3,423 matches
-
președintă? În dimineața următoare, exact când Ruby ajunse la magazin, sună telefonul. Era Ivan, care suna să Întrebe dacă era În regulă să treacă pe la ea În seara aceea ca să pună gresia din bucătărie. Desigur, zise Ruby entuziasmată. Odată pusă gresia În bucătărie, nu mai rămânea nimic de făcut, asta era tot. Ivan tot promitea că va veni să termine de pus gresia, dar zi de zi suna săo roage să mai aștepte pentru că era chemat să facă altă treabă. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să treacă pe la ea În seara aceea ca să pună gresia din bucătărie. Desigur, zise Ruby entuziasmată. Odată pusă gresia În bucătărie, nu mai rămânea nimic de făcut, asta era tot. Ivan tot promitea că va veni să termine de pus gresia, dar zi de zi suna săo roage să mai aștepte pentru că era chemat să facă altă treabă. Chiar dacă pierduse de mult șirul așchiilor care-i intraseră-n picior din scândurile goale pe care le avea acum În bucătărie, mereu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se ocupe de casă Împreună cu Chanel, iar Saul luă În primire o gașcă de copii, cu tot cu Ben și Connor care ațipise, și Îi mână până la locul de joacă. Chiar după 12 a apărut Ivan. Terminase În sfârșit să pună gresia În bucătăria lui Ruby. Din cauză că nu ajunsese acasă Înainte ca el să plece cu o seară Înainte, pentru că fusese ocupată până peste cap cu decoratul magazinului, iar Ivan nu accepta decât plata cash, Îl Întrebase dacă n-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei femei, i-a spus-o în timpul uneia din cinele noastre comune, cu un zâmbet drăguț și neîndurător, atunci când a intuit probabil ușoara complicitate dintre mine și el. Bianca îmi întinde mâna: — Bună ziua. Maternitatea este la etajul patru, pavimentul din gresie de culoarea ierbii îi dă un aer vesel, de grădiniță pentru copii. Pe coridor, deasupra ușilor închise, sunt atârnate cocarde din voal și funde roz sau albastre. Camera are un pat electric din metal aurit și o fereastră prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă de nostalgie în ea, doar grabă și un soi de neliniște ascunsă, ca și cum s-ar teme că a uitat ceva. Poate eu sunt mai trist decât ea. Am iubit-o în casa aceasta. Am iubit-o pe pavimentul de gresie, pe divan, pe cuvertura de pluș de culoarea tabacului, lipită de perete, în baie, în bucătărie, am iubit-o în lumina zorilor, în adâncul nopților fără lună. Și brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
solidă, durată pe parcursul mai multor secole, cu artere stradale și clădiri ca într-un oraș, cu parcul și vila pe care le vedeam din balconul nostru și nici o capelă în fața caselor vechi, ale cărei ferestre ogivale să fie încastrate în gresie. În sat, casele erau risipite, pe tarlale și câmpuri, doar în jurul Primăriei se strânseseră laolaltă, totuși destul de departe una de alta și, în timp ce stam la fereastra odăii mele, privind câmpia ce se întindea până la pădure, mă apucă teama că realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o imaginam atât de fantastică în bazinul nostru căptușit cu gresie, încât nu putea fi întrecută decât de Marea Sudului a lui Stevenson și de Insula Comorii sale. Un ciorchine mare de băieți și fete din cartier căscau gura în casa noastră, în fața aparatului de radio - aveam radiotelefonie și recepția sonoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din pietrele scoase la iveală, depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
important era în primul rând ca „sângele de la porcul“ să fie adunat cât e cald și să amesteci în permanență în jgheab ca să nu facă cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără peliniță!“. Să fi fost într-adevăr cu două zile mai târziu, când principiul lui a devenit pentru noi toți criteriul principal pentru tot ceea ce îi face bine unei gâște umplute? Probabil că au trecut zile întregi până când încăperea cu gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
expuse la vedere. Afacerea cu efemeritatea omului, ca să nu vorbim fără perdea de moarte, se bucura chiar și în vremuri de mizerie de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vânzarea de pietre de mormânt către țăranii de pe malul stâng al Rinului, intrau la socoteală, pe lângă banii peșin, zece kilograme de mazăre, linte, bob, fasole, o halcă de slănină și mai multe găini încă nejumulite. Ca valoare de schimb pentru gresia roșie de Main pentru un mormânt dublu, îi revenea un batal bun de tăiat, ale cărui costițe și a cărui carne moale de la burtă își găseau drumul în oala cu legume. Placa de piatră pentru un mormânt de copil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asigurat un loc de dormit, dacă nu în paradis, atunci totuși în filiala acestuia, căminul Caritas de pe Rather Broich. Din stația Bittweg, care, cum spuneam, era mărginită de mai multe întreprinderi de pietrărie, așa de pildă firma Moog specializată în gresie și bazalt, care figurează în Toba de tinichea ca marea întreprindere C. Schmoog, la viitorul meu cămin se ajungea după numai o schimbare de tramvai la Schadowplatz. Ca și când, datorită rugăciunii mamei mele, mi-ar fi fost repartizat un înger păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo se prelucrau preponderent gresie, tuf și bazalt, proaspăt aduse din carierele din Eifel. Acolo nu prea se cereau obiecte care să îngreuneze mormintele și inscripții. Acolo nu ar mai fi fost nici o capră de dus la păscut. Ușor nu mi-a fost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul dintre cei mari de tot“. La Moog, însă, numele Lehmbruck nu a fost pomenit. În orice caz, despre modelul de ghips se vorbea în șoaptă. Una dintre calfe a aruncat o glumă: „Din unul faci trei“. Atâtea blocuri de gresie erau în lucru. Era evident că această comandă venea de la un negustor de artă care făcea comerț cu copii pe care le dădea drept originale și le scotea la vânzare pe piața neagră. În acei ani de după război se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea drept originale și le scotea la vânzare pe piața neagră. În acei ani de după război se găseau cumpărători naivi, noii îmbogățiți din țară și alții veniți din America: epoca falsurilor începea. În orice caz, cele trei copii făcute în gresie deschisă la culoare au fost vândute imediat după ce au fost așezate, gata de livrare, pe caprele noastre de lemn. De pe la mijlocul coapselor până în creștetul capului ușor întors într-o parte, atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumii aristocratice și rurale din Galicia. Pardo de Figueroa, Mariano. Cunoscut cu pseudonimul Doctor Thebussem, erudit și scriitor spaniol (1828-1918). Patio. Spațiu În interiorul caselor din Spania sau din America Latină, Închis cu pereți sau galerii și lăsat descoperit. Decorat cu faianță, gresie, plante ornamentale, mici fântâni sau palmieri, după zonă, la casele de țară este situat Între edificii și ține uneori rolul ogrăzii. Pava sau pavita. Vas special din metal smălțuit, cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avort. Când am ajuns în Dublin, ploua. Pista de aterizare era alunecoasă și sclipea în întuneric. Iar holul de la sosiri era pustiu. Am trecut pe lângă benzile de bagaje care tăceau la ora aia. Tocurile mele înalte și sexy țăcăneau pe gresia de pe podele cu ecou. Nu anunțasem pe nimeni că mă întorc, așa că nimeni nu mă aștepta. Și se părea că nimeni nu venise să aștepte pe nimeni. Am ochit un hamal singuratic. Tocmai îi explica unui bărbat uluit că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un miros greu de sulf sau să dau de câțiva lilieci pe plafon, dar am constatat că interiorul era surprinzător de curat și de luminos. Bucătăria era pe dreapta, o fâșie Îngustă pe care putea circula o singură persoană, cu gresie albă pe jos și cu dulăpioare de melamină relativ albe. Blaturile de lucru erau dintr‑un soi de imitație de granit cu picățele, iar pe perete, deasupra aragazului obișnuit, era și un cuptor cu microunde. — Grozav, a zis mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
casa i se păru destul de obișnuită. Holul era Întunecat și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]