56,083 matches
-
artistice(...) ale cărui sentimente de admirație pentru regimul din Germania și le-a manifestat (sic) zgomotos prin localurile capitalei!" Articolașul "dat anonim", inaugurează, fără să o știe, lungul drum al turnătoriei și al mediocrației în cinematografia românească. În publicistica de gen a anilor '50, autorul descifrează, cu ironie, "o desăvîrșită unitate ideologică și lexicală". Pentru că trebuie să dăm un nume, să spunem Florica Șelmaru: " Dacă cineva întreabă: este Viața învinge un ajutor în îndeplinirea planului cincinal? i se poate răspunde din
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
geniu"...?) Tot în anii '50, la un alt capitol pîndit de nenoroc al filmului românesc (scenariul), "începe epoca scenariștilor omnipotenți, scenariștii nomenclaturii, care își vor face, timp de decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de nume, la un moment dat, în "Istorie" apare, tot fără nume, un personaj episodic, atacat violent de autor: "După o școlarizare universitară obnubilată de reforma
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
nici un impact asupra societății, și n-ar fi trezit reacții, uneori nervoase sau doar "agasate". Are dreptate Mihnea Berindei să considere revista "cea mai constantă realizare a G.D.S. De altfel, după cunoștința mea, nu există o altă publicație de acest gen care să fi rezistat - cel puțin la București - din 1990 până astăzi. Și a rezistat în principal pe cont propriu, cu multe sacrificii și cu foarte puțin sprijin exterior. Își menține de ani de zile un tiraj apreciabil pentru un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
într-ale literaturii. În fine, ultima particularitate a Whitbread-ului este că, dacă inițial cărțile intrate în competiție sînt împărțite pe bine-știutele categorii - poezie, proză, non-fiction și literatură pentru copii-, în ultimul stadiu întrecerea nu mai ține seama de distincții de gen sau de convenții de vîrstă. Sînt judecate laolaltă cîștigătorii fiecăreia dintre categoriile de mai sus - cea mai bună carte de poezie, cel mai bun roman, etc. - iar învingătorul se cheamă că e o valoare trans-generică. Lesne de închipuit euforia celui
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
-se în Italia, iar după revoluție s-a întors în România. Aici, vede locuri pe care nu le-a mai văzut de multă vreme și retrăiește momente din viața sa păstrate în amintire. Procesul de rememorare dezvoltă diverse interferențe, de genul celor care apar în propagarea undelor radio. Fostul procuror se confundă uneori pe sine cu pretorul roman Philippus Barbarius, a cărui biografie a cunoscut-o pe cale livrescă, pe vremea când se afla la Roma. De asemenea, faptele și opiniile lui
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
al senzualității. În mod surprinzător, în episoadele desprinse parcă din Boccaccio, sexualitatea este la fel de elegant reprezentată ca în cele de o desăvârșită decență. își spune cuvântul aici simțul artistic al prozatorului, care nu lasă nimic netransfigurat. O adevărată capodoperă a genului este, de exemplu, istoria dezvirginării tânărului Cezar Zdrăfculescu de către o angajată a bordelului Femina, Elisaveta. încântată de anatomia clientului ei, Elisaveta își face datoria cu pasiune și le cheamă la un moment dat, entuziasmată, și pe celelalte prostituate să vadă
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
știință de a conduce textul, destul de rară - cel puțin la noi? (Să fie oare la mijloc școala nemțească a vecinilor, care îmbogățește și catalizează, așa cum credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen de alchimie în primă instanță nespectaculoasă, servită prompt de bunăstarea evidentă a informației culturale. Poate că prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
prefața antologiei - Romanian Poetry: A Sketch for a Portrait (Poezia românească. Schiță de portret) - în care Gabriel Stănescu include, pe lângă precizări utile (ca acelea referitoare la impactul sovietizării forțate asupra literaturii) și o serie de clișee, locuri comune, poncife, de genul prea des pomenitei remarci a lui Vasile Alecsandri - "Românul s-a născut poet" - care nu știm cum li se pare cititorilor străini, dar indiscutabil, nu sună prea bine în urechile celor care au întâlnit-o ani de-a rândul în
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
artiști, ar trebui făcute cîteva observații elementare pornind de la o privire proaspătă și de la o analiză amănunțită a operei. în ceea ce-l privește pe Ressu, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de pictura și de personalitatea sa, acest gen de observații nu a fost formulat explicit niciodată. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
Alex. Ștefănescu Un don Quijote al dramaturgiei Cad regimuri, se schimbă guverne, instituțiile culturale trec prin tot felul de crize, dar Iosif Naghiu continuă să scrie teatru. Ar continua probabil să scrie chiar și dacă genul n-ar mai interesa pe nimeni. Devotamentul său se manifestă nu numai la masa de scris, ci și în viața publică, prin susținerea tinerilor dramaturgi, participarea la dezbateri televizate, prezența la premiere etc. Argumentele despre inevitabilul declin al teatrului într-
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
îndrăznelile anunțurilor mai mult sau mai puțin matrimoniale, desemnările neoficiale ale cartierelor și zonelor bucureștene, pitorescul remarcabil și stilul hibrid al anunțurilor vrăjitorești, strategiile persuasive preluate de la publicitatea propriu-zisă etc. Reluînd acum, după o anumită pauză, trecerea în revistă a genului, pentru a înregistra eventuale noutăți (folosind paginile de mică publicitate din ultimele luni din "Evenimentul zilei" și "Libertatea"), observ persistența adjectivelor european și occidental, în contexte în care contează nu atît rigoarea plasării geografice, cît valoarea apreciativă ("mașini europene", "cîștiguri
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
-uri, liceana de atunci, zăludă, boccie și, de parcă toate astea n-ar fi ajuns, cu un aparat dentar care o face delicios de hidoasă! Altminteri, filmul în sine nu spune lucruri pe care să nu le fi arhiștiut din cultissimile genului (semnate, în anii '80, de John Hughes) sau din rubedeniile lor nouăzeciste (Un liceu periculos, Liceenele din Beverly Hills sau Două tipe păguboase). Ca și Drew, Christian Slater a produs executiv Jaf în timpul potopului, iar asta se vede: actorul practic
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
Vlad Massaci după Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de forțe figurate exclusiv în alb și negru, eclerajul dă relief aparte partiturilor actoricești. Abisala
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu semnat de Vasile Nicolescu, reprezintă unul dintre actele cele mai banale ale recuperării în
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
făcut-o dintr-o adversitate lipsită de temei: au făcut-o pentru că fair-play-ul înnăscut al britanicilor era contrariat, zi de zi și în proporție de masă, de veștile care veneau dinspre România. Țară a violențelor și a barbariilor, a mega-escrocheriilor gen "Caritas", a corupției cvasi-oficializate, pe plan intern, si a duplicitarismelor puerile, pe plan extern, e limpede de ce adepții clarității și ai directetii, care sunt englezii, nu și-au făcut complexe din a ne comunica de la obraz: "No, thanks!" A fost
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
seducătoarea efervescenta a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoaptă și strigatul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plătica se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vietii însăși. Iar în această diversitate a manifestărilor, a experiențelor nemijlocite și a actelor simbolice, un loc privilegiat, evident, în afară componenței literar-narative, îl are vizualitatea sau, mai exact
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
n-a exagerat prea tare). Merită să-l citam pe Martin Scorsese, care a văzut în moartea lui Kubrick "o pierdere incalculabila pentru cinema. Fiecare film al lui strălucea că un far. Cu Dr. Folamour, aproape că a inventat un gen, cel al comediei negre. Cu 2001 - Odiseea spațială a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetică punk. Cu Barry Lindon a reușit să creeze ceva atît de extraordinar și de misterios și de profund sensibil, încît
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
au putut vedea inedite din anii ^30 (filmele lui Maxu Weibang, maestrul "horrorului"chinez), primele opt pelicule ale lui John Woo (majoritatea, comedii) alături de o secțiune riguroasă din tot ce au făcut cinematografiile Extremului Orient în ultimii doi-trei ani, toate genurile reunite (inclusiv cel erotic)! Directorul artistic al "Udineincontri" a fost Derek Elley, critic la celebra revista americană "Variety" și, chiar dacă John Woo însuși n-a putut veni, fiind ocupat să termine Misiune: imposibilă 2, fanii acestui cinema au fost regalați
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrila e "menită nu doar a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea și o intransigenta morală născătoare de iritări și polemici. Fără să se bucure de privilegii și onoruri, fără să aibă parte măcar de un post pe masura valorii sale, constrîns la izolarea provinciala, Gheorghe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
pare scăldat într-o misterioasă lumină roșie, ca în laboratorul unui fotograf. Putem presupune că în această lumină scriitorul developează mai bine semnificațiile unor întâmplări de altădată. Dar mai putem presupune că este vorba chiar de amurgul românului istoric, ca gen. Biografie de echinoxist Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946 la Buhusi, în familia unui muncitor. A urmat cursurile Liceului militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, pe care le-a absolvit în 1964. Apoi, însă, a studiat
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
poet al generației ^70, membru fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
Radu Lupu. Cantul sau revelează un univers spiritual bazat pe o cultură a stilurilor celor mai diverse, de la muzică baroca, de la Bach și până la contemporani, la muzică secolului nostru, de la recitalul solistic, de la introspecția, de la rostirea intimă prilejuita de frecventarea genurilor camerale, și până la marele spectacol în care pianul apare în compania organismului orchestral. Cultură, înțelegere, comunicare personalizată, înțelepciunea trăirii intru muzică...; este portretul acestui consistent artist ce lasă o urmă inconfundabila în viață muzicală a deceniilor din urmă. Care sunt
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
corespunde acțiunilor sale de dupa ajungerea la putere. Iar ceea ce observa e că n-a făcut decât să scape de un mincinos și de un profitor pentru a aduce în locul lui altul! După ani buni în care considerentele sprijinitorilor pedeseristi, de genul: Îi votăm tot pe ăștia, pentru că și-au făcut plinul, iar acum se vor gândi și la noi!" mi s-ar părut absolut idioate, astăzi încep să le pricep subtilitatea: erau hoți, dar erau hoții noștri! Rupt în egală măsură
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
să pară funcționale toate detaliile, chiar dacă nu există nici o regulă și nici un test în stare să ne spună de ce se întîmplă așa. Ficțiune înseamnă ca si cum literatura utilizează limba în acest regim al părelnicului. A doua remarcă se referă la istoria genurilor pe care Lodge le compară sub raport lingvistic. Să precizez, înainte de a o schiță, ca principial, ficțiunea nu a fost (nu poate fi) decît de două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
este o carte care se citește pe nerăsuflate. Și asta nu neapărat pentru latura de "scandal" pe care o implică într-un fel ideea de interviu. Senzaționalul este oricum unul "soft" în lumea culturală și nu întrunește exigențele devoratorilor de gen din alte domenii. Curiozitatea firească față de personalitate este satisfăcută aici după toate regulile bunei-cuviințe, ceea ce nu exclude însă reacțiile de uimire, haz, indignare sau melancolie. Interviurile realizate de Romulus Diaconescu au apărut în revistă craioveana Ramuri în intervalul 1992-1998 și
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]