12,214 matches
-
este deosebit de al țăranilor obișnuiți, lucrători ai pământurilor, cum îi numește Dimitrie Cantemir, care consideră că „țăranii”, în sensul de lucrători al pământului din Moldova, sunt străini, românizați în timp. Nu este locul aici să punem în discuție părerea domnitorului filosof, dar se cuvine să vedem societatea românească din Moldova medievală în dinamica și devenirea sa. Îmi este foarte greu să cred că toți cei care, nedoriți în țara lor, și-au găsit loc de așezare în țara Românească Moldova, au creat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se apăra de vecinii lor. Tot atunci, conform legendei, Troia se prăbușește sub loviturile micenienilor, adică ale cretanilor, acesta fiind primul război dintre Europa și Asia. Filosofi, interpreți, marinari, medici, artiști și negustori îgreci, fenicieni și evrei, dar și mongoli, indieni și perși), toți aceștia dezvoltă, în acele vremuri, circuite comerciale între toate statele Eurasiei. Trecând toate hotarele, chiar și pe timp de război, ei pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
minuscula Atenă rezistă asalturilor formidabilelor trupe ale Imperiului Persan, care cucerise totuși, unul după altul, toate cetățile grecești din Asia Mică. Mai mult, ajutată de Sparta, Atena pune pe fugă armatele persane: Darius, regele perșilor, admirator al celui mai mare filosof grec al epocii, Heraclit, este învins la Maraton în 490 î.e.n.; succesorul său, Xerxes, este zdrobit zece ani mai târziu, prin șiretenie, la Salamina. Pentru prima dată, o cetate minusculă rezistă unui imperiu. Dar nu va fi și ultima. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vechilor imperii, sistemului feudal. Munca neplătită, efectuată gratis sau forțat, reprezintă încă aspectul esențial al producției, iar nobilimea se menține la putere ținându-i pe iobagi departe de tot ceea ce mișcă îmercenari, briganzi, negustori, marinari, medici, pelerini, jongleri, muzicieni, exploratori, filosofi și cerșetori). Chiar și în Franța, de departe țara cea mai populată și mai promițătoare, tot legea imperiului persistă: marea nu constituie un orizont, negustorul nu este stăpân, pământul continuă să fie principalul însemn al puterii. Și totuși, în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de transport, mașina cu aburi, motorul cu explozie, motorul electric, microprocesorul), fie, în sfârșit, cu numele monedei dominante îgros, ducat, gulden, genovino, florin, liră sterlină, dolar). Și, cum se va vedea, poate chiar cu numele unui artist sau al unui filosof reprezentativ pentru „inimă”. Esențialul istoriei economice, tehnice, culturale, politice și militare din ultimele șapte secole se explică prin strategiile la care au recurs puterile pentru a deveni „inimi”, pentru a rămâne în această ipostază, pentru a scăpa de „periferie” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și grecesc - continuă să separe China de Europa. Așadar Veneția, cetate foarte modestă în comparație cu aceste vaste imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în 2006, două treimi dintre familii sunt proprietarele locuințelor în care stau îfață de numai 40% în 1939). Plusvaloarea realizată din imobilier reprezintă 60% din totalul creșterii avuției lor în ultimii douăzeci de ani. Preocuparea pentru echitate, despre care vorbește filosoful american John Rawls, înlocuieșe, cel puțin în vorbe, pe aceea pentru egalitate. Statele Unite se bucură acum mai mult ca oricând de statutul de supraputere planetară. Ele organizează rețele și constituie baze de date pentru a analiza, a seduce, a convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o fracțiune semnificativă a populației, va trebui să instaleze o Dar al-Harb î„zonă de război”). Ultimii credincioși ai altor religii monoteiste vor fi tolerați în mod provizoriu, dar cu un statut inferior, acela de dhimmi î„protejați”); adepții altor filosofii și ateii vor fi alungați de pe aceste teritorii. • în teritoriile în care puterea musulmană a devenit dominantă în totalitate, toți credincioșii aparținând unei alte religii monoteiste vor trebui convertiți sau izgoniți: evreii, pentru că nu au acceptat Coranul, la Medina; creștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unii, atât din Europa, cât și de pe alte continente, vor propune renunțarea la apărare, reducerea bugetelor militare, dezarmarea unilaterală, colaborarea cu dușmanul. Se vor naște statele postnaționale denuclearizate, pacifiste și supuse, pe care le visează încă de pe acum, printre alții, filosoful german Jürgen Habermas. Alții, preocupați să mențină pacea fără a se supune, vor încerca să dea dovadă de imaginație diplomatică. Organizația Națiunilor Unite va căuta să pună în valoare precedurile prevăzute în Carta sa pentru negocieri, pentru prevenirea conflictelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin cel mai valabil pașaport al eroului către nemurire. Filosoful ironic reflectează zâmbind că Sir Walter Raleigh este întronat mai sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe ea, mai degrabă decât pentru că a purtat numele flotei englezești în țări nedescoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
predat la Toulouse. Surprinderea inițială a lui Dante se risipea pe măsură ce imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce nu m-ai căutat, maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu toate mijloacele mele modeste. Arrigo zâmbi din nou și Îl bătu cordial pe umăr. - Îți mulțumesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu el. Tot Îi putem asculta mărturia mută, dacă suntem În stare să o pricepem. Între timp, se Îndreptase spre poarta bisericii, profitând de o deschidere Îngustă prin mijlocul mulțimii, creată de străjeri, după ce Îl salutase cu un semn pe filosof. Șeful gărzilor o porni pe urmele lui, scuturând din cap. Hanul Îngerului dădea Într-o străduță de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el să râdă odată cu osânditul. - Cu adevărat, e o chestiune de Înțelegere, prietene. Cu siguranță, măsura crește, dacă măsurătorul e rapid, conveni el. Celălalt părea bucuros de judecata lui. - Vei interveni pentru mine? Îl Întrebă nerăbdător. - Nu. Dar, Întrucât ești filosof, primește-ți pedeapsa cu Înțelepciune și așteaptă să se Însereze. Câteva lovituri cu vâna de bou și vei fi liber. Artizanul, un mechanicus, se Îndeletnicea cu montarea pe un afet a unei serii de scripeți pentru una dintre macaralele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca umila mea operă să răspundă la Întrebarea la care nici măcar maestrul meu nu a izbutit să ofere un răspuns. Însă vreau să Îl cer de la Arrigo da Jesi. Am aflat că și el se află În cetatea voastră. - De ce filosoful? Întrebă Dante uimit. - Apare În filele lui Mainardino. Arrigo a fost novice pe lângă Elia da Cortona, franciscanul prieten cu Frederic. Și se spune că e foarte bogat. Ca și Elia. Despre el se zicea că ar fi Învățat taina alchimiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai cetății se destramă În lupte interne. - Planul acela, dacă a existat vreodată așa ceva, s-a scris, precum răspunsurile Sibilei, pe frunze, pe care chiar și o adiere ușoară de vânt izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
roind pe ulițele laterale. - Orașele sunt niște animale mari, asemănătoare Întru totul cu animalele acelea mai mici care le locuiesc, zise cu amărăciune. - Și sunt lovite de aceleași crime. Se poate Înjunghia un oraș, așa cum se Înjunghie un om, insistă filosoful. Dante Îl fixă. - Așa e. Iar soarta a vrut să mă pomenesc că cercetez tocmai o crimă. Moartea a trecut pe la hanul Îngerului. - Am aflat. Sărmanul Brunetto... - Nu acesta era numele lui adevărat, replică Dante cu un aer indiferent, scuturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta era numele lui adevărat, replică Dante cu un aer indiferent, scuturându-și În continuare marginea vestei cu palma. Arrigo nu reacționase În nici un fel la cuvintele lui. Părea liniștit, așteptându-l să continue. - Îl chema Guido. Guido Bigarelli. - Adevărat? Filosoful Își menținuse atitudinea liniștită, ca și când numele acela i-ar fi fost complet necunoscut. Sau ca și cum ar fi cunoscut deja adevărata identitate a mortului. - Și te afli pe calea cea bună În găsirea vinovatului? Îl Întrebă, așezându-se la adăpostul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imediat. Și totuși Își află rațiunea de a fi În ceva Îndepărtat. Asta mă intrigă: un același efect derivă din două cauze. Parcă Aristotel neagă una ca asta. Arrigo scutură din cap, zâmbind. - Admir Încrederea pe care o ai În Filosof. Dar ce spui despre maeștrii mai moderni de la Paris? Bacon, de pildă. Nu ne Învață el oare că rânduiala naturii este cea care ne dă norma rațiunii? Iar Natura nu este oare domeniul transformării, al devenirii și al contradicției? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la sfera spirituală. Să mergem, priorule. Cine se aseamănă să se adune. Mai Împarte-ți puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndărătul amvonului, binecuvântând mulțimea În extaz. Astfel, se apropia Încetul cu Încetul de locul unde poposise Arrigo și, când ajunse lângă acesta, poetul avu senzația limpede că, deși continua să tot schițeze În aer semnul crucii, călugărul vorbise ceva cu filosoful. Câteva vorbe schimbate În grabă. Pe furiș. Cu acea repeziciune care e amprenta diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tavan i-ar fi atras brusc atenția. Închise ochii și strânse buzele, În timp ce repeta În șoaptă numele acela. Dante avu impresia că parcurgea, cu ochii minții, paginile deschise ale unei arhive misterioase, ascunsă Între faldurile memoriei. - Arrigo... da Jesi. Desigur. Filosoful, zise el după câteva momente. A venit din Franța, nu demult. Puține bagaje și, de fapt, nu a plătit nici o taxă, doar o sumă mică pentru cărțile și hârtia de scris pe care le avea la el. A cerut adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce părere ai? insistă Dante. Istoricul ridică din umeri. - Mă Înclin În fața teologiei dumitale, răspunse el sec, uitându-se spre Arrigo pe furiș. Părea stânjenit. Dante avea senzația că se afla acolo ca să stea de vorbă Între patru ochi cu filosoful și că el, venind acolo, Îi stricase planurile. Arrigo observase și el ceva, pesemne. Zâmbi liniștitor, punându-i o mână pe umăr. - Hai, Bernardo, priorul e un om de studii, la fel ca noi, ba chiar mai bun. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]