2,681 matches
-
corpul lipit de un trunchi mare și ud. Strângându-l, îmi dădeam seama că dorisem să o fac și alte ori, dar că numai acum o descoperisem. Poate s-a sinucis, de aceea nu mi-a răspuns la telefon. Mâna gri îi atârnă în afara vanei, acolo unde rugina a mâncat smalțul... perdeaua de plastic sfâșiată de ultimul rest de respirație. Murise gândindu-se la mine, încercând să mă îmbrățișeze sau să mă alunge pentru ultima oară. E noapte, apa s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înapoi, o cunoșteam, se lăsa iubită fără inutile dovezi de orgoliu. M-am desprins de ea s-o privesc. — Unde te duci? — În piața de flori. — Unde? — Lucrez acolo. — De când? — De puțină vreme. Sub fardul închis la culoare, ochii ei gri erau imobili ca niște pietre, iar chipul avea o expresie mai matură. Eu, în schimb, eram înarmat doar cu nevoia pe care o aveam de ea. — Cum te simți? — Bine. I-am pus mâna pe burtă. — Și el... el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un miros al său infiltrat în porii pielii, un bărbat peste care trecuseră zilele a patruzeci de ani. Ai rămas nemișcată, așa cum te așezasem, ca o țestoasă cu burta în sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de un gri profund. Și poate te întrebai ce se întâmplase cu locul acela strâmt care te protejase. Nu plângeai. Stăteai acolo liniștită, înfășurată în hainuțele prea largi pentru tine. Păreai un șoricel îmbrăcat. M-am gândit că îmi semănai. Erai minusculă, indescifrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la un premiu, revăd călătoria aceea. Viteza care clatină frontierele din afara mașinii și noi, nemișcați, în respirația a ceva care ne apare minunat, fără sfâșieri, fără chin. O fericire făcută din nimic, nesperată și profundă. Era ca și cum cerul, cerul acela gri și anonim, ne-ar fi despăgubit. Nu-mi aminteam să mă fi simțit vreodată atât de în armonie cu mine însumi: pieptul sub cămașă, fruntea, privirea, mâinile așezate pe volan, greutatea ușoară a capului ei. Italia adormise, nu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o din nou pe burtă: — Simți? am țipat. Îmi simți mâna? Nu a mințit. — Nu, a șoptit, nu simt nimic. Atunci, Angela, am înțeles că se întâmpla ceva grav. De lângă perete, spatele Italiei alunecase din nou în jos, chipul ei gri ajunsese între perne. — Să mergem. — Lasă-mă să dorm. Am luat-o în brațe, nu era deloc grea. Pe pat rămăsese o pată albăstrie, din rochia ei bleumarin ieșise culoarea. Am traversat coridorul și am început să lovesc cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-o știe. Am tamponat hemoragia, am curățat puroiul, am făcut o mică rezecție intestinală. Doar la sfârșit m-am ocupat de uter. Era mult prea compromis, infecția se întinsese peste tot, nu puteam să risc. Am scos punga aceea gri care ar fi trebuit să fie lăcașul fiului nostru. Nu mi-am mai ridicat ochii, Angela, doar din când în când, dacă aveam nevoie de un nou instrument, îmi întorceam privirea spre dreapta, spre mâinile asistentei cu părul negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Fiecare poveste de dragoste are nevoie de dovezi, mi-am spus. Trecu fără zgomot o mașină mică și roșie. Soarele era sus pe cer. Am zâmbit. A bolborosit ceva și m-am întors. Soarele îi lucea în ochi, irișii ei gri erau punctați de solzișori argintii. — Mi-e sete... , a șoptit. Sete. Pe noptiera de metal se afla o sticlă pe care o adusese asistenta pentru mine și din care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
robuste din os alunecaseră după urechi și el controlase mai întâi dacă erau bine așezate și numai apoi își desprinsese mâinile. Era deja în picioare. — Mergem? Acum, în timp ce conducea, era mai trist sau poate eu eram. Strada părea un noroi gri care se rostogolea în fața botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scapă sfârcul din gură. — Lapte de lebădă. — Taci ! Pleacă ! După ce dispare Toma rămâne mereu un miros acid în casă. Trebuie deschise toate ferestrele, altfel H. îl simte de cum intră pe ușă. Nu zice nimic. Doar mă privește cu ochii lui gri și mă face să mă simt vinovată, ceea ce nu e drept deloc, după părerea mea. Ce treabă am eu cu Toma... ? mi-a zis acum câteva zile. Și nu-nțeleg de ce trebuie să te simți vinovată. Nici eu nu înțeleg
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
în mintea lui Emmy se întrerupse brusc; imaginea în care apăreau ei doi râzând în timp ce mai luau niște vin din minibar dispăru și apăru alta în care ea se uită singură la televizor pe CNN International, îmbrăcată în tricoul ei gri găurit, aruncând în gură acele framboises franțuzești uriașe, cu pumnul. Reuși să zâmbească. Nu, nu, nu. Desigur! Înțeleg foarte bine. Ar fi aiurea și lipsit de delicatețe să apari cu altcineva. În plus, și eu încep să simt diferența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai bogat decât al unui elev mediu de clasa a opta. Înarmată cu noile informații și cu o dorință foarte străină ei de a ajuta, Adriana s-a dus glonț la Whole Foods, piața țăranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar Ketterman îmi dă o stare tot mai mare de nervozitate. — Samantha ! Ne întrerupe o voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strecoară prin traficul de pe Cheapside, scotocesc repede în portfardul cel nou. În timpul orei de prânz de ieri am dat o raită rapidă pe la Selfridges, fiindcă mi-am dat brusc seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care mi le-am cumpărat când am absolvit, acum șase ani. N-aveam timp pentru o demonstrație, dar am rugat-o pe fata de la tejghea să-mi vândă repede tot ce crede că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la vederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
De ce nu pricepe? Se oprește brusc și în platou se lasă o tăcere expectativă. Toată lumea așteaptă răspunsul meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
material... în clipa în care îl prind, îmi vine să plâng de ușurare. E ceva de îmbrăcat! Un tricou Calvin Klein mărime mare, ca să fiu mai exactă. N‑am fost în viața mea mai fericită la vederea unui tricou simplu gri, ieșit la spălat. — Mersi! zic și mă sforțez să număr până la zece înainte de a adăuga, în treacăt. De fapt, cu el o să mă îmbrac azi. Cu ăsta? spune Luke, uitându‑se ciudat la mine. Credeam că e pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să fugă, în timp ce altă parte vrea să știe ce caută aici. Însă înainte de a mă hotărî eu, mă vede ea și‑și ridică ușor sprâncenele. Și, o, Doamne, acum îmi dau seama în ce hal arăt - îmbrăcată într‑un tricou gri vechi și oribil, cu părul ca naiba și îmbujorată de la atâta cărat miere levănțică. Iar ea are un costum alb impecabil. — Rebecca! zice și‑și duce mâna la gură, jucând disperarea. Nu trebuia să mă vezi! Prefă‑te că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cascadă de pungi de cadouri se prăbușește dintr‑o ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta, ies la lumină. O izbesc pe Suze în cap, aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru în seara asta? — OK, zic. O s‑o sun eu. Mă uit la Lalla. Așa, hai să‑ți găsim o rochie de seară. — Și ce‑o să port pantaloni? — O cămașă, spun. Sau un tricou de cașmir. Cel gri. — Cel gri, repetă Lalla de parcă aș vorbi turcește. — Cel pe care l‑ai cumpărat de aici acum trei săptămâni? Armani? Își amintești? — O, da! Da. Parcă. — Sau topul albastru fără mâneci. — Aha, spune Lalla, dând din cap că a înțeles. Așa. Lalla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
primul puț. Sau încercăm să găurim un perete. Dar vom încerca prima variantă până vom trece la lucruri mai serioase. (Remarcă expresia lui Kane.) Renunțăm? ― Nu încă. Abandonez când n-om găsi nimic după explorarea fiecărui centimetri din cașalotul ăsta gri decât pereți decolorați și mașini blocate. ― Mie mi-e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
locul unde sîntem numai oameni și uităm tristețea de a nu fi nemuritori. Ne cad aripile și ne săpăm mormîntul. Dar Înainte de asta semănăm cîmpia și culegem grîul. E frumos că la greci aceeași zeiță care le-a dat oamenilor griul le-a descoperit și misterele eleusine. Don Quijote e un om al Muntelui. Aproape zeu cînd recreează lumea după legea iluziilor sale. Dar mă Întreb În ce măsură n-ar trebui să-i recunoaștem un rol mult mai important lui Sancho Panza, pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
s-a născut direct astenic). Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic, în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Alege cu grijă un costum de culoare gri - pe cel mai din dreapta - dintre cele trei costume gri, identice, pe care le are. Asortează la el o cravată gri uni și - n-are de ales - culege o cămașă albă de pe un umeraș. Din păcate, nu se prea găsesc cămăși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]