3,537 matches
-
și, din fericire, au existat puține urgențe: un glob de discotecă prăbușit, care nu lovise pe nimeni, două conflicte minore pe care Sammy și echipa lui le aplanaseră deja și o scădere a proviziilor de cireșe de maraschino, din cauza Iepurașilor flămânzi care fuseseră văzuți cum le șterpeleau cu pumnul din spatele barului. Elisa părea trează și stăpână pe situație În salonul VIP, În timp ce Leo reușise să rămână suficient timp cu pantalonii pe el Încât să poată patrula În zona barului și ringului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele de plumb Valea Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară a fost invadat, De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine țării noastre. Marea trădare de la 23 august 1944 cu urmările ei, s-a prelungit și în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur! Și cum în timp ce ștergea masa hangița s-a aplecat cam mult, el a mângâiat-o fără veste pe sâni. Drăcoaica s-a făcut a nu băga de seamă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bune de arest. ― Și? ― Din cauza fricii, rămăsesem cu biciușca „la picior”, ca și cum aș fi ținut pușca. Norocul meu că n-a durat prea multă vreme până a apărut ofițerul de serviciu... Că altfel cădeam din picioare de ud ce eram, flămând și vlăguit peste poate. ― Ei? Cine era ofițer de serviciu și cum ai fost primit? ― Când l-am văzut în fața mea, era cât pe ce să leșin... ― De ce? ― Fiindcă era tocmai comandantul nostru de acum. Domnul locotenent colonel! Știam că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tipi care urmăreau să te înfunde și să-ți ia locul. În ’44, când a venit la Narco, a căzut la pace cu Mickey Cohen, care la vremea aceea era un începător oarecare în lumea gangsterilor din L.A., un tip flămând care se cățăra în ierarhia crimei organizate. Jack Dragna îl ura pe Mickey, iar Mickey îl ura pe Jack. Buzz i-a luat la scărmănat pe dealerii care vindeau droguri în ghetoul negrilor, smântânind cinci grame la uncie și vânzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spiritul să facem... Mâna ei se răsuci, iar încheieturile degetelor îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că se retrase. Limba lui Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său ca un animal flămând, repezindu-se la gâtul lui. Buzz ținti spre capul acela lacom de sânge. Mal îl blocă și trase din nou, iar glonțul ricoșă în zigzag din perete. Buzz se eliberă și apăsă pe trăgaci. Coleman se apucă de umăr. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
directă a căpitanului Oană. - Tata... murmură Ștefănel, privind parcă spre sine Însuși și Încercând să treacă momente la care se gândise ani de-a rândul. - Cunoști semnalele noastre? Întrebă, uimit, Pietro. Tânărul luptător nu răspunse. Îl privi pe Alexandru, parcă flămând de timp, de viață, de propria lui viață furată de furia istoriei. Alexandru nu avu replică. Era copleșit de tot ce se Întâmplă. - Tata... repetă, parcă pentru el, Ștefănel. N-am mai auzit semnalul ăsta de o viață... de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o mapă veche de piele în mână, cu aer grav, cuminte, umbla liniștit, cu pași egali, după femei, pe același parcurs între Alcalay și Socec, rostind un fel de rugăciune, care la sfârșit implora în termeni ecleziaști miluirea dragostei. Cerșetor flămând, de care te speriai cu o frică ciudată, din amestecul lui Dumnezeu în nebunia lumei. Câți alții, mai primejdioși încă! Cei care nu mărturiseau în afară scrânteala lor și vorbeai cu ei neturburat, până când aflai vreun gest excentric, neașteptat, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avînd în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. 12. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. 13. Pot totul în Hristos, care mă întărește. 14. Dar bine ați făcut că ați luat parte la strîmtorarea mea. 15. Știți voi înșivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot, poate strica totul. Chicotitul, de pildă, sau pocnetul dopurilor de șampanie. Charlie Privett-Clampe, mulțumită de raza de lună care luminează albia râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice. Studii: Academia de Aviație și Academia de înalte Studii Militare. Membru al
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n sufletu-mi exiști. Din zborul frânt înalț spre cer aripa; Văd florile speranței la zenit Și venicia dăinuind prin clipa De dragoste trăită împlinit ... Te regăsesc cu dragostea arzândă, Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu o privire rea. De tot mă-nstrăinasem de lumea mea reală, pământul adormise, iar cerul dispărea. Scrisoare netrimisă încerc să te-nțeleg de-aproape sau departe, dar prea e mult mister și prea de neatins; încerc să te citesc, flămândă, ca pe-o carte, dar cartea e-o enigmă și are-un vag cuprins. Mă ții captivă-n șarmul din jocul de cuvinte și orice gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]