425,743 matches
-
am avut cumva nevoie de "exerciții de umanizare", acestea au avut loc în primul rând prin contactul cu oamenii. Nici muzica, nici iubirea n-au fost pentru mine "exerciții". Ele au înflorit din necesitatea de a dărui, devenind, sub o formă sau alta, și "a primi". Multe extazuri și fericiri, nelipsite de chin, mi-au fost oferite prin muzică și dragoste și artă, prin comunicarea cu semenii mei (și cu cei care nu-mi seamănă deloc). Memoria ca zestre relatează pe
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
ai unor parlamentari din sud-estul Europei. 2) C.Haralampy, Opere complete în limba pastișă, după nuvela (în original) de Mircea Eliade. 3) Navă, vehicul fluvial-maritim amintind vag de flota românească de la sfârșitul secolului XX, astăzi putând fi admirat doar sub formă de machetă la un muzeu din Constanța. 4) Homosexuali, părinții primilor copii care vor fi alăptați într-o crescătorie din județul Teleorman cu biberonul cu mai multe orificii, de către inventatorul acestuia, prezidențiabilul Ion Bancău.
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea pragmatică, către investigarea strategiilor conversaționale. Se pornește de la ideea că în fiecare limbă și varietate a limbii se pot observa diferențe în modul de construire a unui dialog, în sistemul formelor de politețe, în "stilurile comunicative": cu preferințe pentru strategiile directe sau indirecte, explicite sau implicite, pentru anumite expresii concrete ale actelor lingvistice fundamentale; iar aceste diferențe depind de articularea diferită a unor sisteme de valori (solidaritate sau distanță, spontaneitate sau
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
oralitatea populară - în funcție de competența comunicativă a locutorilor, de gradul lor de cultură, de implicarea afectivă, și mai ales - element adesea neglijat - de rolul argumentativ (autenticitate, convingere etc.) al replicilor citate. Se atrage atenția asupra reproducerii aproximative care simulează autenticitatea, asupra formelor de filtrare și distorsionare a replicii (prin formule de rezumare, omitere, reliefare, delimitare). Pe tot parcursul volumului - fie că este vorba de secvențele de inițiere a conversației, de modul de asumare a inițiativei verbale, de formulele de politețe, de mărcile
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
Interjecțiile sînt la fel de numeroase în toate graiurile populare, dar îndeplinesc funcții preferențiale diferite: de accelerare în Muntenia (hai !), de temporizare în Transilvania (no urmat de pauză). Cu toată dificultatea de a delimita specificul local de trăsăturile general populare (subiectivitate, participare, forme analitice, frecvență a reflexivelor, redundanță, variații de topică), se conturează imagini convingătoare ale tipurilor pragmatice românești, de pildă în ceea ce privește strategiile politeții: tipul nordic (politețe negativă, preferință pentru implicit, structuri interogative), deosebindu-se de tipul sudic (politețe pozitivă, explicitare, exclamații) și
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
ed. cit., p. 30). Or, la acest nivel al implicării afective, decepția apare cu atât mai gravă: Istrati este omul care înțelesese să se dăruiască total idealului său de justiție socială, în afara oricărui calcul politic care să fi vizat o formă sau alta de profit practic. Vina impardonabilă a Sovietelor este, așadar, pentru el, de a fi profanat Idealul, Revoluția cu majusculă și, prin educația ce o fac tinerelor "cadre de comsomoli", de a fi "ucis viitorul". Într-o anumită măsură
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
au nici un scrupul: înșelătoria, minciuna sau bătaia sunt la fel de bune când e să-și atingă scopurile. Ceea ce nu observă Năstase și echipa sa e modificarea de substanță petrecută în sânul românilor și festa care li se pregătește. Dedublarea a redevenit forma obișnuită de manifestare a omului de rând. După deschiderea de la începutul anilor '90, am recăzut în practicarea vicioasă a minciunii. Dacă, pe de o parte, ca orice regim dictatorial, năstăsioții plesnesc de încântare constatând timorarea supușilor, pe de alta, ei
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
arhivă juxtapuse pe un fundal sonor (compus de Jonny Greenwood de la Radiohead). Desigur, postmodern, experimental, șocant, acoperă o sută de ani de cinematografie etc., dar - aici citez părerea unei co-spectatoare care a pus punctul pe "i" - lipsește aristotelica necesitate: această formă de colaj e ok, dar la fel ar fi fost o mie altele. Iar bombardamentul cu imagini nu mai reprezintă demult o noutate. Pretențioasa afirmație de pe genericul de sfârșit ("Fiecare cadru din acest film are o poveste, detalii pe site
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
rog? Să-i urmărim raționamentul: ,El elimină din start caracterul individual al experienței estetice". Cum așa? Urmează, ce e drept, enunțul unui adevăr aproximativ: ,Valoarea estetică este creația unui individ anume și nu poate fi nici influențată, nici explicată prin formele de guvernare". Pentru ca la adăpostul acestuia, sofismul să se înscrie con brio : , Ea (valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează niște valori auxiliare, unele dintre acestea putînd fi, într-adevăr, amprentate de
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
decît pierderea pasului cu literatura română. Dacă, inițial, noua (recte reînnoita) critică "impresionistă" ar fi intrat într-un soi de "sincronicitate" cu literatura ce s-a înfiripat începînd cu mijlocul anilor '60, treptat ea ar fi vădit un "anacronism metodologic": "Formele sale tradiționale, utile pentru receptarea neo-modernismului anilor '60-'70, n-au mai avut elasticitatea necesară pentru a se adecva postmodernismului care s-a instalat în cultura noastră de-a lungul deceniului trecut.(...) Bastioane ale supraviețuirii spiritului liber (deși bastioane aproape
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
a criticii noastre drept Ťfoiletonisticăť (cu toate nuanțele, de la malițios pînă la peiorativ pur și simplu) li se pare o prejudecată și o eroare". Și mai departe, cu explicații care nu constituie tocmai o ratificare a condamnării cronicii ca o formă lovită în sine de desuetudine din pricina unei fatale "inadecvări" de metodă: "în ceea ce mă privește, consider că nu spiritul teoretic ca atare i-a lipsit și îi lipsește criticii noastre literare, ci apetitul pentru teoria per se. Criticul român nu
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
așadar, să-și aplice ideile și teoriile pe materia luxuriantă a cărților decît să rămînă la nivelul rece al raționamentelor abstracte". Ceea ce e just. Dorința normală a criticului, înscrisă în cursul filipicei anticronică, este ca "instituția" să se îndrepte spre "forme de comentariu mai complexe, mai ample, mai Ťeseisticeť". Perfect! E un lucru nu doar dezirabil, ci chiar posibil. Ceea ce constată, în alt context, însuși Ion Bogdan Lefter: "Nicolae Manolescu a depășit canoanele genului și l-a renovat, l-a elasticizat
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
comercial", "populist" și să nu reflectăm la perfecționarea, la dezvoltarea ei pozitivă, precum o umbră luminoasă a literaturii din care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență", ci o imanență!)? Cu ce să înlocuim această formă atît de înrădăcinată în tradițiile și în nevoile noastre literar-culturale care este cronica? Iar dacă n-o putem înlocui, să ne mulțumim măcar, așa cum face dl Lefter, a o reboteza, atribuindu-i, bunăoară, numele de "structură în mișcare" (aceeași Janette
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
dificile, "maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După "recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a "eradicării falsului la nivelul substanței operei, cu implicații asupra profunzimii atitudinii". Altminteri zis, e "momentul în care literatura noastră - ori mai bine spus: climatul nostru literar - are nevoie de modele morale, de modele ale demnității actului
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
pioșenii absolute", al unei "provinciale aroganțe care adoarme bunul-simț și spiritul critic", pledează astfel: Dacă - de pildă - vom admite că un spirit înalt și o conștiință ca Tudor Vianu a cedat într-un anumit moment în fața politicului, și nu în forme grave, nu înseamnă că locul în cultura autohtonă îi va fi compromis. Cîtuși de puțin. Portretul său va fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
uneori parcă fortuit asupra măștii somatice, asupra comportării cîte unui coleg pentru a desprinde din ele sugestia unui "spațiu interior". Mondenitatea, elasticitatea, "charmul" nestrăin de "cochetărie" al lui Nicolae Manolescu nu alcătuiesc oare un pandant al extrovertirii sale funciare, sub forma freneticii deschideri spre actualitate, spre cronica literară care e o cale parcă predestinată de a trăi în lume (în lumea operelor, dar și a literaților)? "Dintr-un zîmbet și din gesturi puține simți imediat că ai în față deopotrivă un
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu, Ioana Pârvulescu. Asistență a fost, bineînțeles, mult mai numeroasă (dintre cei care au tăcut semnificativ făcând parte Adriana Bittel, Octavian Paler, Antoaneta Ralian, Livius Ciocârlie, Constantin Cretan și multi, mulți alții). Pentru că polemicile să nu ia forme devastatoare, unii reprezentanți ai elitei i-au cooptat cu larghețe, pe loc, în elită pe câțiva antielitiști, dar aceștia, circumspecți, au refuzat oferta, în timp ce în rândurile mulțimii de anonimi s-a auzit un vuiet rău-prevestitor. A devenit astfel evident faptul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea, repetată asemenea unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în anii Rezistenței și a unei povești de dragoste din adolescență, timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care acoperea trecutul lui Yambo începe treptat să se risipească. Resuscitarea memoriei autobiografice, survine însă ca urmare a
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
formală cu totul specială a acestora. Ar înțelege cineva ceva din relatarea romanelor lui Alain Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe sau Les Gommes făcută de cineva fără cîteva explicații minimale, dar obligatorii, privind inovațiile aduse de acestea romanului tradițional la nivelul formei? Este limpede că există opere și opere și că fiecare creație literară cheamă grila de lectură care i se potrivește și "metoda" critică de abordare capabilă să îi scoată cel mai bine sensurile în evidență. Privite foarte de aproape, unele
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
nu de tulnicărese, Mihai Eminescu, androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, au fost de departe eroii cei mai rîvniți și mai curtați. Pînă unde a mers această patologie a monumentului public se poate ușor observa din formele delirante, grotești și paranoide care ne-au invadat geografia cu promisiunea reanimării istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr. Unicul progres ce se poate înfăptui constă în conservarea formei și a forței lor". Acest progres/tradiție e căutat de Artaud în teatrul balinez și la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
mișcarea suprarealistă, el se va recuza din două motive: cantonarea pe un plan strict literar și opțiunea pentru o acțiune rămasă la nivelul strict al materialității faptelor. "Văd toate operațiunile spiritului dezagregate de acest apel suprem, toate aspectele gândirii, toate formele sufletului îmbrățișate și reînsuflețite de acest curent subteran și nu doar o defilare de imagini poetice și nimic altceva, presărate prin ceea ce s-a convenit să se numească texte suprarealiste. Nu suntem poeți, sau dacă da, atunci suprarealismul nu mă
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut din adevăratele valori ale spitritului, ci din forma lor degradată, din așa-numita cultură generală. În România, spre deosebire de civilizațiile avansate, filozofia și științele n-au jucat roluri importante în conturarea culturii publice, rămasă pe mâna "literatorilor". Miza pe expresivitate, în dauna profunzimii, preeminența "frumuseții" în fața "inteligenței", subminarea disciplinei
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Philip Roth, Paul Auster ș.a.m.d. Fapt e că iubita din tinerețea autorului rămâne o abstracțiune, având frumusețea unui portret-robot (p. 13), pe parcurs umanizat prin aprofundare, dar nicicând prezentată în carne și oase, anatomic vorbind. Lipsită de limfa formelor vieții, narațiunea lui Ion Lazu suferă de puritanism la propriu și la figurat, în ciuda faptului că unele secvențe sunt chiar epice, ca de pildă cele legate de bătrâna gazdă și familia sa, de figuranții soțului din Apuseni, unde autorul se
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care (își) pune întrebări este dușmanul nr. 1. Cuvintele (limba de lemn) ascund contrariul lor, urîtul și tristețea poartă masca frumuseții și bucuriei, zîmbetul și cîntecul devin la fel de obligatorii
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]