2,610 matches
-
Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos al motocicletei la un metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uitau în jos la noi din galeriile unui columbar. Enorma energie a secolului XX, suficientă să împingă planeta pe o nouă orbită în jurul unui astru mai fericit, era consumată pentru a menține acea imensă pauză imobilă. O mașină de poliție goni pe banda de coborâre a podului rutier, cu farurile scăpărând, cu girofarul de pe acoperiș părând să biciuiască intermitent aerul întunecat. Deasupra noastră, în vârful benzii de urcare, doi polițiști deviau fluxul traficului spre dreapta. Triunghiuri de semnalizare așezate pe asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsat neputincios pe spate, cu corpul istovit. În fața mea, am văzut mâna lui Vaughan pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcând semne cu farurile tuturor mașinilor care-mi stăteau în cale. Am ajuns la rampa podului rutier. Când Catherine începu s-o urce, forțată să încetinească de o coloană de autocisterne, Vaughan acceleră brusc și, la răscruce, coti la stânga. Am gonit pe urmele lui, străbătând sensurile giratorii și intersecțiile peste care se întindea podul rutier. Am trecut pe roșu la câteva semafoare, amenințați din toate părțile de mașinile care veneau dinspre aeroport. Undeva deasupra noastră, Catherine străbătea puntea descoperită a podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor erau ațintiți nu asupra acestor victime omenești, ci asupra vehiculelor deformate din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci amîndoi simpatizează cu personajele brutale și impetuoase cari nu pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne mai vedem? îl întreabă fata la despărțire. - Deseară prin oraș, însă vezi să nu mai vii pe la școală! îi răspunde, mulțumit că au scăpat neobservați. Când s-a înapoiat în clasă l-au luat băieții la rost: - De ce ai gonit-o? Aveam de gând s-o ducem la Gavri! - Nu ați văzut, duhnea urât a țigări, ca și voi de altfel dar ce vroiați să faceți cu ea ? - Îi puneam un cearșaf în cap și ne făceam treaba! găsește repede
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață tiranic de ziduri și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo cinci case mai la deal!... Uite acum o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor se iviră apele unui râu și un pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un gând îl întristează: Nu cumva regina Toamnă Vrea să vină-n grabămare? Nu cumva ea vrea să-mi șteargă Orice urmă de verdeață, Să mă lase gol și singur Doar cu apa din izvoare, Să văd iar cum îmi gonește Orice urmă de-ncântare! Dar n-apucă bine codrul Gândul tot să și-l termine, Căci împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și acum, acel copil se joacă... Enache
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din Lands’en. Vorbea la telefon cu Morineau care Îl Înștiința, de la far, unde se găsea, că ușa cedase la focuri de revolver, trase se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie, Morineau se repezi spre ea. Fersen Înțelesese imediat ce Încerca ea să facă și se năpusti spre Marie și Morineau care se luptau feroce, În timp ce vedeta gonea cu toată viteza. Nu era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat din apartamentul lui Stéphane. Reflexele lui Îl salvaseră. CÎnd tînărul jandarm trăsese asupra lui, Lucas se aplecase Îndărătul balustradei de la mezanin, apoi se lăsase să cadă cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l putea reține pe El înlăuntrul meu, atunci când avea ceva de spus, trebuia să se descătușeze și să mă domine. Și totuși, dacă aveam nevoie într-adevăr să mă adun și să mă concentrez, de multe ori reușeam să-l gonesc o vreme, să uit de mine. Acea parte din mine orientată către lume va funcționa exclusiv, așa cum am remarcat la cei pe care-i consideram normali. Și cert este că reușeam aproape întotdeauna să mă întorc până la urmă în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care mi-o băgaseră în cap, cândva. Mă înșelaseră, numai împărăția răutății era de neînvins, da, mă înșelaseră, adevărul este pătrat, greu, opac, nu îngăduie nuanțe, binele nu-i decât un vis, o închipuire nicicând împlinită dar după care oamenii gonesc întruna până la istovire, o limită nicicând atinsă, domnia lui nu-i cu putință. Numai răul își poate atinge propriile limite, numai el poate domni în chip absolut, să-l slujim, pentru ca împărăția lui să stăpânească pretutindeni, abia după aceea vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un râs bun, puternic și cald, care îi semăna. - Și eu, Socrate, sunt mulțumit. Sunt bucuros că drumul etare. - Tu prea greu, domnu' d'Arrast, tu prea greu, râdea și șoferul, fără să se poată opri. Mașina luase oarecare viteză. Gonea printre ziduri înalte de arbori și de vegetație luxuriantă, învăluită într-o mireasmă molatică și dulceagă. Muște luminoase își încrucișau zborul, săgetând fără odihnă întunericul pădurii și, la răstimpuri, păsări cu ochi roșii se izbeau pentru o clipă de parbrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf roșu, al cărui gust îl mai simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doară că-n mine crește nouăo primăvară Iubirea noastră Se-nșiră-n gând zăpezi cu urme ninse de priviriAș vrea să cred că-s poate, toate ale tale, Dar știu că s doar ispite lăsate-n amintiri Din vremea când goneam prin puncte cardinale. Mult prea curând, nu vei mai ști nici cum mă cheamă, îmi vei uita sărutul prin albele tăceri, Vei scoate poza ce-ți surâde trist din ramă, Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri. Vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să numeri Sub ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și cu speranțele ce vin Din piept, voind pe geam să sară își întocmește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]