3,149 matches
-
amănunte din À rebours al lui Huysmans, confundând pe Des Esseintes cu Dorian Gray. Sorin A. m-a privit cu ironie. Doi și cu doi fac cinci: n-o iubesc, dar sunt gelos. Înseamnă că Încep s-o iubesc din gelozie. (seara) E ger. Plecăm undeva cu mașina. Ea vrea să mă ducă nu știu unde. Nu sunt atent. Accept să mergem oriunde. Sunt ca un mecanism Întors. Gheață, alunecuș, ne-am certat azi. Am hotărât să divorțăm. Are ochii ficși. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între noi era reperabilă de acum În clasă, creând izolarea noastră specială În masa amorfă, ca un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva la care ei nu aveau acces; exista un ghiduș al clasei, un prichindel (se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În piept, fugind glonț până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa că își mai puse două pliculețe. Sachs privi mâinile abile ale Karei și apoi le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte, iar oja de culoare neagră strălucea. Avu un ușor acces de gelozie, pe care îl înăbuși imediat. - Știi ce este iluzionismul? o întrerupse Kara din reverie. - David Copperfield, răspunse Sachs. Houdini. - Copperfield, da. Houdini, nu - era un artist al evadărilor. Iluzionismul e diferit total de prestidigitație. De exemplu... Kara ținu între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme cu veritabilă admirație, sau gelozie. Bărbatul profită de zarva iscată. - Vino să mă vezi, șopti el apropiindu-și buzele foarte mult de urechea Micului Houdini. Ai multe de învățat, iar eu sunt persoana cea mai potrivită de la care să înveți. Băiatul păstră adresa iluzionistului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cum redau cuvintele și expresiile fetei și semitrezirea ei în prezența acelui omuleț - Warren. Warren. Da - aveam de-a face cu o provocare. Nu se putea să fie singura persoană capabilă să-i provoace o reacție, nu? Doar nu simțeam gelozie, nu? - mai degrabă o mică provocare pentru mândria mea de bărbat: nu, mă gândeam eu, nu se poate ca doar tu, un bărbat tânăr, să poți aprinde acea lumină micuță în ochii ei. Și în următoarele zile și în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în ambele părți. El a început să se miște în josul străzii, răspunzându-mi util la salut cu un „Noapte bună, domnule Thornton“ între timp. Am văzut cum expresia lui Stacey se relaxează un pic, producându-mi o mică înțepătură de gelozie când a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă apropiam. Purta o rochie cu dungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nici nu se pune problema ca eu să o părăsesc vreodată pe Stacey în vreun fel, desigur, dar eram și mai reticent în a o lăsa cu cineva care o făcuse negreșit fericită. Nu că s-ar fi pus problema geloziei sexuale- este demonstrabil și absolut faptul că, din acest punct de vedere, Crystal nu reprezintă o amenințare -, dar sunt gelos pe fiecare zâmbet pe care i-l inspiră și pe fiecare cuvânt cald pe care îl scoate de la ea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scris doar “ Cred că l-ai trimis din greșală altcuiva.” și a semnat cu o față zâmbitoare. Un emoticon! Era o insultă prea mare ca să o descrie în cuvinte și ea a regretat imediat toată chestia. Nicio întrebare plină de gelozie despre cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre neglijeul sexy sau despre (presupusa) viitoare călătorie în sudul Franței. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Trecuseră aproape două luni de la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și nu cumva a născut și Mia Ferrari tot la voi? Era o poză cu ea În Daily Mailul de azi. Era la o premieră și era slabă ca o scândură. Prietena mea, Fi, tocmai a născut și ardea de gelozie. Oare ce se Întâmplă la spitalul ăsta de toate pacientele ies din spital așa de slabe după atât de puțin timp de la naștere? Fac genuflexiuni când sunt În travaliu sau le dați un leac pentru slăbire instant? Asta voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia naștere decât atunci când ia naștere gelozia; gelozia, ea ne revelează iubirea. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie de un bărbat sau un bărbat de o femeie, nu-și dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia naștere decât atunci când ia naștere gelozia; gelozia, ea ne revelează iubirea. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie de un bărbat sau un bărbat de o femeie, nu-și dau seama că sunt, nu-și spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia naștere decât atunci când ia naștere gelozia; gelozia, ea ne revelează iubirea. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie de un bărbat sau un bărbat de o femeie, nu-și dau seama că sunt, nu-și spun lor înșile că sunt, adică nu se îndrăgostesc cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu bine de ce anume, nu era decât inocența. Și întrebarea ei: „Și femeia aia?“, gelozie, nu-i așa, gelozie? Probabil iubirea nu ia naștere decât atunci când ia naștere gelozia; gelozia, ea ne revelează iubirea. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie de un bărbat sau un bărbat de o femeie, nu-și dau seama că sunt, nu-și spun lor înșile că sunt, adică nu se îndrăgostesc cu adevărat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să cred că, după speranțele pe care te-am făcut să le nutrești, nu ești geloasă? Dac-ați ști, don Augusto, cum și-n ce familie am crescut, ați înțelege că, deși sunt tinerică, sunt departe de povestea asta cu gelozia. Noi, cele din lumea mea... — Taci din gură! Cum vreți. Dar vă repet, femeia aia vă înșală. Dacă n-ar fi așa, și dacă dumneavoastră ați iubi-o și v-ar plăcea și ea, ce mi-aș putea dori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeie e când bărbatu-său îi pune rație la mâncat, la-mbrăcat și la altele de soiul ăsta, la lux; dar dac-o lasă să cheltuiască după pofta inimii... Totuși, dacă are și copii cu el... — Dacă are copii, ce? — Adevărata gelozie de la copii vine, domnișorule. Adevărul e că o mamă nu suportă altă mamă sau ca altă femeie să devină mamă; o mamă nu permite să iei de la gura copiilor ei pentru alți copii sau pentru altă femeie. Dacă însă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din clasa voastră? — În clasa noastră? Eh! Noi nu ne permitem anumite luxuri... — Și ce numești tu luxuri? — Lucrurile pe care le vezi la teatru și le citești în romane... — Dar bine, omule, puține crime dintre cele numite pasionale, din gelozie, nu au loc în clasa voastră...! — Eh! Din cauză că... derbedeii ăia se duc la teatru și citesc romane, altminteri... — Altminteri, ce? — Tuturora ne place, domnișorule, să jucăm câte un rol, și nimeni nu e cine e, ci e cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei, și-n ziua aceea toate măruntaiele mi s-au răscolit, am suferit cum nu mai suferisem până atunci și mi s-a părut că-mi pierd mințile și sunt gata să-mi iau viața. Până atunci încă nu simțisem gelozia, cea mai brutală dintre gelozii. Rana din suflet, care părea cicatrizată, s-a redeschis și sângera..., sângera foc! Mai bine de doi ani trăisem cu soția mea, cu propria mea soție, și nimic! Iar acum, hoțul acela...! Mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toate măruntaiele mi s-au răscolit, am suferit cum nu mai suferisem până atunci și mi s-a părut că-mi pierd mințile și sunt gata să-mi iau viața. Până atunci încă nu simțisem gelozia, cea mai brutală dintre gelozii. Rana din suflet, care părea cicatrizată, s-a redeschis și sângera..., sângera foc! Mai bine de doi ani trăisem cu soția mea, cu propria mea soție, și nimic! Iar acum, hoțul acela...! Mi-am imaginat că soția mea se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar ea, ascultându-mă, tremura. Și cred că am molipsit-o de gelozia mea furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai târziu și pe alt drum. Și anume, într-o bună zi, stând amândoi cu fetița, eu o țineam pe genunchi și-i spuneam povești, și-o sărutam, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acele priviri care dezvelesc sufletul, ni le-am văzut goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiul ei să aibă parte de-o căsătorie bună. Și-acum, în prejma căsătoriei cu Eugenia, îl chinuia și mai mult ceea ce-i spusese Mauricio cum că avea s-o ducă cu el pe Rosario. Se simțea gelos, simțea o gelozie furioasă, și turba că lăsase să treacă prilejul arătându-se ridicol în ochii fetișcanei. „Acum își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casa mea, nimeni nu ne va despărți.“ Intră în casă și nici nu se pomeni bine-năuntru, că-n suflet i se dezlănțui furtuna ascunsă sub calmul aparent. Îl invadă un sentiment în care se confundau tristețea, o tristețe amară, gelozia, furia, spaima, ura, iubirea, mila, disprețul și, mai presus de toate, rușinea, o enormă rușine, și conștiința teribilă a situației ridicole în care se afla. — M-a ucis! - îi spuse Liduvinei. — Cine? — Ea. Și se închise în dormitor. Și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să i se pară uneori o nedreptate strigătoare la cer, aproape o boală crudă care afecta jumătate din umanitate și o expunea degradării și umilințelor de care cealaltă jumătate era cruțată. Alteori, dimpotrivă, se trezea În el un fel de gelozie vagă, o senzație de lipsă sau de pierdere, de parcă ar fi fost privat de un dar misterios, care le permitea lor să stabilească legături tainice cu lumea În modul cel mai simplu cu putință, dar care lui Îi era interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând o mână moale și mângâind deschizătura pijamalei lui care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea lui mirare, o milă adâncă pentru omul acesta corect, harnic, care te făcea să te gândești la un animal de povară, care muncea zile și nopți la rând În fața calculatorului său, căutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de șapte-opt ani, fiica ei probabil, care Încerca s-o consoleze repetând Întruna: „N-a făcut asta intenționat“. În acea clipă cuvintele „intenție, intenție bună, intenție rea, fără intenție“ i se părură păstrătoarele tainelor universului: viață și moarte, singurătate, dorință, gelozie, minunile luminii, pădurile, munții, câmpiile și apele - oare există sau nu o intenție În prezența lor? Există sau nu o intenție În asemănarea primară dintre tine și șopârlă, dintre frunza de viță și forma mâinii umane? Există sau nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]