16,377 matches
-
de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de pete și brăzdați de riduri și de cicatrice. Margaret n-a fost În stare să găsească nici o expresie pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai uita la el! Nu Întoarce capul! Privește drept Înainte! A Încercat să rămână cu ochii fixați la grindina tălpilor de pe parbriz, dar nu s-a putut stăpâni și s-a Întors să se mai uite la cel de dincolo de geam, la banderola roș-albă și la limba lui roz, presărată cu pete negre. Între timp, Își descheiase nasturii cămășii și lăsase să se vadă un soi de X scrijelit cu stângăcie pe pieptul lui cu oase proeminente. Rana nu se cicatrizase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându-se, nu se poate să nu vină. Ce vrei, trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai cosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată, parcă ocupase de când lumea spațiile acelea. Bănuia că o frapează pe Carmina și gândul parcă îi dădea aripi, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acasă". Aici toate erau la fel, ce reconfortant, cărțile vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt pungulițe cu ficat de pui. Pe urmă mi-am amintit dintr-odată de iarnă, de frig, deși nu era nici iarnă nici frig, m-am gândit că poate s-a mutat într-un apartament nou și vrea să chituiască geamurile ca să nu se infiltreze vântul. Era ploaie de vară, termometrul indica 25 de grade iar ea se gândea deja la frig. Asta mi-a creat un sentiment de tristețe, de groază. Mă simt nepregătită să înfrunt din nou iarna, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment dat se trezi. Lăsă geamul în jos. Mașina staționa. Se aflau într-o pădure, de undeva de aproape venea un miros plăcut de apă. Era noapte. Astă seară n-aș fi reușit să mai plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, o îndemnă, du-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă problema partajului. Ovidiu nu-și luase decât hainele, magnetofonul, aparatul de fotografiat, cortul și alte câteva obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra celor mai neimportante nereguli, îmi era mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi către una dintre ferestrele de la etaj. Bătea soarele în geamul acela de-ți lua ochii. Era amiază. Își înăbuși un oftat și o luă vitejește de-a lungul aleii cu tei. Trecutul e trecut și nu se mai întoarce. Începu să vorbească despre cazul care-l adusese pe Dimitrie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
succes, auditoriului i se strângea sufletul, pur și simplu Acum își voia chipul lipsit de riduri, dar era cumplit de greu să se abțină, mușchii faciali se mișcau singuri fără nici o comandă, și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai plăcută, în parc, pe terasa unei cofetării, în tovărășia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu i se poate opune, că se afla în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]