2,704 matches
-
iveală, să nu fie decidabil. Astfel, imaginile din cadrul artei acționează pe baza raportului dintre disimulare și simulare. Imaginile, ca prezență, pot fenta realitatea prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la o prezență, iar cealaltă trimite la o absență, disimularea nu afectează realitatea, pe când simularea "repune în cauză diferența dintre adevărat și fals, dintre real și imaginar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
atributele sale de om bun sau rău, mârșav sau cinstit. Adevărul autoportretului constă în starea de arătare adevărată a subiectului de imitat. Dar în cazul unui picturi abstracte existența se reduce la imaginea unei idei ce duce la prezența unei fantasme care poate, coincidental, să semene cu cea reală - prin imaginație arta dobândește aparența. Ideea de aparență este eliminată de artă doar în cazul unui obiect de artă ce ține de fantasmă. Adevărul artei nu ține de existență deoarece ceea ce există
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la imaginea unei idei ce duce la prezența unei fantasme care poate, coincidental, să semene cu cea reală - prin imaginație arta dobândește aparența. Ideea de aparență este eliminată de artă doar în cazul unui obiect de artă ce ține de fantasmă. Adevărul artei nu ține de existență deoarece ceea ce există este o imagine a unei idei ce poate spune ceva neadevărat. Acest lucru oferă un alt fel de realitate artei, de aliquo modo esse ce aparține nonexistenței și care aparține în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în conformitate cu adevărul conținutului ei. Arta poate fi falsă sau mincinoasă. Teritoriul ambiguu al artei este dat de imaginație unde termenii ontologici ca imagine (eidola), asemănare (eikoma), imitație (mimemata) și aparență (phantasmata) arată ca non-ființa este, în timp ce ființa nu este. Aparența, fantasma și imaginea își au originea în locul în care ființă și non-ființă se intersectează. În acest sens, Platon a "împărțit arta făcătoare de imagini (eidolopoiike techne) în arta cu imagini asemănătoare și egale (eikastike techne) și arta fantastică (phantastike techne)"10
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și de religiozitate mistică explică succesul considerabil al marxismului într-o perioadă istorică în care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o profundă continuitate teoretică, detectabilă încă de la început în tema hegeliană a omului alienat, înstrăinat de propriile-i realizări, a naturii făcute țăndări pe care comunismul ar avea ca misiune s-o resudeze, și care ar arăta cu degetul către fantasma unei societăți perfecte, transparentă pentru ea însăși. Or, după Kolakowski, această imagine prometeică a unei umanități reconciliate ar lăsa să se întrevadă o „violență nemaiîntâlnită” față de indivizii și de grupurile care nu s-ar recunoaște în această întreprindere de atomizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alte idei și manuscrise, multe „cărți occidentale” fiind arse, denotă pe lângă abolirea dreptului liber la exprimare și opinie, multă ignoranță și intoleranță (xenofobie), iar în concluzie: “... arabii nu au ajuns încă la stadiul de a face diferențierea între real și fantasmă” [Ceaușu, 2005]. Țările Arabe sunt la un stadiu științific și sociologic ce se manifesta în Occident cu secole în urmă; execuțiile prin împușcare ori spânzurare prezente în Țările Arabe și Orientul îndepărtat, ducândune cu gândul la implicarea nefastă a Bisericii
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
somatice și psihice; aici intră întreaga problematică a stresului; abordările psihanalitice sunt aparent în opoziție cu patologia și psihopatologia muncii și organizațională, deoarece nu se centrează pe realitatea exterioară, pe munca concretă, ci pe trecut, pe amintirile istoriei infantile, pe fantasme; totuși prin noțiunea de sublimare, psihanaliza își poate aduce contribuția la elucidarea unor probleme ale patologiei/psihopatologiei organizaționale. Se observă cu ușurință că atât câmpul de investigație al patologiei/psihopatologiei organizaționale, cât și tipurile de abordări ale acestuia sunt multiple
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
naturale“; (4) două mari pagini despre glorioasa Chină în care, printre altele, se demonstrează științific că acest colos este inofenisv și că nu el a dus la eliminarea unui număr impresionant de locuri de muncă din Franța, articol cu titlul „Fantasmele pericolului galben“; (5) cum puteau oare lipsi două pagini feministe, în care se analizează de ce „Asiei îi lipsesc femeile“ (!!); (6) alte două pagini scrise de anonima ziaristă Miruna Munteanu, în care se dezbate tema „Stânga românească: un electorat fără lideri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
decăzut la gradul de traducător de povestiri din limba rusă (nu mai era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
decăzut la gradul de traducător de povestiri din limba rusă (nu mai era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Sinelui, caută un feedback din partea conștiinței: sau, așa cum scrie M., acțiunea netrecută imediat în cuvânt își pierde orice însemnătate. Astfel, suntem tentați să susținem faptul că cel ce simte necesitatea ontologică a jurnalului este un nevrotic ce trăiește în continuare fantasme ale corpului „îmbucătățit“ - sparagmos -, absența Gestalt-ului ca „formă ortopedică a realității“ implică o percepere „îmbucătățită“ a Sinelui. Lipsa imaginii speculare nu permite accesul, fie și aproximat, la identitate. Viața dependentului de această notație zilnică este „pigmentată“ de „stări de oroare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
amărât, poate o mârtzoagă, habar n-am. Dar unul care s-a vârât pe pista aeroportului din Bacău, taman la fix ca să fie lovit în moalele capului de roțile unui avion în plină decolare. VERBA WOLAND Ruxandra CESEREANU Leonor și fantasmele Născută ca și Frida Kahlo în 1907, temperamental și sangvin provenind tot din ținuturile Americii latine (recte Argentina), Leonor Fini a avut un destin longeviv față de cel al Fridei Kahlo (moartă la 47 de ani), trăind până la vârsta de 89
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cel al Fridei Kahlo (moartă la 47 de ani), trăind până la vârsta de 89 de ani. Spre deosebire de Frida, obsedată de propria ei imagine prin care își transcria spaimele și angoasele, Leonor Fini nu a fost marcată de autoportrete, ci de fantasmele care o bântuiau ritualic și pe care se obstina să le scoată la suprafață (sau mai exact să le interiorizeze dinspre suprafață spre lăuntru, traseul fiind, prin urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu la granița cu supapele inconștientului, pe care le-a parcurs în felul ei, solitar. Nu a fost interesată nici de opoziția feminin-masculin, nici de o politică a suprarealismului ori una a fantasmelor. Declarația despre propriile ei picturi este, însă, una neobișnuită: Am vrut să pictez ceea ce aș fi dorit eu însămi să văd în pictura modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
suprarealismului ori una a fantasmelor. Declarația despre propriile ei picturi este, însă, una neobișnuită: Am vrut să pictez ceea ce aș fi dorit eu însămi să văd în pictura modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
însămi să văd în pictura modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Eu scriu doar pentru cititor. Scriu pentru a fi citit, și aș adăuga chiar - e și ceva orgoliu în asta - că scriu pentru a fi recitit! Dacă m-aș gândi doar la mine, n-aș mai scrie. Îmi cunosc ideile, fantasmele, obsesiile, întâmplările trăite sau visate. Nu-i nevoie să transpun toate astea în scris. Scriu pentru a fi citit și pentru a face să existe în continuare literatura, prin modestele mele mijloace. Are Blaise Pascal o frază care m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Miller în limbajele primitive ale dorinței. Asemeni unei emanații halucinogene, textul confesiv este produsul ultim al experiențelor ce definesc unicitatea unui personaj în termenii explorărilor sale erotice. Eliberată de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea înaltă a trăirii și expune nuanțele tari ale unei revoluții subiective. Nu doar jurnalul, ci și psihanaliza caută semnificații în materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a subconștientului tresare și vibrează la fiecare semn: în Eine Kleine Nachtmusik (1943), o floare a soarelui gigantică zace, învinsă, la podea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi cabalini, răsare lângă ele și le ține isonul, ridicată pe multe picioare subțiri, adăpostind sub aripa dreaptă o fetiță neagră ce-i cuprinde pieptul. Creatura e întruparea fantasmei recurente a monstrului cărnos, vorace, animalic, transpusă, în Abisul în personajul Raoul Meridian. În The Guest Room/ Camera de oaspeți (1950-1952) alte două copile se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o fetiță neagră ce-i cuprinde pieptul. Creatura e întruparea fantasmei recurente a monstrului cărnos, vorace, animalic, transpusă, în Abisul în personajul Raoul Meridian. În The Guest Room/ Camera de oaspeți (1950-1952) alte două copile se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă de călău, le tulbură dormitorul cast. Din nou, un văl învolburat spre înalt semnalează amenințarea și frica, răsfrânte în zidul întunecat, din care răsare, fantomatic, un om cu chip de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dimpotrivă, calculatorul poate cumula propriile sale riscuri cu riscurile umane, să stimuleze reflecția, să dea naștere la ceva nou. Dar aceste erori nu diminuează marea contribuție a analizelor lui Ellul. 3. Pierre Legendre: dragostea de absolut "Ideologia comunicării universale și fantasmele limbii totale își dau curs liber ca o continuare naturală a civilizației romane"12. Fantasmă a puterii nelimitate. A) A comunica înseamnă a pune în comun Ea, comunicarea, este normativă. Ea transmite pune în comun ceea ce nu trebuie să rămînă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]