4,972 matches
-
undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care o însoțea pe chelnerița care adusese felurile principale. —Pește? a întrebat fata ridicând farfuria în aer. Susan, Alison și Fiona au clătinat toate din cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a continuat ea uitându-se direct la Jenny,... avem, în cutie, niște pâine integrală. De ce nu-i ungi niște unt pe câteva felii și încălzește-i și niște spaghete. Pun pariu pe cinci lire că pâinea o să fie tot pe farfurie și după ce-o să termine spaghetele. Jenny a strâns din buze, după care s-a dus la sertarul cu tacâmuri ca să ia un cuțit. Nick citea ziarul. A fost limpede că mica victorie a lui Susan a trecut neobservată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
își închipuise ea la început. Mâncarea e fantastică, iar servirea e mai bună decât oriunde altundeva. Foarte bine, a concluzionat Deborah trecând în revistă meniul. Pentru că nu stau mult. — Deci pentru ce ne-am întâlnit? a întrebat Deborah împingându-și farfuria golită într-o parte și spălând ultimele rămășițe de spaghete cu o gură de apă plată. În ultima jumătate de oră, cele două femei discutaseră înțepate pe acele vechi, dar iubite subiecte ale englezilor: vremea, cine se credea c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minunată e, ea îi mulțumea, după care... — Cum ți-a fost ziua? —Interesantă... Julia a făcut o pauză de efect. — Am luat masa cu fosta ta soție. Carnea de vită a reapărut rapid, scuipată cu putere de James înapoi, în farfurie. —Julia! Te rog să nu mai faci glume din astea. Dar nu e o glumă, l-a asigurat ea calmă. Am invitat-o pe Deborah la prânz, la Ivy, și-am purtat o discuție foarte drăguță. —Despre ce? Lui James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a scos nici un cuvânt. N-a făcut decât să se holbeze în neant, cu o expresie tulburată pe față. Nu mâncase decât jumătate din ceea ce avea în față, dar și-a așezat cu grijă furculița și cuțitul și-a împins farfuria într-o parte. —A fost foarte bun, draga mea. Mulțumesc. Numai că, dintr-odată, mi-a pierit pofta de mâncare, a spus el zâmbind spăsit. Nu se-ntâmplă-n fiecare zi că un bărbat să afle că soția lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aninat la orizont, decât să ne vezi pe noi două prietene. —A! James părea ușor mai ușurat. — Deci n-o s-o mai inviți și altă dată la masă? —Ei, nu știu... Julia s-a ridicat și a început să strângă farfuriile. Cred că s-ar putea s-o invit la petrecerea de ziua mea. Numai ca să-i demonstrez că nu am resentimente față de ea. Cu alte cuvinte, s-a gândit Julia, numai ca să-i demonstrez lui Deborah că, în planul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-ți placă. — Au fost câteva piese foarte interesante, nu-i așa? Te făceau să-ți pui mintea la contribuție. Fiona și Jake stăteau la Gastro, un restaurant franțuzesc micuț, la două străzi depărtare de Tate Modern, și mâncau din două farfurii uriașe cu friptură și cartofi prăjiți. Băiatul a ridicat din umeri și-a șters o picătură de ketchup care-i căzuse pe tricoul pe care scris „Rim of Scum’s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști fuseseră „în regulă“, „OK“ sau „nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bubuitura unui picior repezit în ușă și Milly a intrat în cameră cu o tăviță în brațe. La loc de mare cinste, chiar în mijloc, era așezat un borcan de gem cu o păpădie în el. Alături fusese instalată o farfurie cu felii de pâine cu unt și un pahar cu apă. —Vai de mine! Arată fooooooarte gustos! a exclamat Susan strălucind de fericire. Femeia a luat tava și-a așezat-o pe noptieră, după care a tras-o pe Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
început să râdă încântată. —I-am spus lu’ tati că mâncarea mea o să-ți placă mai mult. Acum trebuie să mă duc la pipi. După ce fetița a ieșit lipăind din cameră, Susan a făcut o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita la știrile de dimineață de la televizorul așezat pe colțul unei comode. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbat. Oare tenacitatea ei chiar n-are limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu cele două farfurii cu friptură și păstârnac tras în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând-o pe spătarul scaunului. Julia l-a studiat câteva secunde. —Te simți bine? Mi se pare că ești puțin cam tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
amintească vreo conversație recentă pe care-o purtaseră pe subiecte bancare. Dacă era să fie sinceră, discuțiile astea erau așa de plictisitoare încât Julia le uita imediat ce se încheiau. — Da? Ei, mai spune-mi o dată, a stăruit ea împingându-și farfuria cu friptură doar pe jumătate mâncată, ca să-i demonstreze soțului că, de data asta, avea să-i asculte fiecare cuvințel cu cea mai mare atenție. Mă gândesc la copii, a șoptit James. Asta-mi stă în minte. —Of, iar chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scurt, ăsta era cel mai groaznic coșmar al Juliei. Sentimentul de nesiguranță în ceea ce-i privea propria persoană dădea buzna peste ea, dar femeia a făcut un efort și-a rezistat impulsului de a-i turna lui James în cap farfuria cu resturi de friptură. În exterior, a rămas calmă. De ce? a reușit ea să rostească. — Pentru că toate au copii, dar arată, în continuare, splendid... așa cum ai arăta și tu, a adăugat el cu înțelepciune. Julia a simțit că se înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
executat-o, așa cum eu, mâine, o să execut misiunea de a-l captura pe acest targuí pentru că s-a răzvrătit împotriva autorității legale, oricare ar fi ea. Făcu o pauză și o observă cum ia carnea de pe foc, o pune în farfurii și apoi le aduce la masă. — Care e diferența atunci? în vreme de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Adoras să vă bage în problemele lor... — Fac parte din armată, Ajamuk, îi atrase atenția. Vrem, nu vrem... Ia loc, te rog. O prăjiturică? — Mulțumesc, dar n-aș vrea să vă deranjez. Souad se dusese deja la bucătărie cu farfuriile aproape pline - carnea era practic necomestibilă - și se întorcea cu un platou de prăjituri de casă la vederea cărora ochii nou-venitului se luminară. — Haide, sergent! râse ea. Că te cunoaștem. Le-am scos din cuptor acum două ore. O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu tine, Mirelo, ca să te facă de râs, care io de când o știu asta doar să doarmă până la prânz ca să fie seara bună să se plimbe prin oraș la agățat și s-atârne la te miri ce golan pentru o farfurie de mâncare și tot sub pretextu’ că d-aia n-are timp să-și ia o slujbă, că la copiii ei le trebuie supraveghere și educație. Umbla și atârna Roșioara, Mirelo, și ea ca orișicare, tot în nădejdea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe dinăuntru, și până să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noi. Are aproape patruzeci, mi se pare. Ce pretenții să mai ai? — Ce ziceai că vrei să-mi spui? Cu fetița ta, dragă, cu leagănu’... Aha, lasă că-ți spui io... Se duce la bucătărie și se întoarce cu o farfurie cu fursecuri și una cu prăjiturele cu ciocolată. — Ia, finuțo, să ne mai îndulcim puțin existența... — Poate-mi dai vreo idee cu ăsta mic. Nu cred totuși că i-ar prii la leagăn... — Vezi? Nici io nu te-nvăț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scurt, chiar dacă al ei era auriu și bătând spre roșu, ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gură, drept pentru care trebuie să ne ținem departe unii de alții. În rest, cine? Păi, Getuța, deh, asta venise-n urma sora-si... S-au pomenit cu ea la ușă pe primăvară, cu un borcan de mucenici și o farfurie de colivă. Să-i facă pomană lu’ tac-su, cică, păi, mie-mi spui ce zace-n asta? Mirelei îi e limpede. Păi, bineînțeles c-a venit să dea cu nasu’, ca să-i mănânce de cur pe-amândoi cu Roșioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care și-l permiteau mai mult de nevoie, dată fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceapă solitară, pe care am prăjit-o și am adăugat-o peste răsti. Dacă nici asta nu e o legumă proaspătă, atunci mă dau bătută. Simțindu-mă acum mai Însuflețită datorită efortului depus, am dat drumul la televizor și, cu farfuria plină ochi și o sticlă de vin roșu, am urmărit un serial american cu hoți și vardiști. N-am băut decât jumătate de sticlă. Sunt Într-o etapă de viață sănătoasă. Ploua iarăși. Dându-mi capul pe spate, am inspectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întâlnire. Sau regula asta era valabilă pentru cină? În timp ce-mi puneam cerceii de argint, am traversat garsoniera, făcând greșeala de a mai arunca o ultimă privire În jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]