2,926 matches
-
598 sau Messier 33, este o galaxie spirală de tip SA(s)cd aparținând Grupului Local și situată în Triunghiul. Este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Fără îndoială, satelit al Galaxiei Andromeda, distanța sa față de Soarele nostru este puțin cunoscută, fiind măsurată la 2,4 milioane de ani lumină, 730 de kiloparseci, potrivit lucrărilor din 2005 până la 3,1 de milioane de ani lumină, 960 de kiloparseci în 2006 , valorile cele
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
de ani lumină, 730 de kiloparseci, potrivit lucrărilor din 2005 până la 3,1 de milioane de ani lumină, 960 de kiloparseci în 2006 , valorile cele mai recente care au fost publicate fiind apropiate de cele din 2006 care situau această galaxie la circa 2,8 milioane de ani lumină, 850 de kiloparseci. Este a treia galaxie cea mai masivă din grupul local, după galaxia Andromeda și Calea Lactee, și în fața Marelui Nor al lui Magellan; cu o masă evaluată la 60 de
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
de ani lumină, 960 de kiloparseci în 2006 , valorile cele mai recente care au fost publicate fiind apropiate de cele din 2006 care situau această galaxie la circa 2,8 milioane de ani lumină, 850 de kiloparseci. Este a treia galaxie cea mai masivă din grupul local, după galaxia Andromeda și Calea Lactee, și în fața Marelui Nor al lui Magellan; cu o masă evaluată la 60 de miliarde de mase solare, ea nu reprezintă decât 5% din masa galaxiei Andromeda, materia întunecată
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
valorile cele mai recente care au fost publicate fiind apropiate de cele din 2006 care situau această galaxie la circa 2,8 milioane de ani lumină, 850 de kiloparseci. Este a treia galaxie cea mai masivă din grupul local, după galaxia Andromeda și Calea Lactee, și în fața Marelui Nor al lui Magellan; cu o masă evaluată la 60 de miliarde de mase solare, ea nu reprezintă decât 5% din masa galaxiei Andromeda, materia întunecată constituind 85% din această masă . Catalogată pentru prima
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
Este a treia galaxie cea mai masivă din grupul local, după galaxia Andromeda și Calea Lactee, și în fața Marelui Nor al lui Magellan; cu o masă evaluată la 60 de miliarde de mase solare, ea nu reprezintă decât 5% din masa galaxiei Andromeda, materia întunecată constituind 85% din această masă . Catalogată pentru prima dată de Charles Messier în 1764, galaxia Triunghiului fusese probabil observată mai înainte, fiind vizibilă cu ochiul liber când condițiile sunt potrivite. Studiul său astronomic a început cel târziu
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
Nor al lui Magellan; cu o masă evaluată la 60 de miliarde de mase solare, ea nu reprezintă decât 5% din masa galaxiei Andromeda, materia întunecată constituind 85% din această masă . Catalogată pentru prima dată de Charles Messier în 1764, galaxia Triunghiului fusese probabil observată mai înainte, fiind vizibilă cu ochiul liber când condițiile sunt potrivite. Studiul său astronomic a început cel târziu la mijlocul secolului al XIX-lea, deoarece William Parson, al treilea conte de Rosse, sugerase din 1850 că structura
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
fusese probabil observată mai înainte, fiind vizibilă cu ochiul liber când condițiile sunt potrivite. Studiul său astronomic a început cel târziu la mijlocul secolului al XIX-lea, deoarece William Parson, al treilea conte de Rosse, sugerase din 1850 că structura acestei galaxii prezenta spirale. Această galaxie a fost probabil descoperită înainte de 1654 de Hodierna, discipol al lui Galileo Galilei, care a grupat-o, se pare, împreună cu roiul deschis NGC 752. A fost redescoperită la 25 august 1764 de Charles Messier care a
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
înainte, fiind vizibilă cu ochiul liber când condițiile sunt potrivite. Studiul său astronomic a început cel târziu la mijlocul secolului al XIX-lea, deoarece William Parson, al treilea conte de Rosse, sugerase din 1850 că structura acestei galaxii prezenta spirale. Această galaxie a fost probabil descoperită înainte de 1654 de Hodierna, discipol al lui Galileo Galilei, care a grupat-o, se pare, împreună cu roiul deschis NGC 752. A fost redescoperită la 25 august 1764 de Charles Messier care a catalogat-o sub numele
Galaxia Triunghiului () [Corola-website/Science/312102_a_313431]
-
sau M83 (sau NGC 5236) este o galaxie spirală intermediară de tip SABc, situată în constelația Hidra, și descoperită la 23 februarie 1752, la Capul Bunei Speranțe, de către abatele Nicolas-Louis de la Caille. M83 a fost catalogată ca intermediar între galaxia normală și galaxia barată, de către astronomul Gérard de
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
sau M83 (sau NGC 5236) este o galaxie spirală intermediară de tip SABc, situată în constelația Hidra, și descoperită la 23 februarie 1752, la Capul Bunei Speranțe, de către abatele Nicolas-Louis de la Caille. M83 a fost catalogată ca intermediar între galaxia normală și galaxia barată, de către astronomul Gérard de Vaucouleurs, adică SAB(s)c în clasificarea sa. Ea posedă brațe spirale bine marcate care-i oferă o puternică impresie de mișcare. Colorația nodurilor sale este albastră sau roșie. este una dintre
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
sau NGC 5236) este o galaxie spirală intermediară de tip SABc, situată în constelația Hidra, și descoperită la 23 februarie 1752, la Capul Bunei Speranțe, de către abatele Nicolas-Louis de la Caille. M83 a fost catalogată ca intermediar între galaxia normală și galaxia barată, de către astronomul Gérard de Vaucouleurs, adică SAB(s)c în clasificarea sa. Ea posedă brațe spirale bine marcate care-i oferă o puternică impresie de mișcare. Colorația nodurilor sale este albastră sau roșie. este una dintre galaxiile cele mai
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
normală și galaxia barată, de către astronomul Gérard de Vaucouleurs, adică SAB(s)c în clasificarea sa. Ea posedă brațe spirale bine marcate care-i oferă o puternică impresie de mișcare. Colorația nodurilor sale este albastră sau roșie. este una dintre galaxiile cele mai luminoase de pe cerul nocturn; se poate vedea la circa 18° sud de steaua strălucitoare Spica, puțin mai la nord de stelele care reprezintă capul Centaurului, fiind vizibilă chiar cu ajutorul unui binoclu de putere medie - mică, pe un cer
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
telescop cu apertura de 150mm o arată ca o pată nebuloasă fără o formă bine definită, în care nucleul ocupă o poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se găsește într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se găsește într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale, cum este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia se află destul de jos deasupra orizontului. Perioada cea mai bună
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se găsește într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale, cum este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia se află destul de jos deasupra orizontului. Perioada cea mai bună pentru observarea galaxiei este cuprinsă între martie și iulie. Pierre Mechain a descoperit această galaxie în 1780, însă Nicolas Louis de Lacaille o observase în timpul șederii sale la Capul Bunei
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale, cum este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia se află destul de jos deasupra orizontului. Perioada cea mai bună pentru observarea galaxiei este cuprinsă între martie și iulie. Pierre Mechain a descoperit această galaxie în 1780, însă Nicolas Louis de Lacaille o observase în timpul șederii sale la Capul Bunei Speranțe, la 23 februarie 1752; a semnalat-o colegului său Charles Messier, care
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia se află destul de jos deasupra orizontului. Perioada cea mai bună pentru observarea galaxiei este cuprinsă între martie și iulie. Pierre Mechain a descoperit această galaxie în 1780, însă Nicolas Louis de Lacaille o observase în timpul șederii sale la Capul Bunei Speranțe, la 23 februarie 1752; a semnalat-o colegului său Charles Messier, care a adăugat-o cu numărul 83, în catalogul său, în martie 1781
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
Antropomorfismul irepresibil se observă la grădinarul care vorbește cu plantele lui, la jucătorul compulsiv care "simte" că mașina lui de monezi o să alinieze "pere" pe linie, la filozoful care vede o intenționalitate în existența conștiinței, la astrofizicianul care vorbește de "galaxii canibale" și chiar la sociobiologul care vorbește despre "gena egoistă". Ipoteza inteligenței sociale a fost confirmată experimental la om. Leda Cosmides, psiholog cognitivist și John Tobby antropolog cognitivist au demonstrat că procesele cognitive la baza atenției, comunicării, memoriei, învățării, raționării
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
2" de-a lungul a zece zile consecutive între 18 și 28 decembrie 1995. Regiunea este atât de mică încât doar câteva stele din Calea Lactee se văd în direcția ei; astfel, aproape toate cele 3000 de obiecte din imagine sunt galaxii, unele dintre ele printre cele mai tinere și mai depărtate galaxii cunoscute. Deoarece a dezvăluit un număr atât de mare de galaxii foarte tinere, imaginea HDF a devenit o imagine de referință în studiul istoriei vechi a universului, și a
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
28 decembrie 1995. Regiunea este atât de mică încât doar câteva stele din Calea Lactee se văd în direcția ei; astfel, aproape toate cele 3000 de obiecte din imagine sunt galaxii, unele dintre ele printre cele mai tinere și mai depărtate galaxii cunoscute. Deoarece a dezvăluit un număr atât de mare de galaxii foarte tinere, imaginea HDF a devenit o imagine de referință în studiul istoriei vechi a universului, și a fost sursa a aproximativ 400 de lucrări știintifice după realizarea ei
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
stele din Calea Lactee se văd în direcția ei; astfel, aproape toate cele 3000 de obiecte din imagine sunt galaxii, unele dintre ele printre cele mai tinere și mai depărtate galaxii cunoscute. Deoarece a dezvăluit un număr atât de mare de galaxii foarte tinere, imaginea HDF a devenit o imagine de referință în studiul istoriei vechi a universului, și a fost sursa a aproximativ 400 de lucrări știintifice după realizarea ei. La trei ani după ce s-au efectuat observațiile ce au dat
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
de observații. Imaginea HUDF este cea mai detaliată imagine astronomică realizată vreodată în lungimi de undă vizibile. Unul din scopurile-cheie ale astronomilor care au proiectat telescopul spațial Hubble era cel de a îi folosi înalta rezoluție optică pentru a studia galaxii îndepărtate la un nivel de detaliu imposibil de obținut de la sol. Aflat deasupra atmosferei, Hubble nu suferă din cauza strălucirii atmosferei, fapt ce îi permite să obțină imagini în domeniul vizibil și al ultravioletelor, imagini ce nu pot fi obținute de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
optice de corecție adaptive de calitate în domeniul vizibil, telescoapele terestre de ar putea deveni competitive). Deși oglinda telescopului suferea aberație de sfericitate când telescopul a fost construit în 1990, acesta putea să fie folosit pentru a obține imagini ale galaxiilor îndepărtate de calitate superioară celor ce puteau fi obținute anterior. Deoarece drumul luminii de la galaxiile cele mai îndepărtate până la Pământ durează miliarde de ani, ele apar în imagini așa cum erau ele acum câteva miliarde de ani; astfel, extinderea ariei de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
competitive). Deși oglinda telescopului suferea aberație de sfericitate când telescopul a fost construit în 1990, acesta putea să fie folosit pentru a obține imagini ale galaxiilor îndepărtate de calitate superioară celor ce puteau fi obținute anterior. Deoarece drumul luminii de la galaxiile cele mai îndepărtate până la Pământ durează miliarde de ani, ele apar în imagini așa cum erau ele acum câteva miliarde de ani; astfel, extinderea ariei de cuprindere a acestor cercetări până la galaxii din ce în ce mai îndepărtate permite o înțelegere mai bună a evoluției
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
ce puteau fi obținute anterior. Deoarece drumul luminii de la galaxiile cele mai îndepărtate până la Pământ durează miliarde de ani, ele apar în imagini așa cum erau ele acum câteva miliarde de ani; astfel, extinderea ariei de cuprindere a acestor cercetări până la galaxii din ce în ce mai îndepărtate permite o înțelegere mai bună a evoluției acestora. După ce aberația de sfericitate a fost corectată în timpul misiunii STS-61 a navetei spațiale în 1993, dispozitivele telescopului, acum excelente, de aciziție de imagini au fost folosite pentru a studia galaxii
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]