2,915 matches
-
fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat cu geamurile plesnite, fără acoperiș și cu grinzile din cărbune înnegrit. Apoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în ruptul capului nu voia să se despartă de locul unde copilărise. Când rămase și ea fără vecini, nepoții din sat au venit s-o cheme la dânșii. Baba n-a mai zis nimic. A doua zi patru oameni cu furci în mâini se iviră pe acoperișul casei. începură a azvârli în ogradă snopii de paie înnegriți de stirigie, împreună cu grămezi cenușii de gunoaie. Pe un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ca ș- atunci, el se lipi de fereastră să absoarbă mirifica priveliște. Dintr-o dată vântul stătu pe sloată. Nemișcată, pluti o clipă de tăcere iar ninsoarea căzu. Pe gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o zi un flăcău străin și cere o cană cu zer că-i era sete. Pe vremea aceea la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni. Așa era de fioros, că mămăliga i-o dam în colțul furcii iar zerul i-l turnam din cel’lalt capăt de uluc. Când a văzut cum îi dam cînelui tain, flăcăul s-a mirat ș-a pus rămășag cu mine că ia cânele de lanț și cu el de lanț ocolește
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ridica în două picioare și se uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină s-o lingă. Bunică-mea, Iordăchioaia, într-un rând venise la moară și, cum era avană baba după treabă, umbla mereu cu furca-n brâu. Și, când mergea, torcea ! Numai iaca ce vine țapul lui Melinte și se uită pe fereastră înăuntru - negru și cu ochii galbeni. Când ridică baba ochii de pe fus, l-a văzut pe dracu !... A răcnit odată Iordăchioaia, iar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am tras mai aproape de ea. Mușchi minusculi dintre coaste, mușchi pe care nu eram conștientă că Îi posed, s-au pus dintr-o dată În mișcare. M-au propulsat milimetru cu milimetru peste cearșafuri. Arcurile vechi ale patului Îmi dădeau de furcă. În timp ce Încercam să avansez cu nonșalanță, ele Își vociferau Încurajările obscene. Mă aclamau, cântau de zor. Mă tot opream și porneam din nou. Era dificil. Respiram pe gură - o făceam mai Încet așa. Pe parcursul a zece minute, m-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lipsă de grație a mersului meu, pe marginea căreia comentase doctorul Luce, mă predispunea să mă alătur sexului greoi. Scheletul meu era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ași În domeniul tău, din care să alegi. Oameni cu care ai ce vorbi, nu puștani de douăzeci și trei de ani, proaspăt debarcați printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prietenei, poate că avea o amică de așternut stabilă În L.A., care să-l facă fericit când nu pleca În Europa. Din experiența ei, când un bărbat voia să-și petreacă sfârșitul de săptămână cu ea, scotea toate telefoanele din furcă, rezolva tot, găsea Întotdeauna o cale să scape de toate obligațiile. Sau poate că Matthew era cuprins de remușcări fiindcă Își Înșelase prietena de la Paris și acum se retrăgea, dintr-un simț al onoarei Întârziat. Onoare! Simțea nevoia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suni și să-i spui că ideea ta a fost bună pentru cei de la Dateline. Ești acolo? Ridică receptorul! Kitty ezită un moment, apoi se duse să răspundă. — Ken? Dar nu mai auzi decât tonul. Închisese deja. Puse receptorul În furcă, dar telefonul sună aproape instantaneu. — Alo? — Bună, sunt Bill Blitz! Probabil că greșise numărul, se gândi ea. — Bill Blitz? Nu mă mai ții minte? — Hmm... nu. — Ne-am cunoscut săptămâna trecută la Bar and Books, erai cu prietenele tale. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Valentin? Charlie? Cu inima bătând cu putere se duse să vadă cine o suna. Era colega ei de apartament, Flan. — Draga mea, vezi că sunt doi bărbați cam suspecți jos, ai grijă! zise ea, apoi Închise. Imediat ce puse receptorul În furcă, se auzi soneria. Moartă de frică, Desert Rose nu se mișca. Soneria se auzi Încă o dată, mai agresiv, acompaniată de bătăi În ușă. Puse mâna pe telefon, ca să sune la poliție. — Poliția, deschideți. Aproape că-și dori să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Gustul amar al nepăsării, al indiferenței de care dădea dovadă Carla, Îi Întări convingerea singurătății, fiind un produs al nimănui! Necăjit, ridică receptorul telefonului formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La ce bun...!” Adună, punând Într-un fel de sacoșe mai Încăpătoare hainele și lengeria fără a-i lăsă măcar cele câteva rânduri protocolare. Se urcă Într’o mașină de piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând receptorul În furcă comentă. “Sincer să fiu, nu am ideie cum se va termina acestă poveste. Nu au nici un fel de probă a vinovăției dumitale iar pentru acest motiv, procuratura a intrat În alertă...!! Dacă ar fi după mine, În momentul de față
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vreau să știi cât de mult țin la tine și vreau să mă întorc acasă. Cât mai repede. Nu pot trăi fără tine. - Nici o grabă, avem toată viața înaintea noastră, a răspuns Feifel calm și apoi a pus telefonul în furcă. În aceeași seară, spre miezul nopții, a sunat Tamara. Peste două zile a primit o telegramă de la Olga, cu textul: „Venim într-o săptămână!“. Da - Rita, Tamara, Olga! Cu ochiul interior, Feifel le vedea pe aceste trei femei tinere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou. Ne-am căsătorit imediat și acum trăiesc la Tel Aviv, cu fetițele, bineînțeles. Mulțumesc, Feifel, și iartă-mă! Datorită ție valul vieții mele s-a umplut de noroc, mulțumesc! - Pentru nimic, a mormăit Feifel uimit. Când puse receptorul în furcă, Feifel avu impresia că nu mai avea nici o greutate, că levita, ieșise pe fereastra deschisă, plutind deasupra acoperișurilor din cartierul în care locuia. Noaptea a fost blândă cu Feifel, dăruindu-i un somn bun. După cinci ore bune de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rău, dar nu vă pot ajuta, răspunse tânăra. — Dar... începu Eva și aruncă o privire pe fereastră. Părintele paroh se întorcea și tocmai urca pe cărarea din grădină, venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe coridorul spre bucătărie îi trecu prin cap că lăsase iedera acolo, în biroul preotului. Se auziră pași pe coridor. Eva se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lăsase într-un loc în care preotul nu avea cum să n-o vadă. Era îngrozitor, îngrozitor de rușinos! Eva formă numărul de pe Parkview Avenue, nr. 34, și așteptă. La celălalt capăt al firului nu-i răspunse nimeni. Puse telefonul în furcă și formă numărul de la Tehnic. în tot acest timp Eva fixa cu privirea poarta ce dădea spre curtea bisericii, în caz că preotul avea să se întoarcă. — Colegiul de Arte și Tehnologie Fenland, zise tânăra de la centrală. Tot eu sunt, zise Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici, în casă, și n-am nici o haină pe mine și... o, Doamne! Părintele paroh urca pe cărarea spre terasă. — V-am ruga să ne dați adresa, dacă se poate. Nu mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era tocmai dintre cele pe care ar fi avut chef să le pună pe lista lui cu dorințe. Reputația lui de excentric era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
profesor, îl știți tot de la Șerban Foarță? — Este posibil, aprobă Vasile în doi peri. Am făcut o concentrare împreună, în 1971, pe linele coline lugojene... Ba chiar bănui că, la telefonul pe care n-ai vrut să-l ridici din furcă, mult prea comodă Nora, lăsându-l să răsune-n gol aproape treizeci de secunde, era chiar el, care, știindu-mă aici, va fi vrut, cred, să-mi spuie nu știu ce. Se auzi a doua oară soneria... De fapt, întâia, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
EMINESCU MENDEBILUL Visez enorm, colorat în demență, am în vis senzații pe care nu le încerc niciodată în realitate. Mi-am notat sute de vise de-a lungul ultimilor zece ani, dintre care unele se repetau convulsiv, tîrîndu-mă pe sub aceleași furci caudine ale rușinii și urii și singurătății. Sigur, se spune că scriitorul pierde cu fiecare vis povestit câte un cititor, că visele plictisesc într-o povestire, fiind doar o metodă comodă și învechită de punere în abis. Rareori, într-adevăr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dădea ușa. În beznă luceau stins, verzui, mari suprafețe de sticlă, în spatele cărora întunericul parcă se coagula în forme indistincte. Gina închise ușa și pipăi peretele din dreapta, unde se afla un panou electric. Ridică o mică manetă în formă de furcă și începu să se facă din ce în ce mai multă lumină, deși nu se zărea nici aici vreo sursă. Pur și simplu, încetul cu încetul, tot ce puteam vedea căpăta de la sine formă și culoare, din ce în ce mai vii și mai precise, de parcă fiecare punct
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase și acel inexplicabil iadeș, ca o furcă de os cu care n-ai fi știut ce să faci nici dacă te-ai fi gândit o mie de ani, căci să îl rupi, cum se face de obicei, evident că nu aveai voie), nouă celorlalte ne rămânea destul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul îmbinării, începu să se miște ușor în sus și în jos. Ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]