9,375 matches
-
intențiile tale? murmură Dante. Dar celălalt parcă nu Îl auzise. Îl Înșfăcă de brațe, strângându-l cu putere. - Dumneata ești În posesia cheii de la poarta aceea! strigă el, părând disperat. Cedează-mi-o mie și te voi face părtaș la gloria mea! Pentru o clipă, Dante avu senzația că filosoful Înnebunise. Ochii Îi erau dilatați. Cu o smucitură se eliberă din prinsoare, dându-se Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un mare monument clădit În aparență pentru a celebra, iar În realitate pentru a ascunde crima. Asta proiectase Arrigo? Să se Încoroneze În acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice la infinit gloria, eternizând-o Într-o extremă repetiție a identicului? Cu un fior, Dante Întrezări nebunia dinapoia acelui plan: Nero pusese să i se clădească un tron care urma mișcarea soarelui. Arrigo ar fi vrut să fie el Însuși soarele, nemișcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Îi cârmuia drumul. Poate că Marcello avea dreptate: exista o potecă Încrustată În viața fiecăruia, iar să trăiască nu Însemna decât să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și puncte dansa printre flăcările migrenei. Începu să parcurgă cu degetul arătător acele semne care Îi determinau destinul. Până la pătrarul malefic al lui Jupiter, unde Marcello citise vestea exilului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cafă des amis, și chiar că îți făcea și mai tare sete. Pe 3 august 1915, Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce tânără e!!!, o fetiță!!!, auzeam glasuri încălzite, de fapt, de scena pe care joc, de celebritatea mea, nu de mine, că acum sunt bun să-l joc pe Trahanache, s-a dus vremea lui Tipătescu. Dar tu știi că gloria e un bun afrodiziac. Codrescu era în cabinet. Vă salut, ea e actrița aia tânără despre care v-am telefonat, a terminat teatrul la mine la Facultate, încă nu s-a angajat, n-a sărutat scena, dar o botezăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Company. După aceste vizite se Întorceau agale acasă, În aerul parfumat al serilor de august, visând pe bulevardele Hennepin și Nicollet, amestecați cu gloata veselă. Amory se minuna cum lumea nu băga de seamă că el era un băiat predestinat gloriei, iar când fețe din mulțime se Întorceau către el și ochi ambigui se uitau fix În ai săi, Își lua o expresie cât mai romantică și călca pe pernițele de aer care acoperă asfaltul când ai paisprezece ani. După ce intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se baza pe ușurință (Învăța iute totul) și pe mentalitatea lui superioară (citise un vraf de cărți serioase). Era mândru de faptul că n-ar fi putut ajunge niciodată un geniu al mecanicii sau al științei. Nici o altă culme a gloriei nu-i era interzisă. Fizic: Amory se credea nemaipomenit de chipeș. Așa și era. Se Închipuia un atlet plin de posibilități și un dansator suplu. Social: Aici condiția sa era, probabil, cea mai periculoasă. Se gratula cu faptul că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau să strâmb din nas la Tezaurul de Aur și să fiu un pișicher de Princeton. Dar la ce bun să te hotărăști? l-a Întrebat Kerry. Mai bine să plutești ca mine. Eu am să intru În conul de glorie planând pe cozile fracului lui Burne. Nu pot pluti. Vreau ceva care să mă intereseze. Vreau să trag sfori, fie și pentru alții, să fiu director la Princetonian sau președintele lui Triangle. Trebuie să fiu admirat., Kerry. — Prea mult te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și reticentă a mamei, pe de altă parte, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut, limbajul care ar fi, Datoria ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
savanților, Don Juan-ilor, iezuiților, puritanilor, Faustilor, poeților, pacifiștilor. Curgeau prin fața lui ca niște studenței costumați la o reuniune colegială, În ordinea În care visele, personalitățile și credințele lor proiectaseră lumini colorate asupra sufletului său. Fiecare dintre ei Încercase să explice gloria vieții și uriașa semnificație a omului; fiecare se Împăuna că sintetizase, În propriile sale generalități șubrede, tot ceea ce fusese deja spus; fiecare depinsese, la urma urmei, de un anumit decor și de convenția aflată la baza teatrului, anume că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
casetofon. Baby, take off your clothes... - Ha, ha... Mai încet, că nu pot să repet discursul! - Repetă-l în altă parte, trebuie să repet numărul. - Repetă tu în altă parte! - Eu sunt vedeta serii! - Eu te-am făcut vedetă! Ispita gloriei băgase zâzanie, ca de fiecare dată în istorie, în sânul familiei Grigore Mișu și Mariana. Sau, mă rog, Grigore Mariana și Mișu. - Mincinosule! Nexus a avut dreptate, ești un impostor! - Impostor, eu? Curvă ordinară, ei bine, plec singur în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcea plăcere, lucram pe texte de Sorescu, mai câștigam și ceva bani, dar eram din ce în ce mai cunoscut și asta, evident, era o chestie pentru un actor tânăr. Lui Marinuș nu i-a plăcut, cred, nu aprecia tipul acesta de a câștiga gloria de actor sau Dumnezeu știe ce era în capul lui. M-am gândit că mă iubea el în felul lui și considera că o emisiune de copii nu cadra prea mult cu ideea de a fi actor la Teatrul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tot felul de cioace și nici un cuvințel, nici un gest din cele hotărâte de Finți nu se clintiseră. Spune lumea că-i bătea Finți pe actori, dar nu am nici o confirmare că s-ar fi petrecut așa ceva. Așa că am părăsit în glorie rolul, oarecum afanisit că o scrântisem, dar și mândru că-mi probasem calitățile și nu-mi făcusem de râs blazonul. Eram actor cotat, aplaudau o mie de oameni de trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva. Dacă ei voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spunând răutăți despre unii sau alții. Nenea Mircea Cojan și-a cheltuit energia pozitivă cu noi, colegii lui mai tineri, cu care a trăit pasiunile, durerile și aspirațiile, iar când venea vremea premierelor, când noi ne aflam în lumina reflectoarelor gloriei, zâmbea cu drag și cu bucuria că, dacă vreunul dintre noi dădea semne că este un caracter, putea să fie și el mândru, căci, într-o oarecare măsură, lucrul ăsta i se datora și lui. De unii râdeam, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
am fost în stare să-l facem a fost să nu plângem. Înainte de a pleca definitiv de la Cassandra, Moni îi spune lui Zoe: ― Ce zici, drăguță, parcă nici nu sunt așa de urâți! O nouă generație Moni -Zoe lua drumul gloriei în piept, pregătindu-se să moară, dar să nu se predea, așa cum ne învățaseră ei, cum ne pregătiseră ei, cum zidiseră ei în fibrele noastre cele mai ascunse. Există un fel de frăție a celor care au trecut pe la clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lagăre de concentrare, că mi‑ai împuiat capul. Vizavi, patroana magazinului cu articole de mercerie a tras deja pe jumătate obloanele, în spatele cărora o clientă, deja aplecată, mai stă încă de vorbă despre un nou model de broderie. Epoca de glorie a goblenurilor atârnate pe pereți era chiar la început și avea să se extindă apoi la scară largă. Nici n‑au obținut bine strictul necesar că oamenii și încep să se gândească la lucruri inutile. La cele necesare ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
loc de luptă dreaptă: Platon excelează în reconstituiri regizate de el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. în relație cu regii, apar zeii; politica și religia merg mână în mână. Prelucrarea metalelor permite atât confecționarea uneltelor creative ale tehnologiei, cât și a armelor distrugătoare folosite în conflicte. Țesutul, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vă întoarceți, nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne ia de la navă, răspunse Felix nedumerit. Într-un târziu, ajunseră la sediu, trecând pe lângă navele noi ce semănau izbitor cu niște combine „Gloria”. În cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți. În locul secretarei saturniene stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și pregăteste cerul Se va sfârși cândva cu tot misterul Când vom ajunge-n țara cea de glorii Lacrimile vor deveni istorii Isus e viu, îi cânta azi poeții Crește speranța-n veșnicia vieții E bucurie-n sărbătoarea sfântă Înspre Lumină sufletu-mi se-avântă
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
zăceri adiacente Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să urci Sub agere oțele silnici: O Moscovă de cer și furci. Stea netedă, vigoare-n chiciuri, Asprime zveltă, imn de biciuri! Explică stricte-acele glorii De căngi răspunse din victorii. DEDICAȚIE Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]