73,127 matches
-
ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu de suportat, prea rar amuzante." Romanul are, deci, ca principală sursă de tensiune drama imposibilității de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul în care personajul asistă la violarea unei fete, într-o magazie, și apoi la găsirea cadavrului ei, pe jumătate carbonizat, în magazia distrusă de un incendiu. El este un martor (de aici și titlul romanului) care nu poate povesti nimănui ce a văzut. Romanul reprezintă depoziția lui virtuală
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
parcă un soi de concentrare avînd, ce-i drept, în spectacol rolul cel mai ingrat. Dacă regizoarea ar mai fi scurtat textul introductiv, ar fi reușit o tensiune scenică reală, care așa este construită cu efort și cu elemente inutile. Fata - Ihoko Ian și prima scrisoare-monolog o au ca protagonistă pe Simona Mihăescu. Apariția ei mi s-a părut că se înscrie, cap-coadă, în spațiul lui "prea mult" sau "prea puțin" și deloc în spiritul celor ce se rosteau. Lipsa de
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
uite, acum l-am uitat. Fusese o încăierare sentimentală, nicidecum una politică. Bietul om fusese îmbătat și pus să-l omoare pe tata de niște săteni care se bătuseră cu cei doi frați ai tatei mai mici, la bal, pentru fete. A urmat un proces, la care tata s-a dus și l-a disculpat pe omul acela, arătînd că fusese instigat. Omul n-a mai făcut pușcărie, dar acea pedagogie sadică, pe care tata o făcuse cu el, fusese poate
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată în ceafă pe Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot ei... „Dar legea ni-i deșartă și străină Când viața-n noi cu greu se mai anină, Iar datina și mila sunt
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
pe scurt aceste fapte: în vara anului 1906, doi tineri care lucrau la o fabrică de confecții din Cortland, Chester Gillette și Grace Brown, fac o plimbare pe lacul Big Moose. Într-un loc izolat, Chester o ucide pe Grace, fată de origine socială modestă (care era însărcinată cu copilul lui Chester), pentru a nu fi nevoit să o ia în căsătorie, ceea ce i-ar fi barat ascensiunea pe scara socială. Trupul fetei este descoperit a doua zi, iar peste trei
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
un loc izolat, Chester o ucide pe Grace, fată de origine socială modestă (care era însărcinată cu copilul lui Chester), pentru a nu fi nevoit să o ia în căsătorie, ceea ce i-ar fi barat ascensiunea pe scara socială. Trupul fetei este descoperit a doua zi, iar peste trei zile autorul crimei este arestat. În urma unui proces îndelungat, Chester Gillette este găsit vinovat și condamnat la moarte prin electrocutare, în închisoarea din Auburn, la 30 martie 1908. (Inspirat de cazul Chester
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
a însumat 3000 de pagini, dactilografiate în trei volume). Acest lucru se va întâmpla și cu ecranizarea romanului, The place in the Sun (Un loc sub soare), având în rolurile principale pe Montgomery Clift și Elizabeth Taylor. Minerva Brown, mama fetei ucise, Grace, a dat în judecată casa de filme Paramount Picture, pentru daune morale aduse familiei sale, câștigând procesul și primind despăgubiri de 150.000 de dolari! Se urmărește și soarta ulterioară a actorilor principali ai procesului. Charles D. Thomas
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
tresărind, ea este infidelă; dimpotrivă, dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se din somn. * Roiala ca de fluturi a femeilor la țară, mai ales, în jurul mortului, la priveghi, atracția lor mai puternică decît a bărbaților. Două fete urîte, dizgrațioase, cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
tinerețe a lui Hanta fusese nevoită să părăsească orașul în urma unei rușini patițe la o petrecere, cînd vesmîntul ei pestrit-sărbătoresc, mînjit de fecale după o excursie la latrina, fusese expus în văzul tututor. Mai tîrziu, însă, spre finalul poveștii, Manca, fata cu pricina, reapare ca model al unui sculptor impotent, care o iubește platonic, durîndu-i statuia pentru a compensa absența dragostei fizice. O altă iubita a lui Hanta, o țigăncușa murdară și tăcută, căreia el nici macar numele nu-i știe, e
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
acest lucru, vreau să spun, mă bucură și totodată mă turbură... O amintire, de demult. Când eram băieți mari, Lică Balcan, viitorul medic de renume și cu mine, ne duceam des pe la balurile din județ. Lică se îndrăgostise de o fată săracă din Manasia, amândoi fiind văzuți cum se rostogoleau prin șanțuri... Într-o zi, coana Lenuța, Bălcănița, maică-sa, mă rugase să-i zic să se mai astâmpere, să nu facă de râs familia. Ca și cum, (eroare) eu aș fi fost
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Într-o zi, coana Lenuța, Bălcănița, maică-sa, mă rugase să-i zic să se mai astâmpere, să nu facă de râs familia. Ca și cum, (eroare) eu aș fi fost mai breaz... Așa că, ipocrit, îl întrebai ce tot are el cu fata aia simplă, în raport cu domnișoarele din Urziceni, cu școală și educație. El îmi răspunsese că asta-i place lui, mai ales că-i spunea "Lică, tu mă omori!" Lică, unchiul lui Costel.
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar? * Consolarea pe care ți-o da faptul că unele dorințe dispar înaintea dispariției noastre. * Eroarea: față întunecat a vitalității. Totuși, o fată a vitalității. * Imposibilul are o latură tragică și una comică. Ultima produce ridicolul. * Trei-patru oameni ar fi putut, dacă ar fi dorit, de-a lungul vieții mele, să-i schimbe cursul. N-au dorit-o. Unul din ei, șef al
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
sugestii, aluzii, e stăruința lui Chloé de a vorbi despre "armonia dintre noi", mărturisirea dorinței "de comuniune totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé renunța la ambiguitate și dă pe fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din Stromboli): "...te iubesc, îmi pierd capul, mă pierd, mă simt ca un copil deasupra unui abis
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
fie iubită, ci are nevoie și de repetata mărturisire a acestei iubiri." Momentul cel mai delicat îl constituie evocarea unui malentendu din copilărie, când viitorul eseist, interpretând greșit un pasaj dintr-un roman, a crezut că le poate seduce pe fete numai mirosind a urină: " Eram foarte mic când, într-un roman sinistru despre nașterea bombei atomice, citisem o replică ce m-a urmărit multă vreme: "Un bărbat adevărat trebuie să miroasă a pipi de iapă". Nu trăiam în Texas, precum
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparține "sexului slab", iar pe de alta, are un rol mai important în perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale "ademenirii", care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: "Dacă toate fetele sînt drăguțe, nu înțeleg de unde apar atîtea neveste rele". * Ideea lui Lévinas, potrivit căreia copilul ce se naște ca fruct al Erosului nu e decît o travestire a dorinței de Celălalt. Astfel este amendat nu numai Sartre, ci și Hegel
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
o compensație regizorala a materialului documentar redus, Radu Gabrea a imaginat inserții de "docudramă" în documentarul clasic, momente în care istoria, pînă atunci redusă la informația rece, începe să palpite cu inima ficțiunii: umbrele trecutului mort intra în cadru, cu fetele lor, cu mersul lor, cu hainele lor, cu bagajele lor, ca niște personaje în căutarea unui Sens... Aici descoperi și frumusețea filmului - căruia, în altă ordine de idei, de pildă în ordinea construcției, i se pot reproșa destule (formulă în
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
spune că destinul nu e decît o chestiune de percepție a fiecăruia, o combinație proprie de serotonină și autosugestie. Dintre toate cele rostite odinioară și reamintite în film, două replici, mai ales, iti străpung sufletul: o mamă care-i spune fetei : "Să mergem la cireșe, în piață, că poate nu mai apucăm altă dată!"; și o fată care îi spune mamei: "De ce m-ai născut?" Una peste alta, secolul care tocmai s-a încheiat a lăsat mult de dorit... Strumă; scenariul
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
serotonină și autosugestie. Dintre toate cele rostite odinioară și reamintite în film, două replici, mai ales, iti străpung sufletul: o mamă care-i spune fetei : "Să mergem la cireșe, în piață, că poate nu mai apucăm altă dată!"; și o fată care îi spune mamei: "De ce m-ai născut?" Una peste alta, secolul care tocmai s-a încheiat a lăsat mult de dorit... Strumă; scenariul: Stelian Tănase; regia: Radu Gabrea; producție Antenă 1 și Intact Advertising
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
doar al lucrului cu rîvnă îndeplinit. Pe cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
din urmă de un zid dincolo de care actele și deciziile ei sînt inteligibile. La urma urmelor, orice făptură e un mister. Non-americanismul lui Susan Sontag, așa cum se manifestă în acest roman, ține de o dez-idilizare a Lumii Noi, devenită o fata morgana care ascunde doar temerile și visele secrete ale oricăruia dintre noi. Europa e un spațiu mental și emoțional pe care Maryna îl poartă cu ea. Întocmai ca și Susan Sontag. Susan Sontag, In America, Farrar, Straus & Giroux, 387 pag
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
povestește despre 1937-38, anii Marii Terori. Iată Recviemul: Recviem . Epilog II: "Din nou, ceasornicele-n pragul clipăi/ Cînd bate ceasul. Văd, aud și pipăi:// Cu toții, pîn' la capăt, au să-și poarte/ Ologul în dureri, pre cel pe moarte;// Și fata fluturîndu-și părul, ca să/ Adauge: // Pe toate v-aș striga pe nume, dar/ Pierdute-s listele și e-n zadar...// Țes pentru toți un giulgiu necuprins/ Din vorbe mici, pe care i-am surprins//Șoptindu-și-le ... îi evoc în treacăt
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
tocmai prin dimensiunea lui romantic-eroică pe care, totuși, n-a cultivat-o decît arareori. Dar totdeauna cu fior pentru că se apleca asupra unei lumi exotice. Țancu sau Țanco era fiul unui voivod al unei colectivități de corturari, căsătorit cu Salomia, fată de neam avut. Dar el avea un rival aprig, pe Dinu, care dorea, el, să devină voivod (sau voivodă) al micii colectivități de corturari și chiar s-o dobîndească, drept soție, pe Rusalina fiica lui Țancu. Țancu era handicapat de
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
de sufletul celor duși, la pomana de după slujbă." Ruslina simțea că "din sufletul ei cresc rădăcini nouă și se împlîntă în seninătate și în lumină. Dar destinul își urma calea. Într-o noapte, după mulți ani, cînd Rusalina avea o fată mare, pe Florica, se nimeni că Marco împreună cu calfele sale erau plecați. Casa le fu cotropită de doi bărbați. Erau fiul lui Dinu și Costa, nepotul său.Veniseră s-o pețească pe Florica și cum Rusalina refuză, o furară. Asta
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]