3,332 matches
-
fost atribuit Regatului Elen după 1918, dar "reținut" de Italia pînă în 1945. 247 Port din Abisinia unde a fost zădărnicită o primă încercare de debarcare italiană (1895). 248 Ras era echivalentul titlului de principe sau de duce în ierarhia feudală abisiniană. Ultimul împărat, Haile Sélassié, se numea Ras Tafari ducele de Tafarînainte de a-i urma la tron lui Menelik al III-lea. 249 Este vorba de Curzio Malopante. 250 Helsinki. 251 Ultima favorită a lui Mussolini, o actriță de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în „Curierul românesc”, el realizează, cu accente pamfletare, imaginea țării devastate de turci și de fanarioți. Prefața la Aneta și Luben este o amplă satiră socială, sub forma unei conversații cu un boier retrograd, prilej de a enumera sarcastic moravuri feudale și nedreptăți mai vechi sau mai noi. Se cer aici învățătură și cultură pentru toți, „legi drepte și moralicești”, un teatru în limba română. Dialogul e purtat cu vervă, autorul dovedind un dar deosebit de a contura, prin replici spirituale, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
sa-rm, c-eh. Același lucru îl observăm în denumiri precum colon, So-lun. În dicționarul său etimologic al limbii engleze, Onions distinge în forma nordică felagi și în engl. fellow (partener, tovarăș, individ, om) structura morfematică fe-lag și fe-llow, față de denumirile feudale fee, feu, fief, feoff etc., în care partea a doua a formelor cu miez lichid a suferit modificări drastice. Vechea structură a părții a doua s-a păstrat mai bine în forme ca engl. fie-ld, fo lk, dwe-ller (locuitor), în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea limbii și inutil pe fondul unității etnolingvistice a romanității orientale, mai ales a spațiului dacoromân. Însuși autorul, furat de ideea separării feudale a Moldovei, înțelege totuși prin „limba noastră“ limba tuturor românilor, pe care el o percepe ca fiind o adunătură neorganică de cuvinte, majoritatea latine: „Limba noastră, arată el, den multe limbi iaste adunată și ni-i mestecat graiul cu a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mani) „smeriți“, Islam „supunere“, oaste și multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga istorie precedentă. Miron Costin a satisfăcut prin opera sa această cerință. Posteritatea nu a reușit să dezmintă științific aranjamentul istoric al acestui cărturar. Mai mult încă, orientarea feudală a gândirii lui a fost ridicată la nivel de principiu al cercetărilor istorice asupra istoriei limbii și poporului român. În această privință sunt de remarcat două scăderi față de viziunea cronicarului. Prima privește continuitatea spațiului dacic în Unia medievală, lucru care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sfârșit, comentând versurile lui Ovidiu despre Flaccus, el remarcă printre altele că acest nume „la Istoriile Râmului ieste Fulvius Fleacus consul, precum chiema ei pre atuncea hătmăniile lor” (p. 248), ceea ce deschide calea spre înțelegerea lui Flacus/vlah ca titlu feudal din seria von, pan, ot, de. Teoria istoriei a rămas mereu în urma sentimentului popular al unității de neam. Observăm în această privință că fundamentarea teoretică a divizării teritoriale se făcea de către cronicari după prima mare unire a românilor, salutată de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
HVR, p. 119), adică censoria, de la censor „magistrat roman”, censio „evaluare, stabilire de impozite”, de unde censitor „comisar însărcinat cu funcția de cenzor în provincie, estimator, evaluator”, census, cens, prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului feudal” (DN). În italiană, censuario era „plătitor de bir”, de unde se poate deduce evoluția: censari > ținsari > țânțari. Vecin însemna pentru Cantemir țăran adus cu forța din țările vecine Moldovei pentru a lucra pământul nobilului roman/român (DM, p. 299). Istoricii susțin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viziune asupra istoriei limbii române, împreună cu motivarea permanenței poporului român din antichitate până în prezent în spațiul carpato-danubiano-pontic. În consecință, romanitatea orientală, în cele două fațete ale sale: limba și poporul care o vorbește, este scoasă de acești cărturari din mărginirea feudală a descălecatelor cronicărești și ridicată la dimensiunile teritoriale și etnice ale întregului neam românesc. În efortul lor colectiv cărturarii ardeleni foloseau ca argument continuitatea, dusă până la identitate absolută, a latinei în limba română. Evoluția elaborării Lexiconului reflectă menirea acestuia. Început
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forma baĭ folosită ca adresare unui bărbat mai în vârstă, în rusă aceeași formă are sensul de „om influent, cu stare”, iar în dialectele turcotătare bai înseamnă „om bogat, stăpân, conducător, șef”, pe când în albaneză bej s-a folosit pentru „feudal, latifundiar”, iar actualmente se folosește ca adresare, domnule! Totodată în alb. există forma bëj, verb cu o gamă foarte largă de sensuri: „a face, a crea, a se ocupa (de ceva), a săpa, a organiza, a se deplasa, a naște
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a domni”, toh. B walo „cneaz, suveran”, apoi seria de nume etnice: elen, arab, grec, trac, turc, vlah, slav, gal, celt, alan etc. În unele forme miezul lichid a fost anulat: Zeus față de βηλος „zeitatea supremă la asirobabilonieni”, alb. bej „feudal, sl. pl. bojare „boieri” față de sg. vsl. bolĭarin; germ. Kind „copil”, engl. child etc. Seria valet, fellow, băiat ne introduce în istoria cuvântului în discuție: lat. alo „a crește”, valeo „a fi sănătos” și valeti, nume pentru fiii vasalilor, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la primele scrieri, consolidat ca atare la finalul vieții și turnat ulterior în bronz ca cel mai mare poet al neamului românesc. Specialiștii pe ramură aveau și au motivele lor să nu poată aprecia și să respingă, din poziția lor feudală, intervențiile imperialului Eminescu în zonele controlate de ei cu acte doveditoare de competență. Dacă în demersul său pentru știința română Eminescu nu s-a putut „răzima decât pe sine însuși”, noi astăzi îl avem ca sprijin și confirmare pe el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Potrivit acestei interpretări, mecanismele așa-numitului model cultural "japonez", care face din organizațiile nipone structuri cu o cultură aparte, devin mai usor de înțeles. Acolo unde alții ar fi tentați să vadă în relațiile organizaționale japoneze niște rămășițe ale sistemului feudal, Crozier și Friedberg află, pe bună dreptate, un model specific de gestionare a relațiilor umane, bazat pe "foarte puternica participare și implicare a indivizilor în viață grupurilor primare", care duce la stabilirea unor relații de loialitate verticale ce angajează nu
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de amintiri sunt, de fapt, unica noastră noblețe. Noi, cufundați În secole burgheze, având banul ca deviză trivială, noi visăm, nu-i așa, la o aristocrație a inimii, a sângelui nevăzut al candorii, dacă nu al „celui vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Am pus adjectivul „majoritar” Între ghilimele deoarece, până la valul pașoptist, În Europa, a fi majoritar nu era un atribut; mai degrabă, definea starea „de jos”, subsolul social menit, de la Începutul și până la sfârșitul lumii, să-i servească pe stăpâni, pe feudali sau pe stăpânii de sclavi și care, e drept, au constituit aproape două milenii două structuri sociale esențiale - sclavagismul și feudalismul - promovatoare de idei, idealuri și valori, structuri despre care unii filozofi sceptici - vezi un Oswald Spengler, de exemplu! - afirmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atât în ziua de azi. Al doilea este că, e adevărat, unele tendințe s-au radicalizat, altele, dimpotrivă, s-au moderat. Să luăm de pildă conservatismul. Ceea ce se numește conservatism în Europa este fie ceva ce privește îndărăt spre societatea feudală cu nostalgie eu nici măcar nu critic acest lucru prea mult -, fie ceva ce privește spre un populism fundamentalist, etnocentric. În America, în schimb, ceea ce se numește conservatism e ceva ce privește spre o societate burghezo-liberală așezată, umanistă, previzibilă etc. Deci
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
românii să se cunoască pe ei înșiși ca națiune prin intermediul istoriei. Raportarea formației sale la școala critică explică, fără îndoială aplecarea spre tărâmul medievisticii și spre o istorie politică. Încă din perioada studiilor universitare, Lapedatu a abordat problematica începuturilor statelor feudale românești. Soluțiile oferite de studiile Marghita, doamna Negrului Vodă și Cum s-a înfăptuit tradiția națională despre originile Țării Românești au reprezentat un pas mai departe spre luminarea problemei originilor Țării Românești 60. Interesul pentru istoria politică medievală este determinat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
cuceririlor romane, a apărut și o altă proprietate numită de 14 ei "proprietas", care includea fondurile (Întinderile de pamântă din provinciile cucerite. Cu timpul, regimul proprietății "proprietas" s-a dedublat ca urmare a apariției instituției concesiunii, care presupunea, in perioada feudală, că seniorul Își păstra un drept continuu asupra proprietații, paralel cu cel pe care Îl avea vasalul său care deținea În fapt terenurile de cultură. Dreptul de proprietate al seniorului se numea "dominiu", pe care și-l rezerva cu ocazia
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Ciobanu, Ist. lit. (1947), 299-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216; Lucian Predescu, O controversă literară religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu la cultura bisericească și laică, „Glasul Bisericii”, 1962, 5-6; Virgil Cândea, Semnificația politică a unui act de cultură feudală, STD, 1963, 3; Ist. lit., I, 418-423, 525; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224; Haneș, Studii ist. lit., 74-131; Dicț. lit. 1900, 414. D.H.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
de tătari în toponimie și onomastică și în caracteristicele antropologice și psihologice românești, se explică prin faptul că ei au stăpânit timp de o sută de ani ținuturile locuite de români, adică din momentul marii invazii până la cucerirea independenței statelor feudale românești. În acest secol de stăpânire tătărască, cruzimea mongolică s-a manifestat îndeosebi pe planul administrativ. Căci tătarii au exploatat până la sânge pe locuitorii supuși dominației lor, luându-le dijmă din toate și, mai ales, din cereale și vite. În
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
merită să fie amintită lucrarea amplu documentată și cu materialul bine organizat a lui B. Vladimirtsov, Le régime social des mongols, Le féodalisme nomade, Paris, 1948, sec. XI-XVII, care tratează formarea clanului, nașterea feudalismului, vasalii, servii, sclavii, aristocrația stepelor, războaiele feudale, clasele inferioare și clasa feudală. În sfârșit, o privire de ansamblu asupra istoriei Imperiului Mongol și a evoluției civilizației, se poate spicui din cele două mari opere de sinteză alcătuite, pe un vast material informativ, mai ales oriental, ale lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
amplu documentată și cu materialul bine organizat a lui B. Vladimirtsov, Le régime social des mongols, Le féodalisme nomade, Paris, 1948, sec. XI-XVII, care tratează formarea clanului, nașterea feudalismului, vasalii, servii, sclavii, aristocrația stepelor, războaiele feudale, clasele inferioare și clasa feudală. În sfârșit, o privire de ansamblu asupra istoriei Imperiului Mongol și a evoluției civilizației, se poate spicui din cele două mari opere de sinteză alcătuite, pe un vast material informativ, mai ales oriental, ale lui René Grousset, L’empire mongol
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
catolice de pe înălțimile de la Odobești, de pe Milcov, unde, dacă s-ar face săpături arheologice, s-ar putea scoate la iveală elemente de cultură materială, care să confirme aceasta. Episcopia constituia o adevărată fortăreață. Clădită după toate regulile arhitecturale ale perioadei feudale apusene pentru apărare, între anii 1234-1240, de către regele Bela al IV-lea, la rugămintea papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de bula papei Clement al VII-lea, din 29 martie 1347, către arhiepiscopul de Calacea, în care se precizează că cetatea și Episcopia au fost dărâmate până în temelie, la 1241, canonicii au murit, iar cei puternici ai acestor ținuturi, adică feudalii localnici, i-au luat pământurile. După distrugerea cetății și supunerea teritoriului episcopatului latin din Moldova, Budjek a intrat în Țara Românească, locuită - după însăși scrisoarea papei Grigore al IX-lea din 14 noiembrie 1234 - de români, numiți în textul latin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]