4,781 matches
-
localitățile transilvănene Filea, Năsăud, Târgu Mureș, unde redactează revista „Astra”, în care publică versuri, articole, folclor. În 1934 se afla la Galați, ca inspector școlar al județului Cahul. Concomitent cu munca pedagogică, a desfășurat o intensă activitate literar-publicistică în ziarul „Graiul satelor”, editat pe cont propriu, și în revista „Bugeacul” din Bolgrad. H. a debutat editorial cu placheta Săbii și epave (1935). Este un creator romantic de tablouri pitorești și de subiecte insolite. Ritmul rămâne domol, tradițional, imaginile având oarecare noutate
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
etc. -, anticipând întrucâtva Rusoaica lui Gib I. Mihăescu și, în același timp, proza târzie a lui V. Voiculescu. H. are un ascuțit spirit de observație, dovedit în plasticitatea unor detalii, putința de a reda dialogul viu, bogat în elemente de grai local, care îl individualizează pe vorbitor, precum și darul povestirii. Nu de puține ori însă compoziția este neglijată, ca și cum autorul și-ar fi pierdut răbdarea în pregătirea deznodământului, ceea ce este mai evident în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
concomitent (1931-1933) fiind student la Academia de Muzică și Artă Dramatică (clasa Agatha Bârsescu). Între 1934 și 1937 face studii de drept la Universitatea din Iași. Încă din timpul liceului și al studenției lucrează ca redactor la ziarele „Ziua” (1933), „Grai moldovenesc” (1935), „Opinia” (1935-1939). După absolvirea facultății se dedică publicisticii. De la „Opinia” trece redactor la „Prutul” (1939-1944, unde semnează D. Arbore și Al. Arbore), „Momentul”, „Drapelul”, „România liberă” (1945-1950). Între 1951 și 1958 este profesor și director de școală, din
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Emil A. Chiffa, sau localnici, ca Victor Bontescu (nume frecvent întâlnit în primii ani de apariție ai gazetei), ce cultivă o poezie romantică, cu accente nostalgice. Adresându-se în primul rând oamenilor din popor, L. este deschisă și poeziei în grai popular. Proză semnează scriitori de dincolo de Carpați: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Emil Gârleanu, Victor Crăsescu. Nu lipsesc nici traducerile, adaptările în limba română aparținându-le lui Octavian Goga (Hora câinilor, Hora lupilor de Petőfi Sandor), lui Ioan Adam
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
puternic, dacă nu chiar temelia” neamului, este averea inestimabilă a națiunii, în primul rând a „pedagogilor, a studenților, elevilor, într-un cuvânt, a școlii de toate treptele, unde se dă de fapt bătălia decisivă pentru revigorarea și perpetuarea neamului și graiului matern, pentru conștientizarea unității etnice și spirituale a românilor de pretutindeni”. Majoritatea materialelor publicate vor avea - se specifică în cuvântul inaugural - un caracter practic, aplicativ, fiind deopotrivă destinate specialiștilor în materie, și celor care se află la început de drum
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
precum și fragmente din România pitorească). Se publică și romanul de moravuri Marin Gelea, al lui N. Petrașcu. Lui Ollănescu-Ascanio i se tipăresc pitoreștile nuvele Burdumba, Fecior de bani gata, Banul alb, lui Em. Grigorovitza câteva portrete din seria Chip și grai din Bucovina (Soartă, Iancu Scripcarul), iar lui Ciru Oeconomu, romanul istoric Fiica lui Sejan. Sunt găzduite, de asemenea, povestiri și nuvele ale unor tineri scriitori ce se vor afirma în literatura primei jumătăți a secolului al XX-lea: Virgil Cioflec
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
o monografie a satului Măidan, urmată de un studiu al lui At. M. Marienescu. Sub semnătura Liuba-Iana au mai apărut, în revista „Familia”, cercetări de medicină populară (credințe, leacuri și descântece), balade și poezii lirice, mici povestiri hazlii scrise în grai bănățean, precum și câteva texte ale jocurilor de copii, acestea la un apel al lui At. M. Marienescu. A răspuns, de asemenea, la chestionarele lui B. P. Hasdeu și N. Densușianu (împreună cu Aurel Iana). Interesante obiceiuri în legătură cu „frăția de cruce” publică
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
Academiei RPR, devenită în 1970 Centrul de Științe Sociale Sibiu. Lucrând în cadrul sectorului de dialectologie, a publicat o serie de studii și comunicări referitoare la specificul limbii germane vorbite în Transilvania și la interferențele lingvistice româno-germane. Este coautoare a Dicționarului graiurilor săsești. Părăsind țara în 1978, se stabilește în Germania, la Mosbach, mai târziu la Gundelsheim/Neckar, unde își continuă activitatea lingvistică, în calitate de redactor al Dicționarului graiurilor săsești din nordul Transilvaniei. În 1994 obține, pentru merite în domeniul cultural, gratificația de
RICHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
limbii germane vorbite în Transilvania și la interferențele lingvistice româno-germane. Este coautoare a Dicționarului graiurilor săsești. Părăsind țara în 1978, se stabilește în Germania, la Mosbach, mai târziu la Gundelsheim/Neckar, unde își continuă activitatea lingvistică, în calitate de redactor al Dicționarului graiurilor săsești din nordul Transilvaniei. În 1994 obține, pentru merite în domeniul cultural, gratificația de onoare a Premiului „Georg Dehio”, oferită de Breasla Artiștilor din Esslingen. Ca traducătoare, R. s-a îndreptat mai mult spre proză, cu predilecție spre narațiunile sugerând
RICHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare românești (1996) ș.a. Cea mai reprezentativă colecție a sa, Basme populare românești (1986), un masiv volum de peste nouă sute de pagini, conține texte înregistrate pe bandă magnetică și publicate cu păstrarea particularităților graiului popular, fără semne diacritice, graiul din Argeș neprezentând mari abateri de la limba literară. Metoda de cercetare și de editare a poveștilor populare promovată de Ovidiu Bârlea se regăsește în colecția lui R., care notează gestica povestitorilor, raportează textele la contextul
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
Basme și legende populare românești (1996) ș.a. Cea mai reprezentativă colecție a sa, Basme populare românești (1986), un masiv volum de peste nouă sute de pagini, conține texte înregistrate pe bandă magnetică și publicate cu păstrarea particularităților graiului popular, fără semne diacritice, graiul din Argeș neprezentând mari abateri de la limba literară. Metoda de cercetare și de editare a poveștilor populare promovată de Ovidiu Bârlea se regăsește în colecția lui R., care notează gestica povestitorilor, raportează textele la contextul socio-cultural din care au provenit
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
În tinerețe participă la mișcarea antifascistă și face propagandă comunistă, fiind membru al Partidului Comunist Român din 1934, redactează publicații periodice ilegale, traduce din Karl Marx și Friedrich Engels. Între 1942 și 1948 activează ca redactor la ziarele „Înainte” și „Graiul nou”, editate în limba română de Direcția Politică a Armatei Sovietice, la Moscova și București. Cercetător științific în domeniul energeticii în cadrul Academiei de Științe a RSS Moldova (1948-1969), are doctoratul în științe tehnice (1967). Din 1969 s-a stabilit la
ROMANENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289308_a_290637]
-
lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne-n scuturi, pref. Mircea Streinul, București, 1937. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Tânăra mișcare literară din Bucovina, „Grai moldovenesc”, 1932, 7-8; Traian Chelariu, În memoria lui Ion Roșca, GBV, 1933, 4 168; George Drumur, „Semne-n scuturi”, „Iconar”, 1937, 2; G. Arabolu, „Semne-n scuturi”, „Festival”, 1937, 14; Perpessicius, Opere, VIII, 75-79; Satco-Pânzar, Dicționar, 195. G.B.
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
fericirii se profilează calm/ în fina broderie a clipelor austere./ În foi schițează vântul un început de psalm/ și-n ierburi înclinate sfârșit de mângâiere”. SCRIERI: Neutral, Cernăuți, 1934; Blocat, Cernăuți, 1934. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Mișcarea literară din Bucovina, „Grai moldovenesc”, 1933, 9-13; A.M., „Neutral”, FRZ, 1934, 5; George Popescu, „Blocat”, „Puncte” (Buzău), 1934, 5; Ionescu, Război, II, 127-129; Agatha Grigorescu-Bacovia, Poeții Bucovinei, PL, 1941, 4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822, Ist. lit. (1982), 906; Predescu, Encicl., 738; Perpessicius, Opere
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca simboluri ale neliniștilor provocate de posibila lor distrugere. Autorul utilizează cu dezinvoltură cele mai diverse straturi ale limbii și culturii: grai vorbit, folclor, mitologie etc. A scris și un număr mare de cărți pentru copii, cele mai reușite fiind versurile și povestirile din O sută de ochi (1974), Câte sunt pe lumea asta (1979) și Pădure, verde pădure (1982), în care
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
Spiru Haret”, Colegiul de Birotică, unde predă un curs de stilistică birotică, Institutul de Istorie a Diplomației „Emil Racoviță”, Academia pentru Studiul Comparat al Religiilor și Culturilor Universale ș.a. Debutează ca lingvist, cu un studiu referitor la depalatizarea labialelor în graiul din valea Bistriței moldovene, în „Cum vorbim” (1952), iar editorial cu o bibliografie comentată despre Ion Creangă (1959). Prima carte de critică a lui R., Eminescu și poezia populară, urmărește prezența și asimilarea elementului folcloric în creația poetului național. Analize
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
și condus publicații de specialitate: „Bulletin linguistique” (1933-1948), „Studii și cercetări lingvistice” (din 1950), „Fonetică și dialectologie” (1958-1969), „Revue roumaine de linguistique” (din 1956), „Cahiers de linguistique théorique et appliquée” (din 1962). Studii și articole i-au apărut și în „Grai și suflet”, „Revista Fundațiilor Regale” (unde e și director în 1945-1947, ca și la suplimentul „Caiet de poezie”, în 1946 și 1947), „Viața românească”, „Romanoslavica”, „Limba română”, dar și în „Minerva literară”, „Munca literară”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a.
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
în filologie cu teza Cercetări dialectale în Țara Oltului (1941). Funcționează ca asistent la Catedra de limba română a aceleiași facultăți (1933-1947), profesor secundar (1933-1940, 1950-1960) la București, profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova (1968-1972). Colaborează la „Grai și suflet”, „Cercetări folclorice”, „Bulletin linguistique”, „Preocupări literare”, „Revista istorică”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Limbă și literatură” ș.a. A fost membru al societății Prietenii Istoriei Literare, al Societății Române de Lingvistică și al Societății de Științe Istorice și Filologice. Unele contribuții
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
Danu Tudor. Ș. unește în activitatea sa, în spiritul școlii lui Ovid Densusianu, preocupările de dialectologie cu cele folcloristice și etnografice. A adus contribuții fundamentale la cercetarea vieții și obiceiurilor pastorale în lucrarea Printre ciobanii din Jina (publicată în revista „Grai și suflet” în 1931-1934 și scrisă în colaborare cu Felician Brânzeu), în care examinează latura apuseană a „mărginimii” Sibiului, prezentând viața jinarilor, onomastica, toponimia, economia preponderent pastorală, casele, relațiile dintre locuitori, bazate pe bună-cuviință, dărnicie, omenie, ospitalitate. A întreprins anchete
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
În cazul bibliilor și apoi al cărților de literatură și de știință. Chiar și așa, limbile, care au devenit mai apoi franceza, germana, spaniola, italiana și engleza standard, sunt parțial inventate. De obicei, acestea sunt rezultatul combinării elementelor din toate graiurile vorbite Într-o anumită regiune, asupra cărora a intervenit procesul de standardizare al gramaticii 15. Totuși, odată ce o limbă comună a fost acceptată, aceasta și-a creat propriul mit al permanenței. Populația a Început să o privească drept limba ancestrală
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noiembrie 1948 și în mai 1949. Caseta redacțională lipsește, dar animatorii revistei sunt, conform mai multor mărturii, N. I. Herescu, Mircea Eliade și Virgil Ierunca (secretar de redacție). Editată pe fondul unei grave crize care vizează „răstălmăcirea tradiției noastre istorice, ponegrirea graiului, credințelor și culturii, nimicirea spiritualității noastre autentice”, într-un moment de „sincopă a literaturii și culturii românești”, revista se adresează românilor de peste granițe, pe care îi îndeamnă să păstreze vie legătura cu limba și cultura din țara natală. Articolul-program (Cuvânt
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
păstra obiectivitatea în judecățile emise, așezând la baza acestora „adevărul, gândurile bune și cinstite”. În același timp e exprimată dorința de a se „întrebuința toate mijloacele [...] pentru a apropia pe ai noștri de cultura mai înaintată din Regat și de graiul mai desăvârșit și mai frumos de acolo”. Începând cu numărul 24/1911, conform celor afirmate de Oct. C. Tăslăuanu în articolul Reorganizarea revistei „Luceafărul”, publicația își propune să vizeze și problemele politice și „să fie o oglindă a tuturor frământărilor
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
, Vanghea (10.XI.1950, Doliani, Macedonia), poetă și prozatoare. După absolvirea liceului la Stip, urmează Facultatea de Economie la Skopje, unde locuiește și azi. S.-M. scrie în grai aromân, ca și în slavo-macedoneană. În aromână i-au apărut mai multe culegeri, între care Lilice (1988), titlu ce trimite la ideea că poezie înseamnă evanescență, fluiditate, delicatețe florală. Poemele de aici, ca și din alte plachete, le-a publicat
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
sporește farmecul spunerii. Fiorul meditației, nota reflexiv-metaforică sunt caracteristici evidente atunci când poeta abordează dragostea de neam și de limbă, ca în Grailu armânescu: „Ti ți, pi orizontlu/ Iu mi feciu unoară armână,/ Mi dișteptu cathi noapti/ Și-ascultu ună vazi,/ - Un grai di largu, di vecl’iu?...// I vazea pâpânilor,/ I grailu armânescu!”. Fără o grijă excesivă pentru „potrivirea” vorbelor, rimă, ritm, poeta urmărește doar să comunice viu, dureros, cum sună și transpunerea versurilor ei în română: „De ce, pe orizontul/ Unde m-
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]