11,568 matches
-
numără Până la o sută. În jurul ei numerele zboară, Porumbeii, Amețesc, M-am întristat... La cincisprezece ani puteam să fac orice, Râsul meu mușca din platani, Mâinile mele zburau dincolo de orizont. La douăzeci, apele dragostei erau reci. La douăzeci și cinci, a început Furtuna, valurile. Rechinul a înghițit Geamandură după geamandură. Nu suport indiferența, Această sărbătoare mereu amânată, O plimbare între mlaștină și zbor, Dragostea. Nu mă mai joc! Strigă copiii. Din volumul CÂT MAI E VREME, de Rodica Elena Lupu, Editura ANAMAROL, 2010
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
Articolele Autorului aș vrea să scriu pe un alt nor de altă culoare cu stele lucitoare părăsite de paloare dar cum să sui pe cer cu lacrimi acolo raiul desplteste patimi eu am să scobor o răzvrătire să nu ucid furtuni nici nori de ploi să pot să înfloresc o stea iar printre răsuflări de vânt să îți citesc notițe epopeea mea migrena mea desuflet în curcubeu de tunet Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 7 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
CATRENE CU MIGRENE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363521_a_364850]
-
în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Astăzi, sunt mult prea zbuciumată de gălăgia ce alungă liniștea de la porțile sufletului meu. Mi-e dor de armonie, de acele zile când, liniștea coboară lin din lumină, alungând furtuna și panica stârnite în suflet. Mi-e sufletul un porumbel călător care-și caută echilibrul, scrutând orizontul. Acea linie care unește Cerul cu Pământul și seamănă cu linia vieții, atât de întortocheată uneori. Au trecut anotimpurile peste lume, multe primăveri
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Hei , voi ce mă urmăriți din umbră, Simțiți și voi uneori , Parfumul puternic si dulce, Angelic de flori. Auziți și voi adaggio-ul ce urcă- n spirală, Trecând prin cer, prin furtună, prin nori De cremonese, uitate viori ? Cred că nu, Cred că în mintea asta ciudată-s doar eu , Și poate , doar poate ...uneori Dumnezeu ! Invidia și privirile voastre ma-apasă , Sufocandu-mă ca o pătură , aspră și groasă. Hai sa
PANTA RHEI de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363581_a_364910]
-
Acasă > Poezie > Cântec > GOTTERDAMMERUNG Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stranie vară străbătuta de-aprige vuiri de vânturi, De furtuni amețitoare izvorâte din neant. Un fior subit trezește liniștea dintre pământuri, Înnecand în nori de ceață peisajul dezolant. Melancolici de-amintirea iernilor de mult apuse, Oamenii ca niște umbre, curg pe-aleile puștii. Zile lungi înmiresmate de parfumuri dulci aduse
GOTTERDAMMERUNG de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363591_a_364920]
-
înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile visurilor... frânte de furtuna oarbă-a mândriei. Avem de pierdut... ! Moșteniri negative,trișoarele vieții, scumpe capricii Într-un cuvânt toate-acestea se numesc VICII. Din punct de vedere psihologic, viciile reprezintă Stari de dependență (ce nu vor să se dezmintă) Față de-anumite substanțe sau
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună, De-i soare blând sau stelele-s de gheață Eu nu te las, mi-ești datină străbună, Alintul, dorul, cântul ce-mi dă viață! Chiar dac-ar fi să ratăcesc prin lume Ți-aud chemarea-n murmur de verbine Căsuța
AŞTEAPTĂ-MĂ, MEREU MĂ-NTORC LA TINE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362306_a_363635]
-
a plecat bradul haihui Până-n vârful muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n cale, Dincolo de munți, la poale, Pe o înverzită vale. Iar salcâmul, măi să fie ! Între-un deal și o câmpie, Lângă tufele de vie. Când furtuna se stârnește, Pe cine aprig izbește Și de moarte îl rănește ? Pe cel ce mai jos s-a pus ? Nuuu ! Pe-acela ce s-a dus De-a ajuns la stele, sus ! Referință Bibliografică: Salcâmul, stejarul și bradul / Gheorghe Vicol
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
fereastră Când lupii urlă în amurg pe deal De frica mă pătrunde pân-la oase Iubirea ta mi-e liniștit liman. Iubirea ta m-alintă și m-adună La pieptul tău când grele patimi ard Pe soare cald sau vreme de furtună Iubirea ta mi-e locul cel mai drag. Iubirea ta mă strigă dimineața Cănd soarele apare printre ramuri Iar când sărutul tău mi-alintă fața Iubirea ta mi-e flori de gheață-n geamuri. Iubirea ta mi-e zi și
IUBIREA TA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362330_a_363659]
-
au pătruns, prin fluctuațile vremilor, și cântece de mesaj înfiripat odată cu steaua de pe Kremlin, ea a avut întotdeauna capacitatea de a releva lumii o creație de dominație a universului sonor prin valoare melodică, în primul rând. Nici tunetul mării în furtună nu spintecă văzduhul muzicii mondiale așa cum o face ciclopeanurile coruri rusești, măiastre. Incredibile aceste coruri, acapela ori cu acompaniament de orchestre ample, olimpiane, s-ar putea zice, de un electism impunător în muzica mondială! În vechea sa istorie, muzica Rusiei
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
toate acestea ceva în comun cu politicul? Nu! Dar politicul ar trebui să aibă cu ele! Câte pătimiri umane și-ar mai stinge intensitatea dacă în fața celui în impas s-ar ivi un umăr, în adâncul inimii sale cuprinse de furtuna supărării și dezolării o vorbă calmă, încurajatoare, în privirea ochilor săi umbriți de urât un chip frumos, peste asperitățile vieții sale, mângâierea îmbrățișării unui om săritor să apere, să ajute să clădească binele din faptele sale...! Pe astfel de oameni
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
a neamului meu, crezând că aici voi găsi liniștea sacră ce obligă să îngenunchezi și să te rogi în tăcere. Dar, câtă dezamăgire!..În fața altarului Trecutului nostru, acolo unde trebuia să fie sacralitatea luminoasă, de unde să primim energia continuității prin furtuna necruțătorului Timp, niște slujitori ai Istoriei noastre se bălăcăreau ca la ușa cortului, aruncându-și în față jigniri și porecle. Unii, care se considerau „istorici specialiști”, îi porecleau pe ceilalți, spunându-le „dacologi protocroniști” și „dacomani”. Iar aceștia din urmă
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
-ntr-o dungă. PÂRTII ALBE "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!" ( Mihai Eminescu ) Ne-am săturat de aprigele griuri, Ajunge cât ne-am înecat în ploaie. Decât împotmolirea în noroaie, Mai bine-ar fi pe sănii sau pe schiuri. Furtunile prea mult ne încovoaie Și ne alungă-n tristele pustiuri, Fără culori, desene sau crochiuri, Prea neagră e atunci a vieții foaie. Doar iarna ne mai luminează nopți și zile, Cu pârtii albe ce ne duc departe, Ne pune să
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CARE VÂNT? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 948 din 05 august 2013 Toate Articolele Autorului CARE VÂNT? Care vânt a declanșat furtună? Scoțându-te din dulcea visare? Fiind cu tristețea împreună, Iar acum nu mai ai stare? Ce fel de Soare te-a dezghețat? Aducându-ți în suflet licăriri? Și care Stea te-a încântat, Aducându-ți in ochi sclipiri? Lasă-ți
CARE VÂNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362464_a_363793]
-
rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună, De-i soare blând sau ... Citește mai mult Așteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine! Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă,Cu îngerii țesând lumină purăPictând pe roata vremii de mătasăComori pierdute-n timp, uitate-n zgură...Așteaptă-mă, cu poarta
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
ce se scutur' pe rondouriCu flori de suflet veșnice, perene.Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plângeCu lacrime cerești în miez de noapteCând nesfârșirea timpului mă strângeîn vise dragi și în parfum de șoapte...Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună,De-i soare blând sau ... IV. DOAR INIMA DE MAMĂ!, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. Doar inima de mamă! Ce mare-i e menirea! O inimă de mamă! Cu dăruire sfântă, pe-
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
spunea: „Ușurința de a picta a artistului ne poate descumpăni, cineva ar spune că pictează așa de ușor și de rapid de parca ar zbura", sau: Fiecare buchet pictat ne trimite la o stare de spirit, liniște, provocare, admirație, nostalgie, neliniște, furtună lăuntrică, scenografie, artificiu, inocență". Admirația pentru pânzele sale i-au smuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte de caldă apreciere considerând că sunt: "tablouri luminoase, vitale, cu tușe în cascade, ecouri și vârtejuri, precum Van Gogh"... „pânzele artistului sunt remarcabile prin învălmașeala
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
în tabere provizorii prin pădurile de frontieră. ȘAPTE ARMATE formate din peste șaptezeci și șapte de divizii, complet pregătite pentru declanșarea războiului! Această amplasare de armate sovietice la frontiera de vest era deja terminată, fiind prima parte a planului ofensiv Furtuna, când planul german Barbarosa era doar pe hârtie și Victor Suvorov punctează: „Forțe gigantice au fost concentrate pentru o lovitură asupra Germaniei și României. Or și singură, lovitura asupra României ar fi fost fatală pentru Germania” (pag. 305) Să luam
ELIBERATORUL POPOARELOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362447_a_363776]
-
tine, mamă!). Poeta iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: să fim buni /” (Acasă). În felul acesta a hotărât să intre pe ogorul culturii române, cu respect pentru limba poporului și a locului în care
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Că-n timp va fi mai bine Fără tine, fără noi Taci și speri că într-o zi Soarele-mi va răsări Sufletul-mi va încălzi Dar tu...... tu nu ști Că peste mine Ploaia stă să vină Vreme rece, furtuni, ninsori Ce inima întreagă O va transforma-n sloi Tu nu vezi, nu vrei să vezi Ale mele lacrimi, Îs așezate-n ale vieții foi Ca adevărate săgeți Ce vor iubirea-mi să ucidă Care-o simt și este în
TACI de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362492_a_363821]
-
pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar ce folos că timpul își urmează Rutina sa de secole, în van, Când inima-nghețată nu vibrează Nici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
mormântul? O! Dacă ai ști cât de trist și funest se respiră pe drumul spre lepădarea de sine! Ce dovadă poate fi mai grăitoare, decât strigătul corăbierilor condamnați la un timp al negării, în apele tulburi ale victoriei: “ cine seamănă furtună se adună într-o singură tăcere și pietrele nu vor mai putea povesti...” (din volumul "Jertfă de seară" - în curs de apariție) 2 dec. 2013 Referință Bibliografică: Un timp al negării... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070
UN TIMP AL NEGĂRII... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362504_a_363833]
-
cu cel terestru: „Universul mi-e leagăn de dor și visare”, dar, fără să uite de acesta, ea se întoarce cu picioarele pe pământ: „Răvășită mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet ...mister” (Răvășire). Ea și-a ales drept crez sacru Iubirea, dorind să-i fie un festin continuu: „iubirea/ Să-mi fie de-a pururi al vieții festin” (Răvășire). În
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
plecați. În Ardeal dorul e mai intens, iubirea e mai aprigă, toate lucrurile sunt așezate parcă altfel, cu alte rânduieli și pe alte temeiuri: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: să fim buni .// E-o liniște care-aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
lumină blândă. Ceea ce rezultă e un balsam de cuvinte bun de tămăduit răni vechi și noi, de trezit la viață și la creație de orice fel. Însă nu o dată, natura, în corespondență intimă cu sentimentele umane, se înăsprește, ploaia amenință, furtuna domină. Sufletul e răvășit. Dar pentru că structura intimă este pozitivă, poeta așteaptă cu încredere raza de soare să încălzească din nou și cerul să se însenineze: „Plouă și cerul se scurge spre noi/ Mă biciue aprig rafale de vânt/ Alunec
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]