16,018 matches
-
prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este încărcat de mireasmă divină. Frumusețea rodește dorurile în piept doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii și crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor mănoase. Frumusețea este un drum senin al Primăverii, care așteaptă în prag raza de soare înrourată cu bunele vestiri, ale Solilor cerești... Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu, al împletirii cu Neamul, al regăsirii cu întreaga Creație: în ciripitul îmbobocit al Rândunelelor, în bobul de grâu încolțit în azurul Martirilor, în mugurul înflorit al Eroilor, în Ciorchinele Jertfei, plin de lumină ca un candelabru de aur, în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
boabele date în pârgă. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă de vreo treizeci de centimetri adâncime, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care punea niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatră legați cu șfori. Toate acestea pentru ca în caz de ploaie sănu pătrundă apa în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc pe lățime
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
la cumpătare și la curățenia conștiinței: “Să nu te culci niciodată cu capul greu!”? “Nu ieși neregulata la cap pe drum, că lumea nu te judeca întâi după ce ai în cap, ci după cum arăți” (a se înțelege că în dulcele grâi moldovenesc, “neregulata” înseamnă “nearanjata, neglijență”)! O altă maximă savuroasa pe care mi-a spus-o când am plecat la liceu, la oraș, si căreia nu prea i-am înțeles sensul atunci, dar pe urma a devenit un crez de viață
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
Articolele Autorului AUTORUL S-AR ÎNTOARCE PE JOS ÎN COPILĂRIE După 30 de ani de căsătorie, viața lui Doi este un adevărat dezastru : politic, economic și sentimental. Suntem în miezul polar al unei ierni de basm : fără lemne, făina de grâu și de porumb- pe sfârșite, iar din vântul ce-i colindă de zor punga Dio n-ar putea cumpăra nici măcar o pâine sau o floare să i le dăruiască celei care i-a suportat singurătatea atâta amar de vreme. Plus
DEŞERTUL DE CATIFEA (94) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365042_a_366371]
-
este la Dumnezeu. Trupul meu, Sufletul meu, Săgeată cu două vârfuri Plămădită de Dumnezeu În „ziua a șasea”. Un vârf sărută Cerul, Celălalt este legat de Pământ pe vecie. Sufletul meu, Zbor ce nu cunoaște hotare. Trupul meu, Fir de grâu semănat într-o țarină Năpădită tot mai mult de neghină. Căznesc să-mi păstrez Sfânta Lumină primită din „Începuturi”, Parcă aș fi mereu în Vinerea Mare Din Săptămâna Patimilor, Când cânt plângând Prohodul, Răstignirii Lui Iisus Hristos pe Cruce! IOANA STUPARU
ÎMBINARE DIVINĂ de IOANA STUPARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365052_a_366381]
-
Articolele Autorului Ochii mei scăpați de plânsul ploii ocolind numele somnului greu se bucură de soare privind păsările cum se îndepărtează. De mă voi desprinde de aburul molatic al vremii, se vor limpezi zorile scuturându-se peste întinderile coapte ale grâului, punând sub pași drumurile până voi da de orașul dintre dealurile căzute-n extaz. Acolo mă voi alcătui din litere coapte în clipele învățate, să-mi scriu ștersele umbre pe oglinzile în care mă văd trecând dincolo de mineralele vântului. Cuvintele
DE MĂ VOI DESPRINDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365061_a_366390]
-
toată cetatea aceea, pentru meșteșugul mâinilor lui. La acestă a venit o femeie, rugându-l pe el să-i facă o podoaba pe cap, spre înfrumusețarea trupului ei. Și, făcându-se între dânșii întrebare și vorba, a început femeia a grâi cele necuviincioase, spre desfrânare și tulbură pe argintar cu gânduri asupra ei. Și, întrucat s-a făcut drăceasca robie spre păcat, și-a adus aminte argintarul de cuvântul Evangheliei, mai înainte de a se porni spre păcat, la acel loc ce
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă nu mai are. Apă bea dacă are fântână în
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
nu se va șterge niciodată. După cum chiar el spunea: ,, Vorbele zboară, dar ce e scris rămâne”. Operele sale ne vor ajuta să căutăm în noi acel loc în care se țes basme, acele ,,dumbrăvi în care ia foc de la licurici, grâul lunii”. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Îngerul a strigat... cu glas de veșnicie / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
de bucureșteni au aclamat pe Majestatea Sa Regele Mihai admis de legiuitorii postrevoluționari ai țării numai pentru 24 ore între granițele țării. Oare cine este de vină că noi nu trăim ca în Franța, ca în Germania, țări hrănite cu grâu românesc în epoca monarhiei constituționale? Azi în epoca președinților aduși la putere de tancurile sovietice, la care cu toată „revoluția” nu s-a renunțat, importăm până și pâine. Credeam că numai Mihail Roller, ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail Roller ) istoric
TESTAMENTUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365194_a_366523]
-
covorul peste creștetele celor prezenți aici, în locul de unde a zburat sufletul mărinimos al lui Fănuș Neagu și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor; După cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor; După cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
de la Muzeul Brăilei, coordonat de profesorul Zamfir Bălan, care s-a ocupat cu amenjarea acestui spațiu. Și astfel, în aplauzele tuturor, pânza albă ce acoperea plăcuța memorială avea să cadă. Întâmpinați cu pâine și sare, cu flori și spice de grâu, de către un grup de elevi îmbrăcați în tradiționalele costume populare, toți cei prezenți au pășit în casa scriitorului, curioși să vadă cum arată ,,kilometrul 0” al operei fănușiene, așa cum Viorel Mortu a numit casa natală a lui Fănuș Neagu. În
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
iubirea mea, căci dorul de tine nu trece, să cred doar în noi, este singura speranță! Cât viață în mine mai e, eu te ador și încă sper. Cât luna ne învăluie noaptea albastră,în mister. Cât soarele măreț coace grânele vara, prosper, sunt cu omul adorat alături în gând , nu disper..... Să îmi fii tu mereu Nordul , stea călauzitoare, omule bun, să ne bucurăm împreună de drum drept și neted acum, nu ne-ar întoarce nici valuri, nici uragane...căci
ÎN VIS de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 () [Corola-blog/BlogPost/365200_a_366529]
-
Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă îngână cu strigăte câinii în pustiu latră, se ceartă în urlete, Grîul de afară mă învăluie, luna e ascunsă în norii ce dăinuie. Nimeni pe aici, doar valuri puzderie, vântul ce bate mereu mă și sperie. Eu ncă mai sper să te intanlesc , că din întâmplare să te regăsesc . Să ne surâdem
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]
-
în loc de pâine deținutelor; nu erau departe de hrana pe care Mitru o dădea porcilor. - Chiar mâncați așa ceva? - Asta ni se dă. Gustă să vezi cum este! - Nici nu mă gândesc. De ce nu vă dau pâine ca la toată lumea? - Nu este grâu destul... Era contrariul a tot ce fusese pus să învețe până acum. Nu mai știa ce să creadă. Care erau adevărurile? În ce te puteai încrede? Nu cumva cel mai nimerit era să-și clădească singur adevăruri, în interiorul ființei lui
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
percepuse; valoarea religioasă. Totuși, dacă ar fi fost avizat, ar fi prins înțelesul comportamentului domnului Diță: “un punct sus, unul jos / cât îi doamne de frumos..”... ar fi înțeles semnificația îndemnului acestuia ca pe data de “30 noiembrie” să pună grâu într-o farfurioară cu apă “pentru a vedea cum se formează rădăcinile și tulpinile”, ar fi înțeles de ce a înainte de paști învoia grupuri mici de elevi să meargă la biserică, pe rând, el continuindu-și netulburat orele în vreme ce copii așteptau nerăbdători
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ încins. Liniștea adâncă, era întreruptă doar de zumzetul miilor de gâze, invizibile totuși în
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
că acolo, sau dincolo, sau oricare alt punct al orizontului, nu putea să însemne nimic altceva decât, „aici”. Și că acest „aici”, însemna, acasă. Și începea să se simtă ca fiind una cu acest aici, la fel ca lanul de grâu pe lângă care tocmai treceau, la fel ca macii cu petalele tremurând ușor în aburul cald al pământului, la fel ca lumina ce nu mai contenea să curgă, peste tot, peste toate. Nu s-ar fi mirat deloc, dacă ar fi
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Glorie limbii române prin înțelepciunea ei / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 975, Anul III, 01 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
zgârcit, ,,cu sufletul la gură'' - la capătul puterilor, ,,a se culca pe-o ureche''- a fi total indiferent. O sferă deosebit de largă a acestor mijloace de exprimare o constituie domeniul agricol și cel al diverselor meserii: ,,a alege neghina de grîu'', adică a alege ce-i bun de ce-i rău, ,,a strica orzul pe gâște'' - a dărui lucruri bune cuiva care nu știe sau nu poate să le prețuiască. Pentru a arăta că cineva nu este bine dispus, s-a zis
TRAISTA CU VORBE A LIMBII ROMÂNE, DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364932_a_366261]
-
unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364931_a_366260]