7,001 matches
-
domnule... Dumnezeu... că nu stiu cum s ava mai omagiez... că eu vin de pe lumea cealaltă... și uitați cum am ajuns, și pe lumea asta...Nu pot să mă disculpt... În totalitate... mai și scriu... știu, o s aziceți că mai și fumez, în scris... e un simplu exercițiu de scenă.... Nu am fumat niciodată... nu am dat foc la nimeni... mai am grijă și de aripile mele... mai am grijă și de penele mele... mai am grijă și de dulcețuri... mie, cine
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
de pe lumea cealaltă... și uitați cum am ajuns, și pe lumea asta...Nu pot să mă disculpt... În totalitate... mai și scriu... știu, o s aziceți că mai și fumez, în scris... e un simplu exercițiu de scenă.... Nu am fumat niciodată... nu am dat foc la nimeni... mai am grijă și de aripile mele... mai am grijă și de penele mele... mai am grijă și de dulcețuri... mie, cine mi le face, în afară... de mama... și de perechea mea
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
gând, lui Dumnezeu: Doamne, ca să îmi dai un copil, eu voi mânca toată viața mea pâine cu apă. Și totuși, nu puteam avea copii. Și mama ta mi-a spus: lasa-te de fumat. Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se stingea
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se stingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. 26 noiembrie 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
se rupe sufletul când te văd lucrând atât de târziu pe calculator. Eu am lucrat ani în șir, de dimineață, până noaptea. Până când programele mele au început să lucreze împotriva mea. Mai mult. Mai mult. Mai repede. Tot mai repede. Fumam, beam Cola, si mâncăm ciocolată. Și am ajuns o legumă. Nu mai puteam să mă îmbrac, să mă bărbieresc. Nu mai știam să scriu. Eram urmărit de securitate, si extratereștrii. Soarta campionatului mondial de fotbal era în mâinile mele. Fumam
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
Fumam, beam Cola, si mâncăm ciocolată. Și am ajuns o legumă. Nu mai puteam să mă îmbrac, să mă bărbieresc. Nu mai știam să scriu. Eram urmărit de securitate, si extratereștrii. Soarta campionatului mondial de fotbal era în mâinile mele. Fumam și tremuram de frica morții. Voiam să mă sinucid de rușine, neputința, și disperare. Televizorul și radioul îmi trimiteau mesaje că sunt eroul zilei. Că sunt stăpânul timpului. Al universului. Că sunt dictatorul istoriei. Că sunt sincronizatorul. Auzeam voci. În
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
tăceau. Încercam să reconstitui mental tabloul estival al acestui spațiu, când te arunci pe băncile de sub pomi, ca să te bucuri de răcoare și de priveliște urbană. Portarul s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Aveți un foc?“. „Nu fumez“ i-am răspuns. M-am întors către el cu o mină recunoscătoare: „Regret că nu fumez ca să vă fi servit“, mi-am spus în gând că ar fi trebuit să fie răspunsul. Prin întrebare, amenințase melancolia care mă înghițea. După ce
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
pomi, ca să te bucuri de răcoare și de priveliște urbană. Portarul s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Aveți un foc?“. „Nu fumez“ i-am răspuns. M-am întors către el cu o mină recunoscătoare: „Regret că nu fumez ca să vă fi servit“, mi-am spus în gând că ar fi trebuit să fie răspunsul. Prin întrebare, amenințase melancolia care mă înghițea. După ce am schimbat idei despre vreme, el mi-a destăinuit din preocupările lui de gospodar. L-am
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
gând, lui Dumnezeu: Doamne, ca să îmi dai un copil, eu voi mânca toată viața mea pâine cu apă. Și totuși, nu puteam avea copii. Și mama ta mi-a spus: lasa-te de fumat. Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se tingea
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se tingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. Dumnezeul nostru, în care am fost botezați, a spus: “Lăsați copiii să vină la mine, și nu-i opriți!”. Te-sm oprit eu să mergi la Biserică? Porțile
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
că un maimuțoi pe o ramură trofica. Ce s-a întâmplat? Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu mi s-ar fi părut. Această istorioara nu ar fi apărut dacă nu mi s-ar fi părut. Pe vremea aceea fumam, așa cum fumez și acum. Și mi-am zis: să analizăm darul și condițiile apariției. Poate mi-a fost teleportată de extratereștrii. Dar de ce tocmai mie ? În ce scop ? Era o posibilitate. Altă: mi-au expediat-o americanii. Se știe că
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
maimuțoi pe o ramură trofica. Ce s-a întâmplat? Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu mi s-ar fi părut. Această istorioara nu ar fi apărut dacă nu mi s-ar fi părut. Pe vremea aceea fumam, așa cum fumez și acum. Și mi-am zis: să analizăm darul și condițiile apariției. Poate mi-a fost teleportată de extratereștrii. Dar de ce tocmai mie ? În ce scop ? Era o posibilitate. Altă: mi-au expediat-o americanii. Se știe că în zilele
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
Dar dacă este o ispita? Oricum, este o ispita care nu mă afectează decât pe mine. Asta mi-ar mai lipsi, să-i spun lui nașu, care este autoritatea locului, că am primit o portocală din neant. Și apoi, eu fumam. O portocală mâncata taie pofta de fumat. Deci intenția a fost bună. Prin urmare, dracul poate fi eliminat din cauza, daca nu devine prea insistent în viitor cu drăgălășeniile. Și chiar dacă devine, pot presupune că eu mă înșel, si vinovatul este
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
prea insistent în viitor cu drăgălășeniile. Și chiar dacă devine, pot presupune că eu mă înșel, si vinovatul este un îngeraș bănuit pe nedrept de rele intenții. Pot trage concluzia că mai există cineva pe fir care dorește să nu mai fumez. Asta vreau și eu. Dar nu pot. Și pentru că simțeam nevoia să fumez, am ieșit pe coridor, imediat la dreapta, apoi pe terasa. Am tras un sfert de țigară și mi-a părut imediat rău. În condițiile în care providența
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
mă înșel, si vinovatul este un îngeraș bănuit pe nedrept de rele intenții. Pot trage concluzia că mai există cineva pe fir care dorește să nu mai fumez. Asta vreau și eu. Dar nu pot. Și pentru că simțeam nevoia să fumez, am ieșit pe coridor, imediat la dreapta, apoi pe terasa. Am tras un sfert de țigară și mi-a părut imediat rău. În condițiile în care providența dorește să mă las de fumat, eu perseverez?. Am intrat din nou în
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
de țigară și mi-a părut imediat rău. În condițiile în care providența dorește să mă las de fumat, eu perseverez?. Am intrat din nou în cameră. Șase zile cât am mai stat cuminte în locul victoriilor ratate nu am mai fumat. Uneori, se întâmplă stranietăți banale. Nu pot face distincția între realitate și simțurile cu care o percep. Viața mea este o carte pe frunze: se citește după ce nervii au intrat în pământ... Cred că El, Scriitorul, așa cum face cu viețile
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
îmi dau seama că știa ce spunea. Uneori, ceream țigări de la colegi. Alteori, culegeam chiștoace de pe jos. Limba se făcuse de iasca, plămânii mă ardeau într-una, banii curgeau pe fumuri, gâfâiam, oboseam, ziceam că o țigară mă liniștește, sau fumam ca să mă ambalez, la ce urma să fac. Fumam din neputința de a face mai mult. De ciuda pe lume? Pe mine? Mă răzbunam pe mine, pentru ce imi făcea lumea, gândeam la vremea aceea, si nu știam cum să
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
țigări de la colegi. Alteori, culegeam chiștoace de pe jos. Limba se făcuse de iasca, plămânii mă ardeau într-una, banii curgeau pe fumuri, gâfâiam, oboseam, ziceam că o țigară mă liniștește, sau fumam ca să mă ambalez, la ce urma să fac. Fumam din neputința de a face mai mult. De ciuda pe lume? Pe mine? Mă răzbunam pe mine, pentru ce imi făcea lumea, gândeam la vremea aceea, si nu știam cum să o fac mai bună? În cele din urmă, reușisem
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
urlă în tine, și tu urli, e un moment critic, o zi, două, trei, dacă îl depășești, trebuie apoi doar să te ții tare, în continuare, ei bine, reușisem, când, la o nuntă, eram cu soția, văd o tânără care fuma. Uite și la asta, îi spun soției, cum fumează. Ce frumoasă e. Și ce rău îi stă. Și a doua zi, pac. Mă apucă și pe mine, iar, fumatul. Hopa.Am luat-o de la capat.Asa că nu e bine
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
critic, o zi, două, trei, dacă îl depășești, trebuie apoi doar să te ții tare, în continuare, ei bine, reușisem, când, la o nuntă, eram cu soția, văd o tânără care fuma. Uite și la asta, îi spun soției, cum fumează. Ce frumoasă e. Și ce rău îi stă. Și a doua zi, pac. Mă apucă și pe mine, iar, fumatul. Hopa.Am luat-o de la capat.Asa că nu e bine să crezi vreodată că ești mare și tare, si
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
pentru toate virtuțile și defectele.In rest, vedeți, unii spun că fumatul nu e un defect. Nu e o peturbatie. Că e bun. Părintele Cleopa spunea despre bunătatea asta că e a Adversarului: că dacă ar fi vrut Dumnezeu să fumam, ne-ar fi făcut cu un coș, pe care să scoatem fum. Dar El, , Săracul, ne-a lăsat cu miros, si gust. Și dacă tragem pe nas și gură tutun, ajungem la concluzia împăratului Vespasian: Banii nu au miros. Nici
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
în com. Salcia, jud. Dolj. Pactul cu diavolul (fragmente), de Haralambie Grămescu De aici încolo conu Jorj nu mai știa ce să-mi facă să mă simt mai bine. A ajuns chiar să riște a-mi strecura țigara din care fuma, să trag și eu câteva fumuri (p.70-73). Conu Jorj avea în făptura lui uriașă de ogar rusesc o atare măreție încât nu m-a mirat că maiorul Enoiu chiar s-a și ținut de făgăduielile date. În înfățișarea conului
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
trage în piept fumul dulce, până la ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu Jorj un fel de ritual. Punea în el ceva magic. Începea de la tălpi și dintre degetele de la picioare, suia încet spre
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
cu care nu mai înceta să mi se tot roage de iertare. De aici încolo conu Jorj nu mai știa ce să-mi facă să mă simt mai bine. A ajuns chiar să riște a-mi strecura țigara din care fuma, să trag și eu câteva fumuri (p.70-73). Un coșmar cumplit mă obsedase zile în șir: se făcea că Alla [soția sa], la tata-bătrân la Plenița, în curtea transformată într-un fel de cocină, grohăia prin mocirla puturoasă. Dacă, în
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
loc de scuipat am ceva că un lapte, Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltețea Și-un drog scos din sânge de scroafa, noblețea. Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt în corset sub camase, Fumez numai pipe de opiu uriașe, Pe brațul meu drept tatuat-am un taur Și fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. Prin lungile, tainice, unghii vopsite, Umbrela cu cap de pisică rânjește Și nu știu de ce, cănd plimbarea-mi priește, Când
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]