2,714 matches
-
în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-un fotoliu pe rotile și privea, ca într-o fascinație, apele fluviului ducându-se printre sălcii. Se vedea și șoseaua ducând spre fostul port. Îi zărise Goncea și pe cei doi, Magda și Ilarion, când trecuseră spre Dunăre. El o ținea pe după umeri, de parcă ar fi apărat-o de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stelar, apoi, încè o ferestrè în care caut messier catalog objects, de acolo am o panoramè a tuturor galaxiilor catalogate, Între timp s-a încèrcat Andromeda, galaxie spiralatè, îi explic despre ce e vorba, ea ascultându-mè cu o expresie de fascinație pe chip, uitându-se când la mine când la imaginea ordonatè de pe ecran și cred cè uimirea din privirea ei verde-pe-albastru sau albastru-pe-verde, încè nu m-am decis, n-ar fi mai mare nici dacè i-aș spune cè vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de cele care mi se trânteau în nas eram sătulă. Pe atunci formam un cuplu, mai bine de atât nici nu se putea într-o noapte de Ajun, căci eram îndrăgostită nebunește de Patrick. Mă simțeam ca Ingrid Bergman în Fascinație, când îl săruta pe Gregory Peck pentru prima oară. Eram așa de amorezată, atât de legată de Patrick, chiar și din punct de vedere sexual, încât, dacă s-ar fi întâmplat ca Gregory Peck să apară și să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfârșit. Despre Patrick nu mai pot vorbi decât la timpul trecut. Îmi alcătuiesc o nouă imagine a lui, în spatele ochilor închiși, și o tot resping spre periferiile conștiinței mele; imaginea merge de-a-ndăratelea spre colțuri întunecate, ca în scena aceea din Fascinație, dar întoarsă pe dos; se trântește ușa, închizându-se în urma imaginii, toți norii dispar, Ingrid Bergman și Gregory Peck se îndepărtează unul de celălalt pentru totdeauna. S-a terminat. S-a dus. S-a sfârșit. Profit de curajul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ca din carte ! spune Nev râzând. — Foarte frumos ! spune mama râzând și ea. Văd că Emma ți-a spus câte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, până la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de contraste și suspine; izolat ca o rușine, omule, unde te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă, pentru numele lui Dumnezeu! Este cu siguranță o existență fascinantă și interesantă, nu? Din păcate, nu și pentru mine. Tânjesc după un pic de fascinație, iar în rarele ocazii când îmi arunc ochii peste articolele din revistele pe care le răsfoiesc, mă gândesc că sunt în stare de mai mult. Probabil că aș și putea mai mult, numai că nu am experiența să scriu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă înțelegeți greșit: Jemima nu mai e virgină, însă virginitatea ei s-a pierdut în timpul unei rapide învălmășeli petrecute în întuneric, cu un băiat atât de neimportant încât poate foarte bine să rămână anonim. Și de atunci a avut ciudata fascinație pentru bărbații care aveau o înclinație pentru doamne masive. Însă nu prea i-a plăcut sexul vreodată, nu a gustat niciodată plăcerea de a face dragoste - dar asta nu împiedică o fată să vizese, nu-i așa? Azi însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de câteva dintre autoare. Dar sunt și povești despre lupte și despre credințe. Au tot ce trebuie pentru a ajunge la orice fel de cititor, indiferent de gen: conflict, amprentă personală, emoție, nerv, uneori au chiar și umor. Dragostea și fascinația pentru propriii copii, descoperirile pe care ei le-au făcut posibile, tandrețea, transformările de adâncime care au mers pas la pas cu scrisul (sau cu gândul la scrisă și modul aproape neverosimil de complicat în care toate acestea s-au
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
lucrărilor elevei Andreea Mihoc (e vorba de icoane pe lemn, la zi de sărbătoare). Activitățile cu Sabin Bălașa, la Bojdeucă și la Sala Pașilor Pierduți, ne amintește cât de mult pot fi atinse corzile sufletului de albastrul magic. Și astfel... fascinația a rămas săditătă în sufletul elevului Afloarei Marian. Marian va împărți mai departe, cu sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Poporul român nu a fost compus numai din răsculații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și rurală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperirea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii pline de interes și surprize, chiar unele amănunte în premieră, despre care nu s-a scris
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
Antonia. Las-o dracu’, înseamnă că n-a știut să te-aprecieze. Discuția era-nchisă pentru ziua aia, a doua zi iar începea cu Ce femeie!! N-am ajuns să înțeleg o mulțime de lucruri elementare din firea Antoniei, nici măcar fascinația ei pentru mare iarna. A fost, înainte de a mă cunoaște pe mine, într-o minivacanță la Neptun cu colegi de facultate, ultima înainte de a termina. (Ce Dumnezeu făceați? Cântam până spre dimineață, până începeau să ne bată-n pereți vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bunăstare de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma și gustul mâncărurilor cu care își hrănea greutatea. Efectul ei asupra mea sporea fascinația neputincioasă cu care îi miroseam deodorantele golite. Când trecea pe stradă, îmi strecuram nasul prin zăbrelele gardului, ca să pot adulmeca mai bine parfumul dulce-amărui - un soi de combinație între coaja de portocală rasă, pe care o țineam în frigider de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta. Când i-a avut prima menstruație, nu a știut ce i se întâmplă. A crezut că a băut prea mult compot de vișine. Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care se adunau într-o baltă de o formă aproape geometrică. Încercarea mea de a crea un material didactic dintr-o experiență personală, mai mult decât un gest de solidaritate cu nedumerirea dureroasă a Mioarei, era în primul rând o fascinație deloc sinucigașă pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă. Am arătat prietenelor mele caietul. S-au desenat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o enigmă care împarte cu universul meritul de a nu avea nici un răspuns: Până și cele mai puțin semnificative dintre operele lui Strickland sugerează o personalitate stranie, chinuită și complexă. Și cu siguranță că tocmai aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu numai cercetător al artei, ci și psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge legea și ordinea. Îmi închipui că Shakespeare l-a născocit pe Iago cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lipsească din șirul "imperiilor" cel al filmului. Undeva în stânga noastră se deschide o gură imensă de leu care imită celebrul leu al studioului Metro Goldwin Mayer. Mă obosesc orgia de lumini și excitația câștigului, dar nu pot să le tăgăduiesc fascinația. N-aș greși prea tare, probabil, considerând abjectă promiscuitatea strălucitoare din jur și, totuși, nu sunt sigur că ea nu e un fenomen normal. Las Vegas e o cocotă care-și face clienții să treacă, amețiți, din "imperiu" în "imperiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din scaunele înalte și cer o bere. Zgomot continuu, râsete, comenzi, anunțuri. Pe ecrane, curg rezultatele unui joc pe care nu-l pricep. Impresiile au început să se încurce, dar nu-mi mai pot închipui un Las Vegas ieșit din fascinația jocului. Chiar și după un dezastru nuclear s-ar auzi, cred, vocile crupierilor, urmate de câteva clipe de tăcere încordată în care nu se știe ce va hotărî hazardul. Cei care se află aici se împart, strict, în trei categorii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întâmpla. În sfârșit, își zise el cu stupefacție, iată-mă la Marele Stat Major al lui Enro cel Roșu, șeful actual al Celui Mai Mare Imperiu. Și iau masa cu el." Nu mai mâncă și privi colosul, cu o bruscă fascinație. Enro, despre care auzise de la Thorson, Crang și Patricia Hardie. Enro, care ordona distrugerea celor non-A doar pentru că era modalitatea cea mai comodă de a declanșa un război galactic. Enro, dictator, conducător, Cezar, uzurpator, tiran absolut, care datora, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat și eu pe drum, am ridicat din umeri nepăsător, e mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia discuției lor, pentru că de aceea se adunaseră acolo, în acea dimineață. Expediția va avea loc a doua zi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dea de băut fiecărui călător care voia să-l treacă. Roland primi cupa și a dat conținutul pe gât. Dar îndată ce a făcut aceasta creierul începu a i se învârti, uitând cu totul de scopul călătoriei sale. Sub înrâurirea acestei fascinații, el o urmă pe fată într-un măreț și splendid castel. Iar aici s-a pomenit în mijlocul unui mare număr de cavaleri, pe care nu-i cunoștea și care nu se cunoșteau între ei, deși, dacă n-ar fi fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mea personală. Uită-te în ce stare se află. Chiar că nu e prea frumos aici. Și de-aia tânjesc să o iau la goană din lumea banului și să mă îndrept spre - spre ce? Spre lumea gândului și a fascinației. Cum pot să pătrund în ea? Spune-mi, te rog. N-o să reușesc niciodată de unul singur. Și nu știu de ce. * Nu s-a întâmplat nimic deosebit în ultimele două zile, ceea ce, din punctul meu de vedere, e un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se vâră în orice, cum îi interesează totul, cum se avântă spre marea descoperire. Imaginează-ți, deci, ce durere trebuie să simți când ești legat de un gard și în jurul tău totul freamătă de viață - și joacă și idei și fascinație - și totul se derulează în imediata apropiere a frânghiei țintuitoare. Am înțeles dintotdeauna că America e pământul șansei. Corcitură viguroasă, America e o țară în care succesul plutește în ozon, lumea nouă a întreprinzătorilor și a naratorilor, tărâmul unde norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]