2,684 matches
-
foarte scăzut. În anul 1987 trăiau 911 sași, iar în 2005 doar unul singur. Ansamblul fortificației și a bisericii din Archita este poziționat în centrul satului și se află într-o stare de conservare bună ținînd cont de vechimea sa. Fortificațiile se compun dintr-o incintă dublă și șase turnuri cu rol de apărare, din cele nouă care au fost inițial ridicate. Construcția bisericii a început de la o bazilică romană cu trei nave care se afla în mijlocul incintei, bazilică fără turn
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
1416 de către episcopul Ștefan și în 1466 indulgență acordată de episcopul catolic Johan din Moldova, sufragan al episcopului de Alba Iulia. Biserica a fost bine întreținută ca urmare a acestor indulgențe, ea jucând probabil și rolul unui edificiu de pelerinaj. Fortificațiile au fost ridicate deja în anul 1507, în schimb nu se cunosc informații despre biserică despre care nu se știe dacă a fost reconstruită din temelii sau dacă au fost folosite structurile bisericii mai vechi din secolul al XIV-lea
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
și al sacristiei. În momentul închiderii hersei portalului de vest, biserica se transforma într-o cetățuie inexpugnabilă. Dacă totuși atacatorii treceau, ei mai aveau de trecut și de alte patru camere suprapuse, care puteau fi blocate fiecare în mod individual. Fortificația era prevăzută și cu camere de păstrare a proviziilor, de obicei slănina precum și o fântână cu apă potabilă. La nivelurile superioare ale bisericii, în cele două caturi de apărare există un depozit unicat în țară numit "Stollentruhen", care constă din
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
de țuică, sticle de vin, prune uscate, cârnați afumați sau făină. Aceste tradiții sunt exprimate în mod plastic și în picturile de natură moartă care împodobesc tribunele, având fiecare scrise dedesupt scurtele lor povești. Picturile sunt datate în anul 1776. Fortificația dimprejur a fost construită imediat după terminarea bisericii, la începutul secolului al XVI-lea, și este de formă patrulateră, fiind prevăzută cu patru bastioane rectangulare în cele patru colțuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel din sud-est a
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
terminarea bisericii, la începutul secolului al XVI-lea, și este de formă patrulateră, fiind prevăzută cu patru bastioane rectangulare în cele patru colțuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel din sud-est a fost reclădit în 1866. Inițial zidurile fortificației aveau înălțimea de 5 sau 6 metri. Zidul sud - estic a fost dublat cu unul exterior în secolul al XVII-lea. De asemenea au fost făcute intrări acoperindu-se totul cu un șopron în care se depozitau cereale.
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
nord a Pământului Crăiesc, fiind în același timp un loc strategic important pe drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, reprezentând astfel un avanpost al Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină partea de sud a localității, fortificația de la Slimnic (Stolzenburg), localitatea aparținând de Scaunul Sibiului, avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
să fie fortificat. Accesul în cetate se asigura printr-un tunel în nordestul ansamblului subcorul bisericii, ducând în curtea de sud, iar de aici un turn facea legătura cu un ,Zwinger” cu fântână. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi zvelte. Prima fortificație executată din piatră brută a fost ridicată în preajma marii invazii tătare de la începutul secolului al XIII-lea. Aceste prime întărituri au fost înlocuite cu ziduri mult mai puternice pe la începutul secolului al XV-lea, materialul principal de construcție fiind cărămida
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
curți) poligonale. Cele două incinte există și astăzi, cea din sud fiind grav avariată la începutul secolului al XVIII-lea de curuții conduși de Lerenz Pekri aflat în slujba principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Turnul incintei aflate în nordul fortificației nu avea metereze, drumuri de strajă sau guri de aruncare, zidurile având în schimb o grosime impresionantă de circa 3,5 metri. Tradiția orală vorbește despre existența pe această colină a unui vechi palat regal, dar cercetările arheologice efectuate în
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
unul rectagular. Din cauza invaziilor turcești din secolul al XV-lea, biserica nu a fost terminată niciodată, iar bolțile care urmau să acopere zidurile au rămas la stadiul de proiect. Ca urmare, localnicii în loc să lucreze la ridicarea bisericii, au întărit zidurile fortificației. Din structura inițială a edificiului de cult se păstrează azi doar zidurile exterioare și zidul din spre nord. Cu toate că structura este impresionantă, din cauza planului neobișnuit precum și nivelul ridicat al corului care avea prevăzut pe dedesupt un tunel ce iese către
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
zidul din spre nord. Cu toate că structura este impresionantă, din cauza planului neobișnuit precum și nivelul ridicat al corului care avea prevăzut pe dedesupt un tunel ce iese către turnul-poartă, indiciile despre finalitatea construcției ca formă și estetică a ei, ramân necunoscute. Din cauză că fortificațiile nu au fost cu adevărat terminate niciodată, a determinat ca în anul 1529 cetatea să fie cucerită de oștirea lui Ioan Zapolya, ocazie în care mulți localnici au fost trași în țeapă. În același an, având sprijinul Sibiului, cetatea a
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric, . Cetatea este în prezent numai o ruină și urmează să fie restaurată. Pe malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
din acele timpuri, probabil hunii. Denumirea în maghiară a localității este ""Föld-Vár"", cu semnificația de ""cetate de pământ"", iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în Țara Bârsei. Construirea acestei cetăți s-a derulat ca urmare a acordării cavalerilor teutoni de către Andrei al II-lea, a dreptului de a se așeza în această zonă și a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a construi ""castra et urbes lapideas"". Cum cavalerii și-au extins teritoriile controlate
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a construi ""castra et urbes lapideas"". Cum cavalerii și-au extins teritoriile controlate până în Țara Brodnicilor spre nord și făcând incursiuni înspre sud spre
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
bolniță, casa cavalerului jucând rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată efervescență în construirea și ridicarea de noi fortificații. Cum cetatea din Feldioara a fost practic distrusă, localnicii au reconstruit-o cu o incintă ovală, după forma platoului, făcându-i intrarea prin sud, ridicând turnuri de apărare, astăzi putând fi văzut doar cel vestic. Turnurile erau prevăzute cu niveluri
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri. O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un ""castrum"" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
fortificate este înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Brașov la nr. crt. 631 cod LMI: BV-II-a-B-11697, având la nr. crt. 632 cod LMI: BV-II-m-B-11697.01 "Biserica evanghelică fortificată" și la crt. 633 cod LMI: "Incintă fortificată cu două turnuri". Fortificația prezintă o incintă poligonală cu turnuri de apărare, patru pătrate și unul hexagonal, se păstrează în forma inițială doar pe laturile de nord - est și sud-est. Din cele cinci turnuri, astăzi, mai există doar două in partea de nord - est
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
este construită. Ea are o formă apropiat rectangulară, micile diferențe datorându-se "retezării" colțului sud - vestic, acțiune necesară pentru adaptarea zidului la cursul sinuos al pârâului din apropiere. Zidurile au fost datate la începutul secolului al XVI-lea. Pentru construirea fortificațiilor s-au adus imense cantități de piatră din "Valea Lapes" ( Valea Lăpușului ), vale pentru care așezările Copșa Mare, Noul Săsesc și Mălâncrav au avut dispute nenumărate și care a fost atribuită adeseori când uneia când alteia dintre ele. Este o
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
de acord asupra acțiunilor de a doua zi. În timp ce Raimond dorea să dea imediat atacul, Godfrey și Bohemund preferau să supună orașul asediului. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă și, a doua zi, cruciații au încercuit parțial orașul. Fortificațiile construite de bizantini erau suficient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi fost suficient de numeroase pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Conducătorul musulman a fost ușurat și
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
zi, cruciații au încercuit parțial orașul. Fortificațiile construite de bizantini erau suficient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi fost suficient de numeroase pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Conducătorul musulman a fost ușurat și a prins noi speranțe când a văzut că armata cruciată se complică într-un asediu. Bohemund și-a stabilit pozițiile la colțul de nord-est al orașului, la Poarta "Sfântul Pavel". Raimond și-a așezat
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Raimond și-a așezat tabăra spre vest, la Poarta "Câinelui", iar Godfrey și-a plasat trupele tot la vest, la Poarta "Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki. Spre sudul fortificațiilor se afla Turnul "celor Două Surori", iar spre colțul de nord-vest se afla Poarta "Sfântul Gheorghe", care rămăsese neblocată de asediatori și care era folosită de Yaghi-Sian pentru aprovizionarea trupelor proprii. În părțile dinspre sud și de est se aflau
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
al III-lea al Norvegiei. În Bătălia de la Stamford Bridge (25 septembrie 1066), regele Harald și contele Tostig sunt uciși de regele Harold al II-lea, iar invadatorii se retrag. Normanzii traversaseră deja Canalul Mânecii și debarcaseră pe teritoriul Angliei, construind fortificații pe un deal aflat la aproximativ 10 km nord de Hastings. În Bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066), oastea normandă a lui Wilhelm a învins oastea saxonă a lui Harold. Regele Angliei a fost ucis în luptă, primind o săgeată
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
otomanilor (turci, algerieni și egipteni). În 1827, trupele regulate elene numărau mai puțin de 5.000 de soldați, în comparație cu cei 25.000 ai otomanilor din Grecia centrală și cei 15.000 din Peloponez. Guvernul grec era practic falimentar. Cele mai importante fortificații de pe teritoriul pe care grecii îl mai stăpâneau erau de fapt sub controlul otomanilor. Înfrângerea revoluție elene părea doar o chestiune de timp. În acest moment crucial, soarta grecilor a fost salvată de decizia Marilor Puteri (Regatul Unit, Franța și
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]