2,281 matches
-
se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu poetului îndrăgostit (mai exact: alter-ego-ului său ficțional, fie că se numește Andrei, fie Bizu, fie Eminescu), o jignește însă pe Mite, femeie care, ca orice femeie, vrea totuși să fie dorită întreagă, cu sufletul și cu trupul deopotrivă. Zadarnică dorință: când nu e "fetișist" (poetul adoră ba
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut postum, în 1986) reconstituie crâmpeie din fresca societății românești a anilor 1888 și 1915. Ultimele două cărți au o bună documentare, aducând în plan narativ evenimente, personaje reale și ficționale, ca rod al conlucrării dintre ziarist și prozator. Îndeosebi Pavilionul de vânătoare, proiectat ca parte a unui ciclu despre neamul boierilor Măgureanu, se distinge prin tipologia de factură realistă. Paginile memorialistice ale lui T.-B. relevă, deopotrivă, har și plăcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
a apărut: Bogdan ULMU, Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc 1 Discret, în notă de subsol un mic secret dezvăluit pe jumătate: într-o scurtă scenă din Luna verde, alături de protagonistul jucat de Tudor Istodor și de părinții ficționali ai acestuia, Maia Morgenstern mama reală a junelui Istodor (amănunte familiale deloc întîmplătoare), au mai apărut regizorul Radu Afrim, dar și, fugitiv, o fetiță blondă de 9 sau 10 ani. Solicitați să-și dea acordul pentru distribuirea odraslei în film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mama reală a junelui Istodor (amănunte familiale deloc întîmplătoare), au mai apărut regizorul Radu Afrim, dar și, fugitiv, o fetiță blondă de 9 sau 10 ani. Solicitați să-și dea acordul pentru distribuirea odraslei în film, părinții ei reali, nu ficționali n-au avut nimic împotrivă. În genericul final se poate citi numele fetiței: Alexandra Lefter. 1 Alexa Visarion, Goana pe nisip, Editura Bybliotek, Cluj-Napoca, 2012, p. 25. 2 Idem, De la Ziditorul la Zidirea, prefață de Vasile-Niculaie Ion, cuvânt introductiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său, el se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice". Evenimentul anului 2000 a fost, detașat, Tîrgul Internațional de Arte Vizuale (TIAV), aflat la a treia ediție și desfășurat, insolit, la arenele Globus din Capitală, între 11-26 noiembrie. Fastuosul catalog al Tîrgului sugerează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sincronie; și nu doar ca fenomene izolate, ci ca martori și actori ai istoriei și ai contextelor, ai identității sau ai procesului de configurare a imaginarului. Urmărim în consecință nu un imaginar în sens literar mai larg sau mai restrâns, "ficțional", redat doar de text, ci imaginarul colectiv, hrănit de acțiunea și de discursul puterii, dar îmbogățit și de interpretările comunității; coerent, deși păstrat în forme culturale orale, dar având și rol politico-religios și simbolic. Textul și imaginea rămân de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
narative sau în relații și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea; ambele joacă un rol în configurarea substanței imaginarului, care este reflectat și de reprezentările din textul istoriografic, și de cele conotate din literatura fantastică. Corelând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină). Urmând acest traseu științific, se poate realiza joncțiunea dintre viziunea antropologică asupra puterii și matricea de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al tablourilor, ca să îl macine în jocul de perspective încrucișate. Lizibilitatea lumii medievale, așa cum apare în cărțile de analiză a textului semnate de Dan Horia Mazilu, este convertită în vizibilitatea pe care acesta o dă schemei unei u-topii, unei forme ficționale, în care replicile contrapuse ale personajelor sale, enunțuri fragmentare în spațiul enunțării, recodifică sensul, destructurând totodată discursul totalizant. * Știm că există pereții de sticlă ai acestei lumi medievale, ca și cum ar fi coperți transparente ale cărților care o descriu, dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
s-a impus ca o explicație teoretică solidă. Cu alte cuvinte, această teorie se referă la experiența directă a violenței (de exemplu, copiii care sunt victimizați), cea indirectă (expunerea la violența naturală: copii martori ai bătăilor, certurilor etc.) sau cea ficțională (TV). W. Wood et al., (1991) au realizat o metaanaliză a studiilor privind violența media, concentrându-și atenția asupra interacțiunilor sociale În care nu era prevăzută constrângerea sau silirea (există o serie de studii desfășurate În laborator În care subiecții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
publicitate - știri - În media: deturnări de avioane, dezordine civilă, răpiri, atentate cu bombe, emigrare, trafic de ființe vii etc. Repetarea lor, similaritatea procedeelor, demonstrează că, cel puțin, unii privitori imită ce văd. Interesul major Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și amenințările din lumea reală. Privitul la televizor induce o concepție despre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dezordine civilă, răpiri, atentate cu bombe, emigrare, trafic de ființe vii etc. Repetarea lor, similaritatea procedeelor, demonstrează că, cel puțin, unii privitori imită ce văd. Interesul major Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și amenințările din lumea reală. Privitul la televizor induce o concepție despre lume, În care neîncrederea În oameni, suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de autor, acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit din elemente de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu o imagine panoramică a existenței umanității moderne. Câteva filoane tematice privilegiate sau corpuri de motive și situații recurente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie, altă lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions, Paris - Ottawa, 1976; Le Miroir persan, Montreal, 1978; ed. Paris, 1978; The Poetics of Plot: The Case of English Renaissance Drama, Manchester, 1985; Fictional Worlds, Cambridge, MA, 1986; ed. (Lumi ficționale), tr. Maria Mociorniță, pref. Paul Cornea, București, 1992; Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle, Paris, 1988; ed. (The Feud of Language. A History of Structuralist Thought), tr. Ed. Blackwell, Cambridge, MA, 1989; ed. (Mirajul lingvistic. Eseu asupra modernizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
161-163; Negoițescu, Lampa, 207-210; Virgil Tănase, Toma Pavel romancier, „Limite” (Paris), 1980, 30-31; Monica Spiridon, Scriitorul și „lumile” posibile, R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
culturi (mitologie greacă, vedică, scandinavă, amerindiană etc.); b) fie la ansamblul studiilor consacrate acestui corpus (școala mitologică evoluționistă, difuzionistă, ritualistă etc.). În felul acesta, termenul denumește două tipuri de fenomene culturale diferite și două corpusuri diferite (unul de texte narative, ficționale, culese și ordonate după criterii istorico-geografice - așa-numitele „cataloage” - și altul de constructe științifice, clasificate după criteriul metodei de cercetare și al concepției teoretice subiacente). Implicit, ia două atitudini diferite: „Prima mitologie culege miturile, a doua reflectează asupra lor” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se referă la locuri, timpuri și evenimente Înzestrate cu atributul sacralității. Altfel spus, aceste Întâmplări sunt prezentate ca acelea care au produs schimbări În realitate, În timp ce Întâmplările narate de celelalte tipuri de povestiri nu sunt dotate cu asemenea consecințe, sunt ficționale: „Fabula nu instituie nimic, nici În planul povestirii, nici În cel al acțiunii, nici În cel al activității. Numai mitul instituie” (P. Ricoeur, 1968, vol. XI, p. 534); b) acțiunea este complicată, cu multe episoade, În antiteză cu acțiunea simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște constructe umane și nu ca o creație a naturii sau a divinității” (T. Castle, 1986, p. 88). În intervalul carnavalesc, autoritățile pierd instrumentele puterii: normele de obediență sunt ignorate, formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
contextul literar al epocii, și o receptare diacronică a înrâuririi exercitate de creația lui Caragiale asupra literaturii române Un veac de caragialism este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]