8,147 matches
-
seara și mulțumesc și plecă În direcția din care venise. După zece pași fu strigat și chemat Înapoi. Paznicul Mitu Își amintise că-l văzuse pe bătrân chiar În acea seară trecând spre cazanul de țuică. Zicea că are de fiert vreo trei cazane și deci sută-n sută că mai era acolo, avea de stat toată noaptea. — Cazanu-i colea, după moară - Îi explicase din nou tot Costel - uite, treci pe aici, prin curte pe la Industria Locală, vezi că-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unul dintre bătrânii prezenți aici. A venit doar pe urmele lui, nu se poate să-i fi scăpat. E mai greu de crezut că Grițoiu este cel care tocmai a terminat ultimul cazan din cele cinci câte spune că a fiert de azi-dimineață până acum. E mai degrabă posibil să fie tocmai acest „nea Anton“ pe care Popescu se decide brusc să-l ajute să descarce vița uscată de vie pe care a adus-o pentru foc. În felul acesta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își schimbă culoarea. Dar se gândi că ar trebui să mai adauge ceva, nu prea semăna cu mâncarea pe care o făcea mama. Adăugă o lingură de sare, așa văzuse ea că face mama. Dar dacă o fi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Robinson, număr de cont șase-trei-trei-opt. Am nevoie de o mașină la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice privirea din carte. Reușisem să răsfoiesc Amantul doamnei Chatterley când aveam doisprezece ani, după ce spicuisem cât de mult putusem despre sex, dintr-o combinație de Forever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
frustrau instinctiv din moment ce trebuiau să aștepte ceva. —Ce-ți iei? Întrebă Penelope, În timp ce ochii Îi scanau cele trei tonete diferite cu mâncare națională sfârâindă și foarte aromată pe care niște indivizi cu costume și aranjamente de păr facial diferite o fierbeau, feliau, soté-iau, puneau la frigare, prăjeau și Întindeau spre costumele flămânde. Toate sunt un fel de carne pe băț sau chestii din aluat umplute, am spus, cu ochii la cărnurile fumegânde. Contează? —Știu pe cineva foarte binedispus azi. —A, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că suntem În siguranță. Îmi pare bine, Sammy. Vino să stai aici și să-i ții de urât unui bătrân. Ești de pe aici? Ne-am așezat cu toții. Tata a turnat ceaiul egiptean Yogi de lemn dulce, pe care mama Îl fierbea cu gălețile, iar Sammy și-a instalat cu atenție trupul masiv pe una dintre pernele supradimensionate Împrăștiate În jurul mesei. M-am așezat Între el și mama, care și-a Încrucișat picioarele În stil indian cu atâta grație Încât părea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
niște ingrediente extraordinare. —Aoleu, mamă, tu ce voiai să faci? am Întrebat, Încântată de expresiile amândurora. Ghiveci, spuse ea, fără să-și dezlipească vreo clipă privirea de pe Sammy. Să le arunc pur și simplu Înăuntru și să le las la fiert câteva minute, cred. —Ei, și asta sună grozav, se grăbi să spună Sammy. Dacă preferați, fac asta cu mare plăcere. Nu! am strigat simultan eu și tata. — Te rog să continui, Sammy. Va fi un adevărat deliciu pentru noi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
băga, nu e nimic, am spus, dorindu-mi ca amândoi să dispară. Ce-ar fi să-ți iei gorila de pe mine, Elisa? se miorlăi Avery după ce-și mai turnă o băutură. Dobitocu’ ăsta s-a băgat unde nu-i fierbe oala. Stăteam și eu de vorbă cu o veche prietenă și brusc tipul a Înnebunit. Lucrează pentru tine? Pierzându-și deja interesul pentru toată situația, Philip se prăbuși, beat, pe canapea, și se cufundă În pregătitul unui gin tonic. Elisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fac - a răspuns ea, cu gândul la lotru. „Ce bine ar fi să vie... Ce să fac? Să pun din fiertură sau nu?”... Până hangiul a chemat slugile să deshame caii și să ducă butoiul în beci, mâncarea era gata. ― Fierbe niște vin, fiindcă astăzi am strâns atâta frig cât pentru un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la vreme de iarnă” - a lăudat-o jandarul. Arendașul nu și-a luat ochii de la hangiță, de cum a văzut-o, nici o clipită. Uitase parcă pentru ce a venit... Irinuța, toată numai zâmbet, a plecat să pregătească de mâncare și să fiarbă vinul. Petruță a intrat s-o întrebe ce are de făcut. „Adu niște vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din cel adus de la Huși”. „Întocmai. Între timp, mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fratele meu, că eu nu știu? - a întrebat învățătorul. ― „Bine ați venit!” ― Așa se și cade să fii întâmpinat. Nu? - a apreciat țârcovnicul. ― Da, dar n-ai băgat de seamă ce scria pe partea cealaltă. ― Uite la el cum ne fierbe! Ce scria? - a vorbit unul din coada „plutonului”. ― „Dracul v-a găsit!!!” ― Cum adică? - a întrebat unul, tăcut de felul lui. ― Dacă ai pus o asemenea întrebare, înseamnă că tu ai fost „mutu’ de la Manutanță” și n-ai avut treabă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar trăsni din senin! ― Cum te știu eu sturlubatic, ți-o fi venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știi pe prietena lui Audrey, Lucy Whitehall? Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi întinse paharul pe jumătate plin cu Bloody Mary, lăsat pe masă de Stompanato. Cohen luă o gură și își linse un solz de lămâie de pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru a umple de noroi LAPD, pentru că mai-marii de la LASD măriseră cu zece procente suma pe care el urma să le-o servească din veniturile de la cămătărie și de la pariurile ilegale. Urât. Stupid. Lacom. Greșit. Danny își lăsă furia să fiarbă în drum spre ghetoul negrilor - înspre est, pe Sunset, apoi pe Figueroa, pe Slauson și tot înspre est, pe Central - ruta ipotetică a hoțului de mașină asasin. Se lăsa amurgul, iar norii de ploaie acopereau soarele, care încerca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe scaunul din față, închise ochii și încercă să doarmă, știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor. Somnul nu voia să-i vină. Se anunța o zi toridă: mașina începea să fiarbă, iar tapițeria mașinii deveni lipicioasă. Danny era gata să ațipească. Apoi își aminti de minciunile lui, de ceea ce putea și ce nu putea să-i spună cuiva. Reușise să mintă cu nerușinare în fața polițiștilor în uniformă, apoi o dăduse cotită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
corvezi în cartier și-mi dădea jumătate din bani. Cât de mulți bani îi datorezi lui Coleman, tinere? Buzz zise: — Mulți. Unde e Coleman, doamnă? — Mă tem că în iad. Cei care o resping pe sora Aimee sunt sortiți să fiarbă veșnic într-un cazan cu puroi opărit și spermă de negri. — Doamnă, când l-ați văzut ultima oară pe Coleman? — Cred că ultima oară a fost în 1942, pe la sfârșitul toamnei. Un răspuns pe jumătate sănătos - și care se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului. În vremea aceea, de sărăcie lucie, când rareori găseai carne în magazine, circula un banc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost ansamblul unei atmosfere culturale excepționale, care mă umplea de bine, în timp ce ai noștri trăiau iadul în țară... Tocmai atunci am primit o telegramă că mama e bolnavă și a tre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
-nveți minte să nu mai povestești profesorilor anecdote d-astea... lipsite de bună-cuviință! Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica de două ori pe săptămînă: marțea și joia, așa că marțea viitoare trebuia să-i aduc lui Crăcănel biletul cu pricina! Deși eram fiert, mă făceam că puțin îmi pasă! Dar, cu cât se apropia ziua fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să-i spun tatii toată întîmplarea? Mă apuca tremuriciul numai când mă gândeam la ce m-aștepta! Era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În schimb, mama nu știa ce să-mi mai facă de bucurie! A mers cu mine la sediul "Tinerimii Romîne", ca să-mi iau premiul și diploma, și-acolo n-a mai încetat tot timpul ― mă făcusem roșu ca un rac fiert de rușine: "Fiul meu, în sus, fiul meu, în jos" ― încît a trebuit să-i șoptesc, cu riscul de a o supăra: "Mai taci, mamă, din gură, ce naiba?!" Pe lângă cărți și diplomă, secretarul "Tinerimii" mi-a dăruit și o mapă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]