4,147 matches
-
ei, devenită visătoare și ușor absentă, sugera altceva. —Elisa, ce vrei să spui? —O, Bette, ce naiba! Doar vorbim despre Philip Weston. Și asta ar trebui să Însemne ceva pentru mine? —Vai de mine, Bette, e atât de umilitor pentru tine! Glumești? Habar n-ai cine e? Începu să numere pe degete. Absolvent de Eton și Oxford, cu licență În drept la Yale? Cel mai tânăr avocat care a ajuns vreodată partener la Simpson Thacher? Bunicul e duce; tatăl e proprietarul majorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez... Glumeam doar, nu cred că ai... — Mi-ai Învârtit cuțitul În rană, atâta tot. Sunt moartă după el dintotdeauna, dar el de-abia se uită la mine. Ne Întâlnim tot timpul În oraș, normal, iar el, Înțelegi, știe categoric cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât de șocată Încât Întrebase doar: „De unde știi?“, iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să auzi că acum e la apogeul lumii media. Acum i se spune Abigail, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul nostru travestit nu glumea. Hei, eu v-o spun În față, continuă el, În timp ce vocea Îi creștea În volum cu fiecare clipă. Un fel de tăcere cuprinsese mulțimea până atunci agitată și nervoasă și am văzut cincizeci de perechi de ochi holbându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
are. —Hmm... Ei, știi cum se spune... Nu, ce anume? — Nimic nu e definitiv până când nu se fac jurămintele. Își frecă mâinile de parcă ar fi anticipat ceva foarte delicios sau palpitant. Când Îmi văzu reacția, spuse: —O, Bette, calmează-te. Glumeam doar! O expresie de oroare prefăcută Îi străbătu chipul. Ar trebui să mai lucrezi la simțul umorului, știi. Apropo de asta... —Abby, mă bucur foarte mult că ne-am Întâlnit, dar trebuie să mă Întorc la prietenii mei. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
face singur, mașini de făcut baloane, spuse Skye, fără vreo urmă de entuziasm. —Un tip În costum de Shrek. —Să vopsim fețele copiilor În verde. Părinții detestă vopsitul pe față. Putem face multe alte chestii. Poate minisaltelele alea de țopăit? —Glumești? Risc absolut. Parcă ne-am scrie În frunte „Dați-ne În judecată“. Apropo de asta, ce ziceți să scriem „Shrek“ cu litere verzi imense, luminoase? Toată lumea dădu din cap aprobator. Începusem să fiu deranjant de conștientă că nu contribuisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îi ignori“. Nu era nevoie să se zbată toți pentru o poziție, Încercând să manipuleze situația În interes propriu sau să-ți sfărâme Încet, dar sigur, Încrederea În tine, pentru că astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea, defăimează“, dar majoritatea acestor oameni nu glumeau. Da, știam, mult prea bine. — Sigur. Categoric. Înțeleg foarte bine. Ăă... cred că e foarte mișto ce faci tu, am spus. Încă un zâmbet orbitor. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
manipuleze situația În interes propriu sau să-ți sfărâme Încet, dar sigur, Încrederea În tine, pentru că astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea, defăimează“, dar majoritatea acestor oameni nu glumeau. Da, știam, mult prea bine. — Sigur. Categoric. Înțeleg foarte bine. Ăă... cred că e foarte mișto ce faci tu, am spus. Încă un zâmbet orbitor. Ah! Am Încercat să mă gândesc la ceva, orice, care să atragă un nou zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
discutăm detaliile. Să-ți aduc ceva? Am clătinat din cap și am arătat spre cana mea de cafea. Nici măcar o latte degresată fără frișcă, superfierbinte, fără zahăr, cu vanilie? Am râs și am clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
exact așa a spus. Hai să ținem minte să nu le mai permitem niciodată părinților noștri să se afle În aceeași cameră, da? am spus. Pe chestia asta ar ieși scandal. Mai ții minte ce dezastru a fost data trecută? —Glumești? spuse ea. Cum aș putea să uit? Ne ținuserăm cele două perechi de părinți la distanță În toți cei patru ani de facultate, dar s-a dovedit că la absolvire a fost imposibil. Erau cu toții curioși și, după multă cicăleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără efort și am văzut cum atât bărbații, cât și femeile, se Îndrăgosteau de el. Am Înțeles imediat de ce revistele mondene Îl vânau și de ce femeile leșinau peste tot când le acorda atenție. Capacitatea sa de a conversa, de a glumi și a asculta era atât de naturală Încât În prezența sa oamenii aveau impresia că nu mai exista nimeni și nimic În afară de Philip Weston. Erau sensibili la atingerea sa, la prezența sa, iar eu m-am pomenit că rezonam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e acasă? Mă privi ciudat, de parcă ar fi Încercat să-mi citească expresia, apoi spuse Încet: —Poughkeepsie. Dacă mi-ar fi spus că e născut și crescut În Laos, nu m-ar fi șocat mai tare. Se juca cu mine? Glumea? Aflase că sunt din Poughkeepsie și mă duceam acasă În weekendul ăsta și i se părea că toată chestia e oarecum amuzantă? O analiză rapidă a chipului său - zâmbea dulce În timp ce urmărea cum procesez toată treaba - mi-a arătat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
peste Twenty-seventh Street la, din câte-mi dădeam seama, absolut nimic. Și, bineînțeles, atunci mi-am amintit totul. Nu că aveam prea multe indicii, dar Întotdeauna avusesem senzația că Îmi era cunoscut. Seara aia când stătuserăm exact acolo și el glumise că una dintre fetele care intrase avea nevoie de lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai mare petrecere În pijama, În clasa a patra, pentru că observaseră că părinții fetei gazdă refuzau să-și recicleze ziarele. Credeau că e un mediu potențial malign și nu se poate ca un copil să-și petreacă acolo douăsprezece ore. —Glumești. —Ba nu. Nu vreau să spun că nu sunt niște oameni minunați, pentru că sunt. Doar că sunt foarte implicați. Uneori mi-aș dori să semăn mai mult cu ei. Sigur că nu te-am cunoscut prea bine la liceu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la cină și l-ai adus pe băiatul ăla drăguț. Cum Îl chema? Adam? Andrew? Îmi aduc aminte că era foarte deștept și articulat“, turuise el, fără vreo undă sesizabilă de sarcasm. Ăsta era modul subtil al tatei de a glumi doar cu mine. Avery fusese atât de drogat la cină Încât avusese dificultăți să răspundă la Întrebări simple, cum ar fi ce studia și unde se născuse. Deși nu-i mai văzuse pe Avery și Penelope de ani Întregi, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
văd dacă cineva era dispus să se despartă de bunurile sale. M-am urcat la bordul jet-ului, am Împrumutat intercom-ul de la copilot și am explicat situația la microfon. Deloc surprinzător, am provocat huiduieli și glume răutăcioase. Deci probabil glumești, spuse Oliver, râzând isteric. E un căcat de avion particular, pentru numele lui Dumnezeu. Spune-le să se descurce. Oliver era obișnuit să dea astfel de ordine: era fondatorul unui grup de speculanți la bursă cu un succes atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din doi oameni. Creierul meu a avut nevoie de o secundă să Înregistreze că jumătatea masculină a cuplului respectiv era nimeni altul decât Sammy. Sammy al meu. —Isabelle, scumpo, bineînțeles că mergem la Istanbul, așa cum ți s-a spus. Băieții glumeau doar - știi cum fac când aud de insulele grecești! Lasă-ți bagajele acolo și vino să bei ceva, se repezi Elisa s-o liniștească pe femeia pe care am recunoscut-o imediat ca fiind cea din parc. Și prezintă-ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
E doar o slujbă care, Întâmplător e plătită foarte, foarte bine. Dacă vreau să-mi deschid vreodată propriul meu local, nu pot să refuz un salariu cu șase cifre, În schimbul câtorva ore pe săptămână cu o femeie drăguță. —Șase cifre? Glumești? —Câtuși de puțin. Altfel de ce crezi că aș face asta? E mai mult decât umilitor, dar eu mă gândesc la câștig. Care, Întâmplător, ar putea veni mai repede decât credeam. Își vârî În gură o prăjitură și Începu să mestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înainte să se Însoare cu J.Lo. Deci asta e cea mai elementară informație posibilă, dar poți să-mi spui unde se afla tribunalul la care a cerut divorțul? urlă de-a dreptul Alessandra la Monica. —Ei laaasă, pufni ea. Glumești. Dacă citești vreodată ceva la viața ta, știi că l-a cerut În Republica Dominicană, să accelereze lucrurile. Ceea ce probabil că nu știi - pentru că nu prea e la Îndemâna maselor, În foițele alea publicate la două zile - e numele bărcii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta Îi provocă un icnet, după care gura ei se deschise larg. —Philip Weston? Homo? Glumești? Bette, cum poți fi așa de naivă? Doar pentru că are, Întâmplător, un simț extraordinar al stilului, conduce o Vespa și face yoga, asta nu Înseamnă, de nici o culoare, că Îi plac bărbații. Nu, mi-am spus În sinea mea, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În pregătitul unui gin tonic. Elisei Însă nu-i căzu bine să audă că unul dintre angajați Îl deranjase pe unul dintre petrecăreții ei preferați. Cine ești? Îl Întrebă pe Sammy. O privi și zâmbi, ca și cum i-ar fi spus: „Glumești, toanto? Nu demult am călătorit Împreună În străinătate și acum habar n-ai cine sunt?“ Când În replică primi doar o privire inexpresivă, spuse doar: —Sunt Sammy, Elisa. Ne-am Întâlnit de zeci de ori la Bungalow 8 și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al băuturilor cu patru. Să angajeze chelneri care să se creadă superiori servitului la mese și o tipă la intrare care să-i măsoare pe clienți din cap până-n picioare cu un aer dezaprobator, și atunci va avea o șansă. Glumeam doar pe jumătate, dar nu prea conta; era evident că politica lui funcționase. Cronica din Wall Street Journal descrisese În continuare cum scena restaurantelor newyorkeze fusese dominată În ultima vreme de un șir de inaugurări de restaurante de lux și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de meniuri livrabile la domiciliu. Fac cinste cu cina. Hai să comandăm și dup-aia poate mergem să bem ceva. M-am holbat la ea de parcă mi-ar fi sugerat spontan să sărim În avionul spre Bangladesh. —Să bem? Afară? Glumești. Am răsfoit indiferentă meniurile. Nu e nimic de mâncare. Îmi smulse meniurile din mână și scoase câteva la Întâmplare. —Nimic de mâncare? Ai mâncare chinezească, burgeri, sushi, thailandeză, pizza, indiană, vietnameză, delicatese, salate, italienească... astea sunt doar câteva. Alege ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate n-a fi dracul chiar așa de negru, frate - a presupus unul dintre ei, care nu a scos o vorbă cât a fost noaptea de lungă. ― O fi, n-o fi, dar, când am făcut eu armata de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]