2,324 matches
-
emiși în 1925. Toate se află la Moscova, Federația Rusă. Trei dintre aceste piese sunt păstrate la "Muzeul Goznak" al monetăriei oficiale a Rusiei, celelalte două sunt la "Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”". În 1937, portretul lui Lenin a apărut gravat pe primele bancnote emise în cervoneți. Cervoneții au încetat să mai fie emiși odată cu reforma monetară din 1947. Cu toate acestea, un mare număr de cervoneți din aur ( de exemplare)au fost rebătuți, după modelul celor emiși în anii 1920
Cervoneț () [Corola-website/Science/323723_a_325052]
-
și a familiei, libertatea și avutul, a salvat de la moarte câteva mii de evrei. Pentru faptele sale a fost omagiat de statul Israel, care, pe 9 ianuarie 1979, îl declara „Drept între Popoare“. În august 1990, numele său a fost gravat în „Grădina celor drepți“ de la Yad Vashem din Ierusalim, unde a plantat și un măslin marcat cu o placă onorifică. Bădița Anghel, cum îl alintă rudele, s-a născut în 1914 în comuna vrânceană Nistorești, dar a trăit în Năruja
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
în fiecare limbă diferă într-un anumit punct. Deși cea mai mare parte a textului este identic, textul hitit afirmă că egiptenii sunt cei careu au cerut pacea, în vreme ce versiunea egipteană afirmă exact invers. Versiunea egipteană a tratatului a fost gravată pe o placă de argint, iar această versiune a fost înscrisă pe zidul templului de la Karnak. Tratatul a fost încheiat între Ramses al II-lea și Hattusili al III-lea în al 21-lea an al domniei faraonului egiptean (cca.
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
de lei și, prin urmare, cu acești 100 de lei poți cumpăra, în orice moment, un bun al cărui preț este de 100 de lei, deși valoarea în sine a foliei tipărite de polimer este foarte îndepărtată de valoarea nominală gravată pe cele două fețe ale bancnotei. Astăzi, cea mai mare parte a monedelor naționale, incluzând aici Euro (creat pornind de la monedele fiduciare naționale) și Dolarul american (care nu mai este convertibil în aur de la încheierea "Acordurilor de la Bretton Woods", din
Monedă fiduciară () [Corola-website/Science/323378_a_324707]
-
de-a lungul deceniului următor. Formatul ales de casa românească de discuri era cel de carte poștală muzicală. Astfel, pe fața fotodiscului erau tipărite ilustrate în culori conținând imagini din București, iar pe verso se afla înregistrarea unui singur cântec, gravată cu șanț microrilă de 17 cm diametru (ca la discurile din seria E‗C). Împrejurul șanțurilor erau prezentate datele discului și se putea scrie o scurtă dedicație pe spațiul rămas liber.
Catalogul Electrecord () [Corola-website/Science/326573_a_327902]
-
Inelul sigilar este un inel cu funcție dublă: bijuterie și aplicarea de sigilii. În acest scop este dotat cu o intalie, de regulă într-o piatră semiprețioasă, uneori simbolul sigilar este gravat și direct în materialul din care este confecționat inelul, în incizie sau în excizie. Există teza că hunii, conduși de Attila, ar fi venit spre vest, mai precis spre Imperiul Roman de Apus, datorită unui inel sigilar. Justa Grata Honoria
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
a aparținut. Inelul sigilar este confecționat din aur cu titlul de 986‰, cu greutatea de 16,73 g, format dintr-un chaton oval, cu dimensiunile de 15 x 13 mm, ce face corp comun cu veriga. În câmpul chatonului este gravată o compoziție de tip himeric, cu un grifon în fața unui copac. Cercul care înconjoară întreaga compoziție este tocit complet într-o parte, dovadă a folosirii lui îndelungate. "Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova", din Ploiești, deține un inel sigilar
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
care face referire, probabil, la anul construcției turnului, sau la data unei restaurări și supraetajări a clopotniței: ""Sub campanatoris officio Stephani Reinerty dipschensis anno 1601"". Două din clopote au fost făcute în anii de dinaintea Reformei, pe cel mai mare fiind gravată inscripția cu minuscule gotice: ""inesus cristus hitf uns 1441"" Conform unei scrieri, proprietarii cămărilor de provizii din cadrul fortificației au luat hotărârea în anul 1873 de reducere a înălțimii zidurilor de incintă la numai opt - nouă picioare (2 metri, azi) de la
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
un obelisc pereche de la templul lui Ra din Heliopolis, Egipt. El fusese ridicat în templul zeului soarelui de căte faraonul Sethi I-ul și de urmașul aceluia Ramses al II-lea, în sec.al 13-lea e.A. Trei fațete sunt gravate cu numele lui Sethi I-ul, iar una cu numele lui Ramses al II-lea. Cel de al doilea obelisc adus de Augustus se află astăzi în Piazza di Montecitorio, tot din Roma. Cel din Piazza del Popolo a împodobit
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
elefant din marmură, atașând și o inscripție inspirată din înțelepciunea înaintașilor: (« Sapientis Ægypti / insculptas obelisco figuras / ab elephanto / belluarum fortissima / gestari quisquis hic vides / documentum intellige / robustae mentis esse / solidam sapientiam sustinere. » " Aceste simboluri ale Egiptului, pe care le vezi gravate pe obeliscul ce susține elefantul, cel mai puternic dintre animale, trebuie înțelese că aparțin unui suflet puternic capabil de purta o imuabilă cunoștință.") Obeliscul de la Vatican este un obelisc egiptean, adus la Roma de către Caligula pentru a orna spina noului
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
de trei camere, în imediata apropiere a clubului său. Tony s-a mutat cu fiica sa Erika și nepoata, Elisabeth, într-o casă din Lindenplatze. Era un apartament destul de mic, iar pe o placă de cupru montată pe ușă era gravat: „"A. Permaneder-Buddenbrook, văduvă"”. La vârsta de 46 de ani, Thomas Buddenbrook se simte nespus de obosit și nervos. Continuă să apară în public elegant și cu o ținută impecabilă, dar la bursa de valori, în spatele lui unii râd, el părând
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
malul râului, copacii bătrâni se leagănă, având la rădăcinile lor ciudate plante otrăvitoare. Nu este odihnă și nici tăcere. În noapte, ploaia cădea și se transforma în sânge, atunci când ochii demonului s-au uitat la o stâncă, pe care era gravată inscripția "DEZOLARE". Demonul a privit în sus și a văzut pe stâncă un om nobil îmbrăcat într-o togă romană. Omul era căzut pe gânduri și se uita la pustiul din apropiere, iar pe fața lui se citea durerea, oboseala
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
într-un realist. Filmul din 1952 conține una dintre cele mai lungi scene de scrimă filmate vreodată. Romanul în trei părți se deschide prin sintagma "Se născuse cu darul râsului și cu sentimentul că lumea era nebună". Aceeași frază este gravată și pe piatra funerară a lui Sabatini din Adelboden, Elveția. În 1922, după o călătorie în Statele Unite, compozitorul Darius Milhaud a compus o piesă, "Scaramouche", pentru saxofon și orchestră. Andre-Louis Moreau, educat ca și un avocat, trăiește în Brittany împreună cu
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
de irigații, argila a dus la creșterea economică și a fost folosită ca suport al textelor scrise. Primele dovezi de scriere sunt tăblițele din jurul orașului Uruk din anul 3200 î.Hr.; acestea sunt mici bucăți de argilă, aproximativ dreptunghiulare, care au gravate pe ele imagini simplificate de animale, plante, unelte - numite „pictograme” - precum și semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere. Folosirea pictogramelor a fost prima încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era o utilizare destul de limitată, cu
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul I î.Hr. tot
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie). În cazul gravurii chimice, clișeul pe care se gravează negativul constă într-o plăcuță metalică, de obicei din cupru sau zinc. Plăcuța este acoperită cu un "vernis", o soluție formată din rășini și un solvent, care nu este atacat de acid. Folosind un ac (sau o altă unealtă ascuțită
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
bun este baza unei picturi bune. Velasco l-a învățat cum să creeze efecte tridimensionale. El a fost, de asemenea, influențat de activitatea lui José Guadalupe Posada (1852-1913), care a produs scene din viața de zi cu zi a mexicanilor, gravate pe metal. Diego Rivera a studiat pentru o perioadă de cincisprezece ani (1907-1922) în mai multe țări europene (în special în Spania, Franța și Italia), unde a devenit interesat de artă avangardista. În 1911, Diego Rivera se mută la Paris
Diego Rivera () [Corola-website/Science/324692_a_326021]
-
cărora intraseră. În timp ce se aflau într-un magazin de bijuterii, un bătrân anticar (Cristian Irimia) observă inelul de pe degetul lui Miki și spune că acesta este un inel cu puteri miraculoase (cunoscut ca inelul Aziz) vechi de când lumea, care avea gravat în interior o inscripție sacră pe care nimeni n-a reușit s-o descifreze și dispăruse în urmă cu 1.000 de ani. Cel care deține inelul poate citi gândurile oamenilor. În mijlocul luptelor celor două comandouri pentru a pune mâna
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
o rază mai mare, deci conul și cilindrul atârnă la o distanță mai mare de punctul de sprijin. El consideră acest argument a fi marea lui realizare, cerând ca figura cu echilibrul sferei, a conului și a cilindrului să fie gravate pe piatra de mormânt. Pentru a găsi aria sferei Arhimede argumentează că, așa cum aria cerului poate fi împărțită într-o infinitate de triunghiuri mici în jurul circumferinței (vezi Măsurarea cercului), tot așa volumul sferi poate fi divizat în multe conuri cu
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
a considerat că toate drumurile încep de la acest monument de bronz aurit. De aici dictonul, cunoscut în toată lumea: „"Toate drumurile duc la Roma"” (cu sensul: „Există mai multe mijloace pentru a atinge un anumit scop”). Pe acest monument au fost gravate distanțele până la cele mai importante orașe ale Imperiului. Împăratul Constantin cel Mare l-a numit "Umbilicus Romae" (în română: „Buricul Romei”, cu alte cuvinte, „centrul Romei”). Pietrele miliare au permis să se știe exact locurile și distanțele dintre ele. Nu
Piatră miliară () [Corola-website/Science/329565_a_330894]
-
emite lumină. Lumina este emisă prin deschizăturile ghidului de undă, având o suprafață activă de doar câțiva micrometri în dimensiune. Al doilea tip de ghid de undă este o heterostructură îngropată. Și în acest caz, materialul cuantic în cascadă este gravat pentru a produce o creastă izolată. În schimb însă, peste creastă “se cultivă” un nou material semiconductor. Schimbarea indicelui de refracție dintre materialul cuantic în cascadă și materialul semiconductor “supracrescut” este suficientă pentru a crea un ghid de undă. Materialul
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
începutul anilor 1700, au fost măsurate librațiile Lunii, arătând că de fapt peste 50% din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat primul ansamblu fiabil de coordonate lunare, permițând astronomilor să localizeze obiectele pe suprafața Lunii. Harta gravată de Tobias Mayer, publicată în 1775, a rămas cea mai precisă până în 1824. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când Johann Schröter și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. În 1834, prima mare hartă a
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
în contextul zvonurilor (nejustificate) asupra unei invazii a împăratului Frederic I Barbarossa asupra sudului Italiei, principele Robert a fost tentat să facă o încercare de a reveni. El a jurat omagiu lui Adrian și a reluat Capua (1155), profitând de grava boale care pusese stăpânire pe regele Guillaume. Cu toate acestea, în primăvara lui 1156, Guillaume s-a însănătoșit și a trecut pe continent cu ajutorul unei flote. Pentru început, regele Siciliei s-a preocupat de înăbușirea amenințării mai mari, anume a
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
metalică, Jersey și-a păstrat bancnota emițând și o piesă metalică. Piesa jerseyeză de 1 liră prezintă, în fiecare an de emisiune, câte o imagine diferită. Până acum, a reprezentat serii heraldice și nave istorice. De-a lungul marginii, este gravată deviza "Insula Caesarea" („Insula Jersey”, în latină). A fost emisă și o piesă de 2 lire, însă este rară.
Liră din Jersey () [Corola-website/Science/328340_a_329669]
-
botez, la nuntă și chiar la înmormântare. Ei erau organizați în bande, tambe sau în tarafuri, care purtau numele capului formației. Aceasta era constituită local, predilect familial. Savantul Constantin Brăiloiu (1893-1958) vlăstar al unei familii boierești din ținutul Gorj, a gravat pe discurile timpului său numai capodopere gorjenești. Acesta a avut mai multe motive pentru care a ascultat cu atenție muzica lăutarilor din Gorj. În primul rând, el a căutat continuu să îmbogățească Arhivele Societății Compozitorilor Români, pe care el le-
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]