3,543 matches
-
tatăl meu. Sunetele lor erau ca o naștere grea ce se petrece toată viața, ca o polenizare între humă, lumină și noapte. Carul parcă mergea singur fără tatăl meu; noi, prin ploaia neagră, semănam ca un deal de oameni mergător. GLEZNELE ROȘII După ce a deschis fereastra, largul dimineții l-a luat captiv către țărmurile unde gleznele roșii, de veacuri, tulbură apele. Ea, ziua întreagă, s-a nevoit a repara lacătul; a scos cuiele în care fecioarele singurătății și-au pus veșmintele
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
o polenizare între humă, lumină și noapte. Carul parcă mergea singur fără tatăl meu; noi, prin ploaia neagră, semănam ca un deal de oameni mergător. GLEZNELE ROȘII După ce a deschis fereastra, largul dimineții l-a luat captiv către țărmurile unde gleznele roșii, de veacuri, tulbură apele. Ea, ziua întreagă, s-a nevoit a repara lacătul; a scos cuiele în care fecioarele singurătății și-au pus veșmintele, dezbrăcându-se toată noaptea. Odată cu înserarea, niște mâini ca de fosfor, parcă ieșeau de sub grinzile
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne lutul moale precum acel de sub căprioara ucisă... Veneam să te mai văd, după clipele de zenit și de prăpăd, dar și de secetă și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim mai mulți ani într-
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu sîrg, Topindu-le nainte să dispară, Blînd absorbită de gelosul Demiurg. Ci numai eu mă-mpiedec în miresme, Doar să-ți sărut pios finele-ți glezne...
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]
-
Emil Brumaru Nu isc pricini să-ți tulbur cu miresme Trupul prelins din creștet pîn' la glezne, Ci-ți dau o inimă pe ea c-o gheară. I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
ce separă, �n tăiere, minus de plus și,-n 8 ale iernii, mă bucur de șalul, de pacea de după al treilea război mondial, întorc ceasul substanțial pe care iarna, în dansul sălbatic al morții și-al vieții, mi l-a-nnodat la glezne mesagerul o dată pe an, îți bat în fereastră la masa de sub icoană, îți fac apoi scrisori și le las împrăștiate de vânt doar una găsită, la drumul mare, de un copil a fost citită pe litere, cu glasul lui "unde
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
-n lumină bătut de-o rafală de grindină - un orb străveziu mut, anodin și absurd ca o Grecie fără piatră, ca un dumnezeu fără fiu. Fregata Un sac (probabil gol) legat la gură și abandonat pe țărm nu departe de glezna monstruoasă a unei macarale. un sicriu legat cu o funie de un catarg. luna oglindindu-se-n apa murdară și mâncată de psoriazis a cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul aplauzelor, număra pînă la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau de aplauzele prelungite care anunțau pauza cînd țîșnise, ca
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
muți asemeni vaselor de lut Sub pământul nou Răvășit de cizmele cuceritorilor care trec prin imperii Fără să mai lase urme Suntem aproximația fricii și măsura erorilor Nu mai știm nici rugi nici blesteme Nici locul unde ne-am înfășurat glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie să putem mișca lucrurile Doar cu privirea
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
Emil Brumaru Era spre seară. Mai putea Să-și ducă sufletul în spate? Picioarele slăbite-abia Lipeau pe praf tălpile late. Dar gleznele-i vibrau subțiri! I le-ngrijea roua de cînd, Printre șerpi, arbori și zefiri, Carnea și-a rupt și, surîzînd, în truda și în joaca sa, A strîns de jos razele sparte. Era spre seară. Mai putea Să-și ducă
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15842_a_17167]
-
acum, e pentru că doarme și șoarecele lîngă el. 25 aprilie. este paștele. a venit mama lui, iar el s-a trîntit în genunchi și-apoi pe burtă. s-a rugat cu vorbe imposibil de reprodus. apoi a mușcat-o de gleznă, iar ea a fugit urlînd. totuși, sub fusta ei s-a cuibărit o poftă grea. ochiul lui de bivol ieșise afară de tot și ne-am zbătut două ceasuri să i-l vîrîm la loc. La un timp, Duhul Sfînt a
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
și numai din ele și viermele va crește și-l vor mesteca pînă vor obosi de tot vor uita de viermele celălalt își vor înfășura pe gît mîinile "cu unghiile tăiate direct din carne" își vor strînge cu "creierul neted" gleznele pînă se vor sfărîma în zeci de oase din care va curge mult lichid feroviar vor pătrunde cartierele imense de la marginea orașului cu sexul bolnav, vor iubi fără obiect vor fi triste cînd ușile se vor închide în urmă și
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
Pământ la Cer, Să împlinești Lucrarea începută-n rai Cu bucuria unui suflet viu întors înăuntru ca un ochi Strălucitor în afară. Perseu împăratul pășește Pe Calea Laptelui în lumina ei Capul său e împodobit cu coif Aripi are la glezne. Ca Mielul ce-i vrednic să rupă Cele șapte sigilii Ca cel ce vine asupra Popoarelor ce s-au lepădat de credință. în mâna împăratului este Capul retezat al gorgonei Meduza Ce poartă în frunte steaua cu nume urât "Al
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o mai văd n (din Glorie anonimă, volum în curs de apariție)
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
Emil Brumaru Cînd m-am uitat în urmă, nu erai, Tu, înger păzitor. Nici înainte. Și deodată mi-a trecut prin minte Că sînt lăsat în grija oamenilor, vai! Pe-acest pămînt! Dar caldă, albă, blîndă, Învăluită-n cîrlionți, cu glezna-n rouă, Te-ai îndreptat spre mine, pe din două Să ne hrănim c-o floare care cîntă Petală cu petală viața dulce, Femeia mea cu coapsa-n veci lin frîntă De o plăcere grea, ce-o să ne culce Alături
Cînd m-am uitat în urmă, nu erai… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6864_a_8189]
-
în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același gest zvîcnit și silnic, iscat parcă dintr-o laxitate inexplicabilă a unor glezne prea astenice ca să poată înfrînge presiunea aerului. Și mergînd așa alături de mine, preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din priviri, regăseam cîmpul de forță și farmec ce emana dinspre ea, un cîmp ce împrumuta oricărui bărbat ajuns în fața
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul lovește țara de s-aude zăbala de aur cum sparge smalțul de cobalt al zorilor; cu nările-i aspre sprehuie etherul într-o roire de mii de
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l țin la distanță. N-aș risca să-l lovesc, ar putea sări bucățele din încrustăturile lemnului. Asta m-ar mâhni peste măsură, nu mai găsești sidef în București. Sunt nevoit să mă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
pe trup să te mișune; E-o mare greșeală de suflet Să ridici pîn’ la gură o piatră: S-ar muia în trecutul tău umed, Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne. E-o mare, oh, mare greșeală, Deși ți se pare-așa lesne, Să umbli, prin lumea mea, goală...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6561_a_7886]
-
e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ani. Sunt convinsă că vă simțiți profund ofensat că vă răspund în spațiul acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească: "pe pământ sunt doar până la glezne/ și chiar dacă sunt scund/ dacă mă înalt pe vârfuri/ lovesc cu capul îngerii în fund". Inutil să vă amintesc că Euridice a fost femeie și că Nietzsche nu obișnuia să înjure. Iată o strofă: "ca un Euridice palid în oglinzi
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
2005, dorind să contribuie la ajutorarea oamenilor săraci din Thailanda și din întreaga lume. Câștigătoare a cinci turnee de Mare Șlem în 2002, ea a fost nevoită să-și întrerupă activitatea competițională din cauza numeroaselor accidentări și a intervențiilor chirurgicale la gleznele ambelor picioare. În 1996 a devenit cea mai tânără învingătoare la Wimbledon, unde a cucerit titlul în proba de dublu feminin. În 1997, la 16 ani, a ajuns cea mai tânără câștigătoare a unui turneu individual de Mare Șlem (Australian
Agenda2004-50-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283161_a_284490]