51,126 matches
-
întrezărește de la prima secvență statică asemeni unei clasice stampe, menținîndu-se pînă la ultima figură de stil în doi timpi: eroul pătrunde într-un stufăriș, eroina zace pe fundul bărcii acoperite de apă, cu pubisul înflorit într-o minusculă tufă. Un final misterios, ezoteric chiar, de o infinită gingășie și ironie, căci pare și o insolită "trimitere la origini" ce închide cercul. În această călătorie fabuloasă prin imaginația cineaștilor sfîrșitului de mileniu, a existat și un tînăr român, Hanno Höfer, cu al
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Salomia abia putînd salva ceva din averea lor proprie. De acest handicap se prevala Dinu, rîvnind el rangul conducător și fiica acestuia. S-a petrecut și o tentativă de răpire făptuită de Dinu, tabăra împărțindu-se în două pentru ca, în final, să biruie Țancu. Amîndoi pretindeau dreptul la șefie iar Țancu, socotindu-se îndreptățit, refuza să-și dea fiica după un fecior al lui Dinu. ("Cu neamul tău nu se va amesteca neamul nostru!"). Dinu stăruia și-i trimise pețitori care
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
și prezentare comică este o cafenea amplasată în mare. Iubirea, dragostea și moartea se întîlnesc într-o lume evident alienată. În scenariul legat de Radu Afrim, fiecare personaj vorbește despre un tip de alienare, gravă și iremediabilă, pentru ca desenul din final să ilustreze alienarea unei societăți aflată la sfîrșit de mileniu, sufocată de șabloane mentale, intoxicată de imagini și reclame, incapabilă să comunice real, cu celălalt, cu universul. Un colac de salvare să fie oare navigarea pe Internet? Oricum, cafeneaua își
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
Compusă în trepte cu trei teme aparent neomogene, creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza, cu întreaga ei energie simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul în poantă", "structurare cu adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se emite mesajul cel mai puternic, cel mai angajant și cel mai încrezător: ieșirea din tragic. Profesorul Negrici spunea cu totul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Sorescu. De la Am zărit lumină..., la Vărul Shakespeare și până la rugăciunile din Puntea, toată opera lui este un program, perfect conștientizat, de dezamorsare a gândirii tragice. În sistemul semiotic al epocii, "poantele" lui Sorescu erau puncte de lumină, legende cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
cea care povestește. Despre toată tristețea vieții de soție a cărei vocație e sistematic ironizată de un soț cinic și plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în Spania, Vincent se întoarce în Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
Alicia Silverston, Adrian Lester, Natascha McElhone etc.) nu sunt preocupați să fie shakespearieni, ci să se miște cât mai bine cu putință. Apoi, ritmul începe să treneze, comicul să se îngroașe, iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen Olenska - cea din romanul "Vârsta inocenței" (adus pe ecran, într-un film de factură viscontiană, de Martin Scorsese). Destinul său este însă mai tragic și urmărit până la final. Un film de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias Seully din "Dosarele X" - neașteptat de sensibilă, inteligentă și credibilă ca interpretă a unui personaj cu multe nuanțe în
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
găsind resurse pentru asta în sine, dincolo de oferta personajului său, o fată bătrînă, monotonă și monocordă. Ioan Coman în Alex - un răzvrătit contemporan cu fior nietzschean, un spectator-comentator al lumii, un tumultos în gîndire și reacții nu reușește pînă în final să-și depășească chipul dostoievskian, bizar și teatral. Nu reușește să sufere, să fie cutremurat cînd se confirmă că femeia iubită trăiește cu fratele Nathan, sub ochii lui, că relația este mai veche și ea a fost doar reînnodată la
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
unde a activat Coșbuc din prima clasă (1876-1877), și la calitatea de președinte a poetului, dobândită în clasa a opta de liceu, în 1883. Cele mai multe poeme transcrise de C. Catalano datează din anii 1880-1884, după mențiunea pusă de editor în finalul textelor, dar nu sunt deconspirate meticulos și sursele. Ar fi fost necesară o notă asupra ediției, unde să se precizeze regulile de transcriere a textelor, căci Coșbuc scrisese cu ortografia etimologizantă specifică ardelenilor. Multe greșeli de corectură, transformate în penibile
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
drawing on Paul’s participle in Phil. 3:13, Gregory is original in claiming that man’s ultimate end is itself and endless progression. Gregory of Nyssa stands out among Christian theologians for developing an eschatology that denies the soul final knowledge, rest and satisfaction in God. On the one hand, God is satistying to the soul. But Gregory’s eshatology is summed up in a paradox, that our satisfaction is never to be sastified. Norme de redactare Keywords: perpetual spiritual
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
capacitatea. Activitatea spirituală se întreține cu exercițiu, care vine să completeze descrierea pe care o face Sfântul Grigorie. E perspectiva unei ascensiuni vertiginoase, a unei urcări fără limite, în care sufletul, atras de forța irezistibilă a binelui, este dus fără final înspre El, printr-o gravitare spre înălțimi. Este „pondus ad sursum” augustinian 62. 60 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, Omilia I, P. G. XLIV, col. 784 D. 61 Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a V-a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
tocmai din punct de vedere financiar a fost un teribil eșec în S.U.A, unde a fost ciopârțit (la capitolul durată) și traumatizat cumplit (s-a înlocuit coloana sonoră a lui Eric Serra și i s-a trântit un final hollywoodian 100%). La francezi, cum era de așteptat, a fost un hit de box-office. Nu aș putea califica acest film drept de artă cu inima împăcată, deși a luat César-ul în '89. Nu mi se pare suficient de elaborat și
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
regăsi peste decenii utilitatea acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd de partea celorlalți și, în final, ajung să fie pizmuiți de toată lumea. Atent, în permanență la idee, la text, Marin Mincu dezvăluie cu seninătate impostura, lipsa de valoare, veleitarismul, dar și pe oamenii de prestigiu care, într-un fel sau altul, și-au pus numele în
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
joacă din spatele unui bloc muncitoresc din București apare un copil genial. Ca în Împăratul muștelor de William Golding, asistăm la mărirea și decăderea copilului cristic, care reușește să impună reguli noi și stranii grupului, al cărui lider necontestat devine. În final, o stranie sexualitate pune capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de dragoste intensă și romantică. Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90% din desfășurarea lui, dar pe care finalul îi va consterna și le va crea frustrări, șocul schimbării de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu texte rafinate, în sensul neconvențional al ingeniozității construcției efectelor, se vor extazia. Construcția eteroclită care spulberă dintr-o singură mișcare de
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea literară și tonul similisatirei societății postdecembriste care afecteză atmosfera cald-melancolică și plină de umor a rememorării. Altfel, cu sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai rar se scrie la noi și unul dintre cele mai frumoase romane despre anii '50. Trebuie să fi avut ceva curaj Ioan Lăcustă pentru a risca un asemenea final care, chiar dacă ar fi
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai rar se scrie la noi și unul dintre cele mai frumoase romane despre anii '50. Trebuie să fi avut ceva curaj Ioan Lăcustă pentru a risca un asemenea final care, chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
sistemul a reușit, grație în bună măsură acțiunii lui Ion Iliescu, să se adapteze noilor realități și să se mențină în ciuda vântului de libertate care bate din ce în ce mai puternic dinspre străinătate. Bătălia este în curs. Nu am nici-o îndoială că în final România va redeveni o țară europeană conform tradiției și vocației sale. Problema este în cât timp. Schimbarea politică în urma alegerilor din 2004 este dătătoare de speranțe. Rămâne de văzut dacă, așa cum sper și cum se arată în momentul de față
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul celor mai originale idei ale sale. Va fi încă o dată, în finalul explicației sale cu aer definitiv, neiertător, făcând aluzie compromițătoare la atitudinea anti-evreiască a legionarilor, a căror aventură politică, însoțită de susținerea lui Dan Botta, eșuase de câteva luni (în ianuarie 1941, prin raportare la iunie 1941, când vituperează Blaga): "Manifestările
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică la ea. Prologul pune cititorul în temă dînd primele informații, dar și pregătește finalul. Aflăm că tatăl, frumosul ofițer de aviație, celebru pentru acrobațiile pe cer, s-a căsătorit cu mama copilului său la patru ani de la nașterea acestuia, vreme în care femeia părăsită, respinsă de familie, își cîștiga umilitor existența. Mama nu a
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
introduce numeroase inovații la nivelul scenariului, inovații la care regizorii anteriori n-ar fi îndrăznit să spere. Scenaristul (dar și regizorul) Joss Whedon transplantează o problemă care a preocupat analiștii rasismului în contextul relației extraterestru - uman: contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior, Ripley omora toți alienii, în afară de "puiul" care avea să irumpă din cutia ei toracică. Se sinucide, pentru a anihila specia. Jeunet recurge la tipologia omului de știință debordând de hybris pentru a înscena renașterea lui Ripley: ea e
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul de șah. Spațiul de manevră al fiecărei părți, supus comprimării la presiuni tot mai mari, e apărat pe principiul redutei, iar "lupta", făcută din lovituri la punct fix, încetează, într-un final, doar faute de combatants. Că lucrurile nu trebuie părăsite la jumătate din pură plictiseală, dîndu-le răgaz să degenereze, mai apoi, pe exact aceleași premise, e ceea ce "interferențele" lui Ion Bogdan Lefter încearcă să arate. Soluții de "ieșire" din "sofismele" identității
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele ajung, pe măsura "profesionalizării", să reflecte performanțele în crescendo ale conducerii autohtone. În finalul primului capitol, tot Ioan Stanomir face un legato cu literatura "ușoară" (dar de succes...) din interbelic, urmărind traiectoria lui Cezar Petrescu, recuperat cu legitimă bucurie după 1945. Prozele lui sînt despre "oameni care înving". Despre cutezători. Urmează un "montaj" dedicat
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]