3,612 matches
-
nu te interesau deloc Grady și Constable. - Erau niște elemente din decor, piste greșite, ca să vă păcălesc pe voi, recunoscu el. - Cei din Sfatul Patrioților nu vor fi prea fericiți din cauza asta, mormăi Sellitto. Arătând cu capul spre cătușele din jurul gleznelor, criminalul spuse: - Aș zice că e cea mai puțin importantă dintre grijile mele, nu crezi? Știind însă de ce e în stare Constable și ceilalți din Sfat, Rhyme nu era prea sigur de asta. Bell îi făcu semn cu capul Magicianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mulțumită lui Iisus și familiei mele sunt acum în convalescență. Deja când tastez mesaju’ ăsta, mâinile îmi sunt mai aproape de corp și chiar pot vedea tastatura din poala mea fără să mă chinuiesc. Mi s-a micșorat și umflătura de la glezne. Am trecut de la a întreba dacă trebuie să mi se examineze creierul la a ști că ăsta e lucrul cel mai important pe care l-am făcut pentru sănătatea mea. Vino-aici, Stacey! Treci de Partea Cealaltă- n-o să regreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de zile de când era cu Duncan, dar în seara asta părea să fie altfel. — Scumpo, sunt sigură că nu-i decât... — A cunoscut pe altcineva. — Ce-a făcut? Leigh lăsă brațele să-i cadă pe lângă corp, apoi se lăsă pe glezne. — Scuze, dă-mi voie să reformulez: eu i-am adus pe cineva. — Ce naiba spui tu acolo? Îți amintești că i-am luat un abonament la Clay când a împlinit treizeci și unu de ani fiindcă era disperat să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câteva minute până ce au fost preparate și servite băuturile, după care fetele s-au așezat; Emmy și Adriana tolănite pe canapea; Leigh cu picioarele încrucișate pe podea. — Deci, spune-ne ce s-a întâmplat, zise Leigh punând o mână pe glezna lui Emmy. Nu te grăbi și povestește-ne tot. Emmy oftă și, pentru prima dată de când venise, părea că nu mai are putere să plângâ. Nu sunt prea multe de spus. Ea e absolut superbă — adică dezgustător de drăguță. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În sacoșă nu era decât o singură sticlă cu un lichid albastru electric în ea. — Ai luat Gatorade în loc de apă? — Nu e Gatorade, querida. Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din blană de nurcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Toby. Astea chiar își imaginau că ea n-are altceva de făcut decât să stea și să aștepte să sune telefonul? — Plictisitor! croncăni Otis. Mare plictiseală! Se așezase pe glezna Adrianei acoperită cu pătura și o privea în timp ce ea se uita la televizor. — Bine, bine, era doar o reclamă. Haide, uite. Începe din nou. Otis își roti capul spre televizor și începu să se uite foarte concentrat la serialul The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hîrtie. Ținîndu-se de braț, ele se loviră de grila radiatorului Packard-ului și trecură pe lîngă geamul lui Jim, lovind În parbriz cu mîinile lor mici și strigînd obscenități. Sute de fete de bar eurasiatice, În haine de blană pînă la glezne, ședeau În șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii se tîrguiau cu perechile de cehi și polonzi de vîrstă mijlocie, Îmbrăcați În haine curate, peticite, care Încercau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aproape că se scufundase. Se apucă de bara de la tribord și se cățără pe punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătălia de la Poitiers și că l-au luat pe rege și pe fiul lui prizonieri. Dar n-ai reținut cum Îl cheamă pe rege. Stai În fața colii albe de hârtie. E goală. Te uiți la sânii lui Bădilă și la gleznele ei. Ea scrie de zor. Sânii ei sunt frumoși. Deasupra tablei negre stau cei șapte. Prezidiul P.M.R. Te privesc când duios, când ironic. Cei mai duioși sunt Alexandru Bârlădeanu și Alexandru Drăghici. Pe amândoi Îi cheamă Sandu. Ei nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul e verde, scris cu negru și auriu, cerul este, natural albastru, sunteți tineri, prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe care l-a prins, puiul de șarpe doarme În bidonul de apă, doarme Bitancu cu bocancii În noroi până la gleznă și cu arma Între picioare. „Cât Îi fii tu, să nu dai arma din mână, mai bine mort, să nu dai arma din mână, să n-o lași!” și Bitancu ține minte ce l-a Învățat moșu’ lui Tinu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de dușumea, dar aterizase șui. Cumva piciorul Îi ajunsese sub ea. Când Încercă să-l Întindă se schimonosi de durere. Observă și că era acoperit cu umplutură de salvie și ceapă. — De fapt, nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa Sylvia care era „doctorul“ casei, puse diagnosticul „entorsă gravă“ și Îi Înfășură glezna cu gheață. Restul zilei de Crăciun, Ruby și-o petrecu pe canapea lângă Ronnie cu piciorul pus pe măsuță. La un moment dat, Ruby și Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-l Întindă se schimonosi de durere. Observă și că era acoperit cu umplutură de salvie și ceapă. — De fapt, nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa Sylvia care era „doctorul“ casei, puse diagnosticul „entorsă gravă“ și Îi Înfășură glezna cu gheață. Restul zilei de Crăciun, Ruby și-o petrecu pe canapea lângă Ronnie cu piciorul pus pe măsuță. La un moment dat, Ruby și Ronnie au avut nevoie la baie În același timp. Phil spuse că, privindu-le cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se pare? Ca de-obicei, Ruby nu plănuia să deschidă magazinul decât după prima săptămână din luna ianuarie. Oamenii care cumpărau de la Les Sprogs plecau În vacanță Înainte de Crăciun și nu se Întorceau decât cel devreme pe 5 ianuarie. Din moment ce glezna Îi era umflată și-o durea groaznic de rău și nu putea să calce cu ea sau să conducă, era destul de recunoscătoare pentru timpul liber. De Anul Nou se duse cu taxiul la Chanel și la Craig. Cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu știu câte alte rude și, chiar dacă o asiguraseră că nu-i deranja, Ruby tot simțea că s-ar putea să se simtă În plus. Mai fusese invitată și la o serie de petreceri, dar din moment ce Încă mai suspina după Sam și glezna o durea oribil, nu prea avea chef. Hotărî că o seară liniștită Între prieteni era exact de ce avea nevoie acum. Chanel și Craig Încă mai aveau grijă de Alfie. Hannah se hotărâse că nu-l mai vroia Înapoi și cuplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și cum vede legea lucrurile. Atunci, legea trebuie să-și pună ochelari. Ruby o strânse prietenește de umăr. — Hai să mergem jos să mai bem o cafea. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Ruby și-a petrecut următoarele câteva zile odihnindu-și glezna, care Începuse să se umfle din nou pentru că se sprijinise prea mult pe ea și prea devreme. Își petrecea timpul citind și uitându-se la emisiuni tâmpite la televizor. Din când În când, se ridica de pe canapea ca să se târască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe lateral și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alergat, respir cu gura deschisă, în timp ce ploaia mi se scurge pe față. Am un balon roșu în mână. Ce mică este, strânsă în corpul ei ud leoarcă, cu picioarele albe întinse pe trepte, într-o percehe de cizme scurte până la glezne, lucind din cauza apei. E grozav s-o regăsesc, e minunat. Pare mai tânără. Pare o fetiță bolnavă. Pare o sfântă. Apa îi șterge trăsăturile. Nu-i rămân decât ochii. Două bălți strălucitoare care mă scrutează în timp ce rimelul negru îi curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai rău decât restul. M-am gândit la pașii ei, la efortul pe care-l făcea umblând, trăind, la mica ei tenacitate care nu-i servise la nimic. Ultimul lucru pe care l-am mângâiat din ea a fost o gleznă. Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda durerii de la gleznă. Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
răspundea: Nu, mă duc la o orgie. Și se Întreba cum de-l lăsase pe taică-său să-l lege de femeia asta. Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un jet subțire de apă maronie. Sarcina lui Fima era să coboare panta În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]