2,868 matches
-
Saint-Denis, în Vinerea Sfântă. Acesta, încă de pe vremea când făcea parte din clerul diecezan, purta mereu ciliciul până la genunchi și dădea multe alte exemple de austeritate. Din această cauză, de-a lungul timpului, a devenit atât de slab și de firav, încât cu greu ar fi putut supraviețui dacă nu s-ar fi îmbrăcat cu haine moi și călduroase. Într-o zi, a avut următoarea viziune: se afla la Faversham și se ruga în biserică în fața crucifixului; și, iată, din ceruri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că în persoana lui Frederic, chiar în acele timpuri, s-ar fi împlinit toate misterele, fiindcă pe atunci se afla într-un conflict deschis cu Biserica (p. 339). Sfântul Ludovic al Franței 48. Regele Ludovic al Franței era subțire și firav, slab și înalt, cu o față angelică și aspect grațios. Venea la biserica fraților (pentru capitul) fără pompă regală; în locul decorațiilor regești venea în haine de pelerin, cu desaga în gât și toiagul în mână. Nu călare, ci pe jos
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un secol încoace. Continuînd, mai ușor pare să dezvolți ideea deosebirilor dintre Miorița și Caloian decît să arăți ce le apropie „clar” și efectiv. De altfel, problema „evidenței” va rămîne multă vreme un deziderat. Trebuie destupate multe albii, oricît de firave și de ascunse, pentru a se ajunge la cursul principal și fără echivoc: viață-moarte. Iar Caloianul reprezintă doar o albie. Oricum, suntem în măsură să selectăm din variantele Caloianului cîteva elemente, opace la prima vedere, dar care, puse într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
legam cu sfoară de încălțimintea noastră, care de multe ori n-avea tălpi și fugeam pe gheață într-un picior câte cincizeci de metri, ba mai mult, depinde de lungimea bălții sau de loc. Grigorescu, fiul librarului, băiat subțire și firav, care venea la școală cu pâine albă cu unt, avea patine cu clape, dar avea și de ce să le prindă, bocancii lui erau noi și solizi. Dar nu știa să patineze, cădea mereu în fund, spre hazul nostru. Noi, ăștialalți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai căuta fericirea. Pare atunci absurd să încerci, măcar, să găndești că lucrurile nu stau așa din cauza unei ordini destinale a lumii, că nu există un mare mecanism al istoriei imposibil de oprit, că de fapt cheia este găndul individual, firav, abia pălpăind, că de fapt profețiile apocaliptice produc, nu exercițiu împotriva căderii prevăd, realitățile dezesperante. Abia restabilind demnitatea individului, a spiritului acestuia, începe să fie întrevăzută și soluția, una nemiraculoasă, dificil de atins, dar care este „aici” sub ochii fiecăruia
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe care o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scaun domnesc, au fost rezidite curțile și Scarlat a avut în jurul său boieri și slugi care l-au cinstit ca pe cel mai vrednic ginere al nostru. Îmi pare rău, măria ta, la asta nu m-am gândit. Era cam firav Scarlat al nostru, dar vorbele măriei tale, spuse din suflet, au mult adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate lipsi de mine la ctitoriile măriei sale, dar de neica Dinu se pare că nu mai are nevoie, asta judecând după anticarii care au bătut drumul de la Stambul la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat al Mavrocordatului. Uite-l cum doarme Constandinul Stancăi ajuns domn pe viață. Cine ar zice că omul ăsta blajin și liniștit lucrează prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai avea răgaz să zăbovească așteptându-l. Da, evident, pe el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat de exaporit sau de patriarhia Constantinopolului pe un preț de nimic, pentru că era firav, și dat la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir ca să deprindă meșteșugul cărturăresc, era mai greu să-l ierte. Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mama sa. Făcând apel la literatura clasică, putem prezenta câteva portrete de mame, schițate în operele lor de 6 către autori români consacrați: Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coșbuc, etc. Fiecare mamă evocată de aceștia are o anumită personalitate-puternică sau firavă, un anumit fel de-a fi - poate vesel, vioi, șugubăț ori trist, obosit și indiferent că oferă căldura mângâierilor palmelor sale sau nuielușa pedepsitoare, din ființa ei răzbate - comun tuturor tablourilor literare - deosebita lumină și dragoste maternă, devotamentul față de cei
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
că între ei nu era dragoste, ci unire între doi nefericiți. Adică ea era nefericită și el prăpăditul care se agățase de ea și fusese acceptat. Era atât de pricăjit la minte, nu numai la trup (fiindcă adesea un trup firav ascunde o imensă voință), încît tot timpul cât am stat eu de vorbă cu ea, el n-a scos un cuvânt, deși părea să aibă treizeci de ani, era, adică, un bărbat format, iar în meserie era electrician, deci ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă În pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă decât o știam eu; firavă și subțirică. Nu am mai văzut-o de la sfârșitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci. De ziua ei nu am putut veni ca În anii precedenți, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în alte părți"484. Am insistat asupra viziunii folclorice despre holeră, așa cum se înfățișa această viziune în pragul secolului nostru, pentru a pune în lumină ambianța psihosociologică în care au trebuit să se desfășoare marile campanii antiepidemice. Remarcăm coabitarea anumitor firave convingeri realiste, unele provenite chiar din teoriile științifice ale epocii, cu un noian de credințe superstițioase, reprezentând "actualizarea", în cazul holerei nou-apărute în patologia europeană, a fondului mitic și magic, existând din totdeauna în medicina populară. Se înțelege că, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
știe ci mai are și fata asta în cap... - Păduchi, fa, n-auzi... Bătrânele priveau pe geam la o fată de vreo douăzeci și șase de ani. Micuță, cu trăsături tăiate de vânt, îmbrăcată cu o bluză mai largă decât firavul ei trup, cu o fustă groasă, și cu șlapi roz ce îi acopereau picioarele negre de praf, tânăra stătea în așteptarea autobuzului. Avea cu ea un fel de sac, peticit și plin. Părea greu. Ce o fi având în el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Albert Camus EXILUL ȘI ÎMPĂRĂȚIA FEMEIA ADULTERĂ RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ CEI MUȚI OASPETELE JONAS SAU ARTISTUL LA LUCRU PIATRA CARE CREȘTE FEMEIA ADULTERĂ O muscă firavă se rotea de câteva clipe în autobuzul cu geamurile închise. Venită de nu se știe unde, se învârtea fără zgomot, în zbor istovit. Janine o pierdu din ochi, apoi o văzu cum se lasă pe mâna nemișcată a bărbatului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui spălăciți. Ea se înroși brusc și se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se înroși brusc și se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
discursul, scuturând hârtiile sub nasul inginerului, care, fără să-și piardă cumpătul, privea liniștit la furiosul său interlocutor. în acea clipă judecătorul se apropie surâzând și vru să știe ce s-a întâmplat. Bețivul își aruncă o clipă ochii asupra firavei făpturi ce-și îngăduia să-l întrerupă, după care, clătinându-se în chip și mai primejdios, începu să fluture pașaportul pe sub nasul noului venit. D'Arrast, fără grabă, se așeză la o măsuță și așteptă. Dialogul deveni foarte viu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat... Neînțeleasă Motto: Mi-e teamă că ți-e frig de mine și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
demult, au început să încolțească, deși locul acela era sufocat de buruieni... Ai început încet, încet, să le stârpești. Numai una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra ei este acum, firavă... Dacă ți-as împrumuta pentru câteva clipe ochii mei, ai vedea sigur și alte semințe care așteaptă să fie sădite și, în fine, ai vedea cel mai important lucru: ai crescut în ochii mei, uitându-te prin prisma lor... Vis-a-vis
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Poem pentru mama Am scris un poem banal pentru mama, de ziua ei. Nu este o persoană pretențioasă și sigur nu o să-mi facă observație că nu folosesc cuvinte prețioase într-o asemenea zi... Parcă o văd așa cum este ea, firavă, stând în prag, cu mâinile desfăcute a îmbrățișare, primindu-l cu multă ospitalitate... Prin ochii ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în favoarea filmului meu ! L-ai lăudat primul ! Datorită ție a putut rula ! Recunosc, tu ai puterea... Vocea regizorului despică lent frazele. Nu-și privește interlocutorul, nu-și ridică fața din palme. — N-am decât să spun că spectacolul a fost firav. N-am de ce să fac false acte de credință autorului. N- am nevoie să fac din prietenia cu el un stindard. Nu transformi solidaritatea față de un prieten sau credința într-un poet sau atașamentul față de filmul valoros al unui amic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albă de hârtie, se aplecase pe colțul mesei. Mai așteptase câteva clipe, împăturise foaia în patru, trecând-o în buzunarul de la piept al bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]