurgând la strategii care se încăpățânează să nu dea rezultate. Recitarea din fabula lui Urmuz, ce-i oferă ritmul de vals "Ci-că niște cronicari" rămâne fără efect, față cu necruțătoarea realitate. Un alt personaj dă mereu cu ochii de un tip ce pare a-l urmări - de asemenea un caz lipsit de șanse
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
mare decît pe licurici. Exemplele din presă nu prea confirmă încercările de explicație de mai sus; cele mai multe sînt aluzive, trimițînd la presupusul citat prezidențial și evocînd - chiar în editoriale și în rubrici de "Analize și comentarii" - vorba vulgară și protagoniștii fabulei. Aluzia tinde să stabilizeze identificarea Marelui Licurici cu SUA: "Marele Licurici, generos doar cu Ungaria" (titlu, Gândul, 17.03.2008); "Dar Ungaria, spre deosebire de România, a avut atât un lobby puternic, cât și o strategie coerentă. De data aceasta, satisfacerea "marelui
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
în Europa. Mă aflu în mijlocul unei utopii materializate, în lumea imaginară a conchistadorilor... Catedrala arhitectului Gaudi... E ca o poveste populară de turtă dulce. Cocoșul vestitor al abjurării. Aici, un element de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii abstracte și teorii libertare... Calc stânjenit, cu luare aminte, pe nisipul colorat ce
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
s-a născut omul de cultură român Gheorghe Asachi, întemeietor al învățământului (1813), al presei („Albina Românească“) și al teatrului românesc în Moldova. În plus, a creat o adevărată „industrie“ a tipăriturilor: editură, tipografie, fabrică de hârtie. A scris sonete, fabule, balade, poeme fantastice, influențate de clasicism și de preromantism, drame și nuvele istorice. Luni, 3 martie IANCU VĂCĂRESCU Acum 140 de ani a murit poetul român Iancu Văcărescu. Membru al „Societății literare“ și al „Asociației literare“, a sprijinit începuturile școlii
Agenda2003-9-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280747_a_282076]
-
și de critici. Sau nepăsători. Îi întâlnește acolo pe Arghezi, pe Sadoveanu, pe Camil Petrescu, pe contemporanii noștri N. Breban și Mircea Cărtărescu. Și chiar pe Eugen Barbu îl întâlneș te, pentru care criticul e asemănător „muștei la arat” din fabulă. Aceasta să fie regula în cultura română? S-ar putea. Există totuși excepții, printre care Nichita Stă- nescu, astfel cum mi s-a revelat într-o situație anume. Săgeți împotriva criticii îndreptau nu doar scriitorii supărați pe ea dar și
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
supraviețuirii aici". Iar despre un alt bard cu o mare trecere generalizată pe diverse meridiane următoarea constatare realist... nesocialistă: "văd și aud că acest al nostru Sorescu, cu fiecare drum al său, realizează cinci invitații noi și cincisprezece traduceri ale fabulelor sale. E un mare mister acest mitíc care e și prost, și șmecher, dar care se dovedește a fi foarte deștept și teribil de cosmopolit". Dacă se simte solidar cu "dascălii" ardeleni în preajma cărora și-a configurat personalitatea, de la care
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
Oscar Wilde, dar fără aceeași dotare într-ale spiritului. Ok, dar această justificare se aplică oricărui film prost, a cărui sutură nu e bine operată. Singurul mod în care un lungmetraj cu personaje cvasi-inexistente se poate ,scoate" e cu ajutorul cârjelor fabulei: trama trebuie să demonstreze ceva. Or, tot ce se demonstrează e că în viață tragedia și comedia sunt consubstanțiale, deci nu există în formă pură. Atunci de ce ar exista în film? Adică un truism, mai mult, unul care ți-e
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
umane inclusiv de astăzi). Cel puțin prin nemuritoarea, indestructibila veveriță, parabolă a lăcomiei nemărginite, am fi putut crede că „Epoca de Gheață” ridiculizează omul etern, primitivul instinct de a avea, a poseda, a acumula. Și puteam rămâne la amuzament, fiindcă fabula care este filmul, „vorbind” despre lăcomia în sine, a tuturor, de fapt părea că nu se referă la nimeni anume. Abia acum însă, cu cel de-al patrulea film din seria Epocii de Gheață, atât prin câteva mituri esențiale ale
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
acum însă, cu cel de-al patrulea film din seria Epocii de Gheață, atât prin câteva mituri esențiale ale Europei, cât și prin sau mai ales prin utilizarea ca fundal muzical a Imnului Europei, tot ce poate fi morală (a fabulei filmului) țintește precis către Europa. Desigur, aceeași indes- tructibilă veveriță - Lăcomia - revine. Numai că de data asta ea nu mai face doar interludii hazlii, aproape aleatoare sau divagaționiste. Incidența micului animal mai tare ca moartea (lăcomia - păcat letal) este de
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]