2,575 matches
-
probabil îl mai văd furișându-se pe pavajele care-l conduceau spre cele trei locuri cu destinații precise, de parcă neîndurătoarele Parce i-ar fi stabilit cu exactitate capetele de drum, unul la Radio, altul la Tipografie, celălalt și ultimul spre garsoniera sărăcăcioasă de pe "Cuza Vodă", ticsită de ziare și reviste. Micile eseuri rostite la microfon, între două strănuturi cu multe scuze față de fidelii lui ascultători, sau scrise cu cerneală prelinsă pe placa de plumb erau toată averea lui, una pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
stihuri, amicul nostru își devoalează tot mai limpede structura-i de functor, de sincategorem, de conjunctor. Începusem să-l percep astfel încă de pe la finea lui 1979... * * * ... Atunci voi fi făcut cunoștință cu el, mergînd eu într-o vizită vicinală cătră garsoniera vasiliuană (a lui Lucian Vasiliu n. red.) de pe Corabia Nebunilor din Cartierul Popular al Nicolinei. De pe atunci poseda Aurel o mulțime de cunoștințe, masculine + feminine, platonice sau intelectuale, și coresponda cu o groază de lume: fetișoare, eleve de liceu, studente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aceea, Liviu Cangeopol, Dorin Spineanu, Lucian Vasiliu și Măritul de mine. Holtei: adică inși momentan liberi și apți să-și deie obolul la jocuri societale de tipul bîzei, fazanului, șepticului, lecturii presei literare, ascultatului Europei Slobode. Întrunirile aveau loc în garsonierele de pe Corabia Nebună, din Cartierul Latrin al Nicolinei, sau în Casa lui Cang de pe Moara de Vînt... (Luca Pițu, La Cafeneaua hermeneutică, București, Nemira, 1998) CORESPONDENȚĂ AUREL DUMITRAȘCU GELLU DORIAN (1980-1990) 1980 Borca, 16 noiembrie 1980 Te salut, Gellu! Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce-a scris Alboiu (George n. red.)! Nu am deschis de luni de zile un "Luceafărul". Adrian mi-a zis ceva, într-o noapte, acum zece zile, cînd am jucat șah cu el toată noaptea, cu căciulile în cap, în garsoniera (celebră) 45. Da, ai făcut bine că mi-ai trimis tăietura aceea pentru Adrian! I-o voi da! Antologia aceea e "subțire". Adrian este evident mai bun decît toți ceilalți, însă a-l compara cu ăia înseamnă a nu spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de aici. Am făcut un drum la P. Neamț, recent. Pe 8-9 martie. M-am văzut cu Adrian și cu Sava. Am stat puțin (la Tg. Neamț). Cu Radu am stat mai mult. Apoi am stat cu Raveca într-o garsonieră. Nu știam că e atît de plăcută cînd face dragoste. Mi-am mai adus cărți, dar nu am timp să le citesc pe toate acum. Încă n-am trimis lucrările acelea la facultate, le voi trimite în aceste zile! Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
spre cartierul în care locuia aleasa inimii sale cu părinții. 8. FAȚĂ ÎN FAȚĂ Tata a intrat într-o curte dreptunghiulară, mărginită pe laturile lungi de două șiruri de locuințe cu câte un etaj. Aceste locuințe erau, de fapt, niște garsoniere prevăzute cu o bucătărie, o baie și o cameră, adică un dormitor. Desigur că nu cei cu dare de mână închiriau asemenea spații de locuit. Aici își făceau veacul cele două ființe: mama și fiica, după ce, din cauza unui accident la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și... lasă un gol imens lângă noi, dar mai ales în noi... (Galați, 2003) Emil Manu L-am găzduit pe Ion Caraion în modesta mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat la 6 ani închisoare și confiscarea averii. ... după evenimentele din Decembrie '89, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat"... Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene I
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a răzbunat pe trupul lui slăbit și i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveția, la Lousanne. După întoarcerea sa de la Canal, eu l-am găzduit în modesta mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat și eu, la 6 ani de închisoare și confiscarea averii. Caraion a fost condamnat la moarte pentru o infracțiune cu titlul "trădare de patrie". I s-a completat rechizitoriul și cu alte acuze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
privească strada, forfota; amintirile veneau de-a valma. Mi-a povestit despre copilărie, a plecat apoi în război, cum l-a cunoscut pe Ion Caraion și câte a pătimit din cauza prieteniei cu el, cum îl găzduise mai târziu în micuța garsonieră, anii petrecuți în pușcărie, despre cărți și prietenii literare. Și câte și mai câte. Îl priveam. Vocea se subția, adus de umeri, poetul obosise. Știam că trebuie să plec, aș mai fi avut atâtea întrebări. "Maestre, ce gânduri aveți acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vale, reflectoarele unui helicopter militar pieptănau coama pădurii pustii. De-acum era întuneric beznă. Și ce i-aș fi spus lui Kimball? Am înlemnit din nou când am realizat că voiam să-l rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light, cam la un kilometru de universitate, unde se găsesc o serie de bungalouri din cărămidă ocupate de studenții care nu locuiesc în campus și o parcare mare străjuită de pini. Mașina ei nu va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce se înalță deasupra, iar mirosul de frunze arse va invada aerul în timp ce vei reflecta asupra zilei care a trecut mult prea rapid. Vei parca în locul ei vacant și te vei da jos din Porsche și vei observa că luminile garsonierei sunt stinse, singurul zgomot fiind cel al cucuvaielor și al coioților rătăciți pe dealurile din Sherman Oaks, ieșind din peșterile lor și aruncându-se asupra ochiurilor de apă, iar peste tot te va însoți mireasma constantă a Pacificului. Vei ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
regulă în lacrimi în ceea ce o privea Jayne și într-o stare de neajutorare sfâșietoare în ce mă privea, m-am abținut și n-am pomenit de telefonul primit din partea secretarei lui Harrison Ford atunci când mă aflam în parcarea din fața garsonierei lui Aimee Light, sfătuindu-mă că „era în interesul tuturor părților interesate“ (am remarcat noua limbă de lemn din Hollywood) dacă puteam ajunge acolo vineri după-amiaza. Cu o voce monotonă de stafie i-am spus că voi telefona mâine ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
singura mea sursă de orientare. De-acum trăiam cu un tânăr sculptor pe numele de Mike Graves (care era cu vreo doisprezece ani mai tânăr decât mine) și uneori stătea și el în apartamentul de pe Strada 13, iar alteori în garsoniera lui din Williamsburg. M-am pomenit în această relație fără să știu ce fac sau de ce aveam nevoie și m-am gândit că și el simțea același lucru, sau cel puțin am sperat că asta simțea. Avea un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Galați, de unde venea, dintr-un tată plutonier-major, și cum era o iarnă grea și „avea bagaje multe”, m-am oferit să-i car geamantanele a doua zi dimineață la Gara de Nord. Drept „recompensă”, Tita m-a invitat în mica ei garsonieră pe care o ocupa într-un imobil de pe bulevard, vis-a-vis de Gazeta..., unde, la primul etaj, ocupau un apartament amicii ei literari, Paul Anghel și regizoarea Malvina Urșianu - mi-a oferit ceai și mi-a pus discurile ei preferate. Tita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, într-adevăr, câteva ore până am ajuns la „Curtea de Argeș” ne-a uimit cu vocabularul și informațiile sale culturale de excepție, ne-a invitat pentru a doua zi s-o vizităm - să-i vizităm, am înțeles că locuiau împreună în garsoniera ei, pe care o primise de curând în „blocul Carlton”, lângă restaurantul „Dunărea”. A doua zi, la Gazeta..., i-am alertat pe „amici” că întâlnisem „un individ” din generația noastră, lucrează se pare la serviciul de presă al Ambasadei Americane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
una dintre laturile grădinii au fost construite de noi două locuințe, una pentru șofer și soție, a doua pentru tehnicieni; sunt ca două apartamente. În clădirea principală, la etaj se află apartamentul șefului de misiune, biroul său, complexul S-4, garsoniera primului colaborator, adică locuința dumneavoastră, biroul și garsoniera mea; la parter, sunt birourile și saloanele de protocol, care au și ieșire pe o terasă interioară și spre parc. Aprovizionarea cotidiană cum ne-o asigurăm? Avem la circa zece minute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
noi două locuințe, una pentru șofer și soție, a doua pentru tehnicieni; sunt ca două apartamente. În clădirea principală, la etaj se află apartamentul șefului de misiune, biroul său, complexul S-4, garsoniera primului colaborator, adică locuința dumneavoastră, biroul și garsoniera mea; la parter, sunt birourile și saloanele de protocol, care au și ieșire pe o terasă interioară și spre parc. Aprovizionarea cotidiană cum ne-o asigurăm? Avem la circa zece minute de ambasadă un magazin bine aprovizionat cu produse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită că: "De curând, s-a întâmplat să fiu silit să schimb iar orașul și casa. Acum locuiesc la București, bineînțeles, tot cu chirie, într-o garsonieră atât de strâmtă încât, zău, nu prea încap în ea, mai ales în diminețile când sunt fericit și îmi cresc din umeri un fel de aripi, iar sufletul și el sporește, îmi iese din piept, se înalță ca planta din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o zi norocoasă, căci întâlnirea cu tine a reactivat boema creatoare de la Echinox, cu interminabile discuții și glume despre poezie și lumea literară a anilor '80, pe care le aveam bătând frumoasa Piatră în lung și în lat sau în garsoniera ta dintr-un bloc de nefamiliști. Boema noastră era o formă de rezistență la încercarea de comunizare a gândirii și de aservire a creației de către regimul Ceaușescu pe care îl detestam împreună. Cu regretatul nostru prieten, Aurel Dumitrașcu, făcusem deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu era în situația neplăcută de-a nu avea unde locui, fiind bucureștean, în timp ce Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Cezar Baltag și subsemnatul, adică cei cu „identități provinciale“, epuizaserăm aproape toate posibilitățile de găzduire temporară în București - pe la amicii posesori de garsoniere, pe la rubedeniile din Capitală (cine avea), pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire accesul nocturn în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de PCR. Acolo a obținut un doctorat în Drept Internațional. Necazurile și bucuriile familiei Nastase Din punct de vedere financiar, Marin și Adrian Nastase au prosperat. În primul rând, siau cumpărat locuința la aceeasi adresa: tatăl - un apartament; fiul - o garsonieră în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (și la etajul I), București. Este o stradă perpendicular pe Dorobanți, pe partea dreaptă, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanți. Dintr-o cerere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Sigur că e o slujbă ingrată, da’ și popa și doctoru’ n-au la fel? Am dat și pe datorie, nu să-i cer buletinu’, mergem pe încredere. Mai fac mulți bancuri. Mi-a zis cineva am și io o garsonieră colo-n cimitir, să-mi faci sicriu acuma din vreme că-l țin în pod. Lasă, măi nene, vii și-ți iei unu’ proaspăt! Bine că n-a mai trecut pe la mine de-atunci. Înseamnă că n-a murit! 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]