3,189 matches
-
în forma actuală este o insolita sinteză între două epoci îndepărtate în timp: corpul principal (pronaos, naos și altar) sunt din secolul al XV-lea, iar pridvorul și turla-clopotniță în stil rusesc aparțin secolului al XIX-lea. Specialiștii presupun că frescă de la biserica Sfântă Cuvioasa Parascheva datează din anul morții hatmanului Șendrea, 1481, fiind opera cunoscutului zugrav Gavril Ieromonahul, cel care a realizat extraordinară pictură interioară de la Bălinești, ctitoria boierului Ioan Tăutu, în 1494. Ea a fost descoperită în anul 1927
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
Arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer a folosit aceste informații redactând un studiu istoric În anul 1977, au fost efectuate săpături arheologice cu caracter de salvare în locul "La Mocirlă", fiind dezvelite șanțurile de fundație, umplute cu moloz și cu fragmente de frescă, ale unei biserici decorată la interior cu o pictură de bună calitate. Biserica a avut planul dreptunghiular, fiind alcătuită din altar, naos și pronaos, asemănătoare cu bisericile din Arbore (1503) și Reuseni (1504. Locașul de cult a fost ridicat de către
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul „Sf. Nicolae”. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile sale, cu picturi în frescă. Mănăstirea este prădată de tătari în 1574. După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc și soția sa, Candachia, au adăugat vechii biserici (după cum stă scris
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
în Moldova, iar în 1696 ajunge în posesia bedecenilor care s-au atașat de ea. Azi, cartea sfântă se păstrează la Biblioteca Centrală din București. Pictura actuală a fost încheiată pe 27 septembrie 1989 de către pictorul Nimigeanu Viorel, în tehnica frescă în vremea Pr. Bodea Ioan. Resfințirea are loc în anul 1991 de către PS episcop Irineu Bistrițeanul. Hramul sfintei biserici este „Înălțarea Domnului”. Satul Bedeciu se află în vestul județului Cluj și este situat în Munții Gilăului și dealurile domolite ce
Bedeciu, Cluj () [Corola-website/Science/300318_a_301647]
-
P.C. Vasile Moldovan, prim epitrop domnul Trif Simion, se dă în folosință biserică nouă, iar în același an cea veche este vândută pe suma de 25000 lei credincioșilor din Aghireșu. În anul 1982 s-a pictat sfanțul lăcaș, în tehnică fresco, arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului fiind I.P.S Teofil Herineanu, episcop vicar P.S. Iustinian Chira, protopop al Huedinului Petru Nicolae, paroh P.C. Pușcaș Dorel, prim epitrop domnul Vușcan Mihai, pictură a fost executată de pictorița Ceicu Gabriela Raluca din
Văleni (Călățele), Cluj () [Corola-website/Science/300362_a_301691]
-
km sud-est de municipiul Târgu Secuiesc. În satul Harale există o biserică romano-catolică construită în secolul al XV-lea și lărgită în anul 1796 în stil baroc. În 1865 biserica a fost renovată, iar în 1978 a fost descoperită o frescă. În 1899 satul a fost lovit de un incendiu. Harale a fost satul dogarilor. Satul avea o activitate economică intensă, din care o mică parte se poate observa și astăzi. Între cele două războaie mondiale lucrau aici mai mult de
Harale, Covasna () [Corola-website/Science/300377_a_301706]
-
sculptorul Anton Barbu, cel care a realizat statuia lui Ion Oblemenco din fața stadionului care îi poartă numele. Artistul de la Panaghia Ion Oblemenco, așezat în fața stadionului cu același nume, doamna Elenă Cuza, din fața ColegiuluI Național „Elenă Cuza“, Mihai Viteazul de la Calugareni, frescă bisericii din Rudari - Dolj, zeci de poezii anticomuniste, precum și multe alte opere, rămase aproape necunoscute, poartă semnătură să. Mai cunoscut poate pentru cavoul pe care și l-a construit în propria curte, pictorul și sculptorul Anton Barbu din Panaghia a
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
boieroaicei Mimi Schileru, ultima reprezentanta în sat a familiei Schileru. Moșia a fost a lui Aristică Schileru (fruntaș PNȚ Gorj, deținut împreună cu Petre Tutea la Ocnele Mari), originar din Schela, cumpărată de la fanariotul Mușc, acesta fiind de fapt ctitorul bisericii (frescele îl înfățișează împreună cu doamna să și literele sunt chirilice, dar limba e română). Biserică este declarată monument istoric. De numele lui Mușc fanariotul se leaga și denumirea care circulă printre oameni, negăsită pe nici o hartă, a cătunului Musculești, care se
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată în frescă, după canoanele bizantine, iar cea de-a doua, de după restaurare, este opera preotului C. Bârneanu, din Craiova. Biserica s-a resfințit în anul 1941, aprilie 27, de către mitropolitul Olteniei, Î.P.S. Nifon Criveanul, protoiereu al Doljului fiind Ic. Stavrofor Elefterie
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos). Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare "cumpăna" care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul. O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
Giorgione, cu care va colabora, învățând atât de mult de la acesta, încât criticii ezită, neștiind căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Palatul "Fondaco dei Tedeschi". Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru "Scuola di Sant'Antonio" din Padova și tabloul ""Cristos pe drumul Calvarului"". În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Palatul "Fondaco dei Tedeschi". Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru "Scuola di Sant'Antonio" din Padova și tabloul ""Cristos pe drumul Calvarului"". În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano știe să profite de această ocazie, înștiințează autoritățile venețiene că ar prefera
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
maya, toltecă). În secolul al XIV-lea, aztecii au fondat orașul Tenochtitlan, devenit mai târziu "Mexico-Tenochtitlan", au construit temple (în formă de piramidă cu trepte), palate împodobite cu statui de proporții uriașe și cu picturi murale. Au rămas fragmente de frescă și unele picturi de manuscrise pe foi de copaci, cuprinzând texte privitoare mai ales la prognoze meteorologice. Ceramica aztecă este variată ca formă și viu colorată. Tehnica acesteia și unele motive ornamentale sunt și azi utilizate în ceramica populară mexicană
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
ctitoria sa din Câmpulung. "„În urâta zugrăveală de pe la 1820, el apare cu o coroană înflorită, sprâncenat, oacheș, bărbos, purtând peste haină o misadă ca în portretul lui Vlad Țepeș”". Mai recent, s-a opinat că celebrul portret al domnitorului din fresca "Deisis" de la Curtea de Argeș, este tot al lui Nicolae Alexandru, și nu al lui Basarab I cum s-a crezut la început, de vreme ce Sf.Ioan Botezătorul a fost înlocuit în scenă cu Sf.Nicolae, patronul bisericii și patronimicul voievodului.
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
menționează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas și clopote în 1514. Biserica, inițial romano-catolică a primit hramul Sfânta Maria ("Marienkirche"), fapt dovedit și astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice. La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma protestantă a pătruns în Transilvania și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică-luterană
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
portalului sudic, decorate cu motive vegetale gotice, este inscripționat anul 1477 alături de personaje fantastice. Dacă aceasta este data acceptată a lucrării atunci cele cinci portaluri sunt - alături de cristelniță - un alt element original al bisericii, care a supraviețuit incendiului din 1689. Fresca Mariei deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic (15. Jh.): Pictura îi înfățișează pe Maria și pe pruncul Isus alături de Sf. Katharina și Sf. Barbara. Poziționarea unui motiv meditativ deasupra intrării corespunde cu tematicile timpanelor bisericești. În cazul
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
în relațiile politice și comerciale pe care le aveau cu orașul Sibiu. Turnul bisericii adăpostește trei clopote și un ceas, după modelul bisericii iezuiților din Piața Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub formă de frescă de către ""Grigorie zugrav, Iacobici și Ioan Zugrav"", fii preotului Radu din Rășinari, care au zugrăvit printre altele și la Mănăstirea Curtea de Argeș. În exterior biserica a fost pictată parțial. Dacă în exterior pictura este foarte bine păstrată, în interior praful și
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Cele mai timpurii dovezi ale calităților sale se găsesc într-un număr considerabil la Cortona, unde fusese trimis pe durata noviciatului său (1408-1418). Se pare că aici și-a petrecut întreaga perioadă premergătoare debutului vieții monahale. Primele lucrări executate în frescă sunt probabil cele pe care le-a pictat în mănăstirea Sf. Domenico din acest oraș, astăzi distruse. Fiind pictor de fresce, este posibil să fi lucrat sub îndrumarea sau ca ucenic al lui Gherardo Starnina. Din 1418 va reveni la
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
său (1408-1418). Se pare că aici și-a petrecut întreaga perioadă premergătoare debutului vieții monahale. Primele lucrări executate în frescă sunt probabil cele pe care le-a pictat în mănăstirea Sf. Domenico din acest oraș, astăzi distruse. Fiind pictor de fresce, este posibil să fi lucrat sub îndrumarea sau ca ucenic al lui Gherardo Starnina. Din 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
pictat în mănăstirea Sf. Domenico din acest oraș, astăzi distruse. Fiind pictor de fresce, este posibil să fi lucrat sub îndrumarea sau ca ucenic al lui Gherardo Starnina. Din 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când, împreună cu alți călugări se va muta la nou-construita mănăstire dominicană San Marco din Florența. Venirea la Florența l-a adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
a aranjat să îi fie rezervată o chilie doar pentru el în mănăstire (mai târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitul, mult reprodusa "Bunavestire", o "Maesta" cu sfinți, precum și o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieții lui Isus din Nazaret, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitul, mult reprodusa "Bunavestire", o "Maesta" cu sfinți, precum și o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieții lui Isus din Nazaret, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florența. Rezultatul va fi neobișnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
Fecioară în toată splendoarea. Astfel de picturi, cunoscute sub numele de "Sacra Conversatione", vor deveni specialitatea lui Giovanni Bellini, Perugino și Rafael. În 1445, papa Eugen al IV-lea îl va chema pe Fra Angelico la Roma, pentru a picta fresca din Cappella del Santissimo Sacramento a Bazilicii Sf. Petru, ulterior demolată de Papa Paul al III-lea. Vasari susține că în această perioadă, lui Fra Angelico i s-ar fi oferit arhiepiscopatul Florenței, de către Papa Nicolae al V-lea pe
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]